Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 84/2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale
Număr celex: 32001L0084

În vigoare de la 02.02.2001

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI 2001/84/CE
din 27 septembrie 2001
privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei
opere de artă originale

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 95,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

în conformitate cu procedura prevăzută în art. 251 din Tratat3, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 6 iunie 2001,

întrucât:

(1) În domeniul dreptului de autor, dreptul de suită reprezintă dreptul netransferabil și inalienabil al autorului unei opere originale de artă plastică sau grafică de a obține un beneficiu economic din vânzările succesive ale operei în cauză.

(2) Dreptul de suită este un drept cu caracter frugifer care dă autorului/artistului posibilitatea să perceapă o remunerație pentru înstrăinările succesive ale operei. Obiectul dreptului de suită este opera materială, și anume suportul în care este încorporată opera protejată.

(3) Scopul dreptului de suită este de a asigura că autorii operelor de artă plastică sau grafică beneficiază de succesul economic al operelor lor de artă originale. Acesta are rolul de a restabili echilibrul între situația financiară a autorilor operelor de artă plastică sau grafică și cea a altor creatori care beneficiază de exploatarea succesivă a operelor lor.

(4) Dreptul de suită face parte integrantă din dreptul de autor și constituie o prerogativă esențială a autorilor. Impunerea unui astfel de drept în toate statele membre răspunde necesității de a asigura creatorilor un nivel de protecție adecvat și standardizat.

(5) În temeiul art. 151 alin. (4) din Tratat, Comunitatea trebuie să ia în considerare aspectele culturale atunci când acționează în temeiul altor dispoziții din Tratat.

(6) Convenția de la Berna privind protecția operelor literare și artistice prevede că dreptul de suită este valabil doar dacă acest lucru este permis de legislația țării căreia îi aparține autorul în cauză. Prin urmare, acest drept este unul opțional, supus regulii reciprocității. Din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene cu privire la aplicarea principiului nediscriminării prevăzut în art. 12 din Tratat, așa cum apare în hotărârea din 20 octombrie 1993 în cauzele conexate C-92/92 și C-326/92 Phil Collins și alții4, rezultă că dispozițiile de drept intern care conțin clauze de reciprocitate nu pot fi invocate pentru a refuza resortisanților altor state membre drepturile conferite resortisanților naționali. Aplicarea unor astfel de clauze în contextul comunitar este contrară principiului tratamentului egal care rezultă din interzicerea oricărei discriminări pe motiv de apartenență națională.

(7) Dat fiind procesul de internaționalizare a pieței comunitare de artă modernă și contemporană, accelerat în prezent de efectele noii economii, într-un context normativ în care puține state din exteriorul UE recunosc dreptul de suită, este esențial ca, pe plan extern, Comunitatea Europeană să inițieze negocieri în vederea introducerii obligativității art. 14b din Convenția de la Berna.

(8) Având în vedere existența acestei piețe internaționale, la care se adaugă absența dreptului de suită în câteva state membre și neconcordanțele existente în prezent între sistemele naționale care recunosc acest drept, este esențial să se stabilească dispoziții tranzitorii privind atât intrarea în vigoare, cât și reglementarea acestui drept, menite să păstreze competitivitatea pieței europene.

(9) Dreptul de suită este în prezent prevăzut în dreptul intern al majorității statelor membre. Astfel de dispoziții legale, acolo unde există, prezintă anumite diferențe, în special în ceea ce privește operele reglementate, beneficiarii dreptului, procentul aplicat, tranzacțiile care impun plata unor drepturi de autor și baza de calcul a acestora. Aplicarea sau neaplicarea unui astfel de drept are un impact semnificativ asupra mediului concurențial din cadrul pieței interne, în măsura în care existența sau absența obligației de plată care rezultă din dreptul de suită reprezintă un element ce trebuie luat în calcul de către fiecare persoană care dorește să vândă o operă de artă. Prin urmare, acest drept reprezintă un factor care contribuie la denaturarea concurenței și la deplasări ale vânzărilor în cadrul Comunității.

(10) Astfel de neconcordanțe legate de existența dreptului de suită și de aplicarea acestuia de către statele membre au un efect negativ direct asupra bunei funcționări a pieței interne a operelor de artă prevăzute în art. 14 din Tratat. Într-o astfel de situație, art. 95 din Tratat constituie temeiul legal adecvat.

(11) Obiectivele Comunității prevăzute în Tratat includ stabilirea unei uniuni cât mai strânse între popoarele Europei, promovarea unor relații strânse între statele membre ale Comunității și asigurarea progresului economic și social al acestora printr-o acțiune comună menită să elimine barierele ce divid Europa. În acest scop, Tratatul prevede crearea unei piețe interne care presupune eliminarea oricărui obstacol din calea liberei circulații a mărfurilor, a libertății de a presta servicii și a libertății de stabilire, precum și introducerea unui sistem de evitare a denaturării concurenței în cadrul pieței comune. Armonizarea legislației statelor membre privind dreptul de suită contribuie la îndeplinirea acestor obiective.

(12) A șasea Directivă a Consiliului 77/388/CEE din 17 mai 1977 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - Sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: bază uniformă de evaluare5 introduce treptat un sistem comunitar de impozitare aplicabil, inter alia, și operelor de artă. Măsurile limitate la domeniul fiscal nu sunt suficiente pentru a garanta funcționarea armonioasă a pieței operelor de artă. Acest obiectiv nu poate fi atins fără o armonizare în domeniul dreptului de suită.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...