Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 12/2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit Număr celex: 32000L0012

În vigoare de la 26.05.2000

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI nr. 2000/12/CE
din 20 martie 2000
privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 47 alin. (2) prima şi a treia teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(1),

acţionând în conformitate cu procedura stabilită la art. 251 din Tratat(2),

întrucât:

(1) Directiva Consiliului 73/183/CEE din 28 iunie 1973 privind eliminarea restricţiilor referitoare la libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii legat de activităţile în nume propriu ale băncilor şi altor instituţii financiare(3), Prima Directivă a Consiliului (77/780/CEE) din 12 decembrie 1977 privind coordonarea legilor, reglementărilor şi dispoziţiilor administrative referitoare la iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit(4), Directiva Consiliului 89/299/CEE din 17 aprilie 1989 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit(5), a Doua Directivă a Consiliului (89/646/CEE) din 15 decembrie 1989 privind coordonarea legilor, reglementărilor şi dispoziţiilor administrative referitoare la iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit(6), Directiva Consiliului 89/647/CEE din 18 decembrie 1989 privind rata de solvabilitate a instituţiilor de credit(7), Directiva Consiliului 92/30/CEE din 6 aprilie 1992 privind supravegherea instituţiilor de credit pe bază consolidată(8) şi Directiva Consiliului 92/121/CEE din 21 decembrie 1992 privind supravegherea şi controlul expunerilor semnificative ale instituţiilor de credit(9) au fost modificate în mod frecvent şi substanţial. În vederea unei abordări clare şi raţionale, directivele menţionate anterior vor fi codificate şi combinate într-un singur text.

(2) în conformitate cu dispoziţiile din Tratat, este interzis în materie de stabilire şi prestare de servicii, orice tratament discriminatoriu pe bază de naţionalitate sau pe baza faptului că întreprinderea respectivă nu este stabilită în statul membru unde se prestează serviciile respective.

(3) pentru a facilita iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit, trebuie eliminate diferenţele care creează cele mai mari obstacole între legislaţiile statelor membre referitoare la reglementările privind activitatea acestor instituţii.

(4) prezenta directivă constituie un instrument important pentru realizarea pieţei interne, obiectiv stabilit prin Actul Unic European şi înscris în calendarul din Cartea Albă a Comisiei, atât din punctul de vedere al libertăţii de stabilire, cât şi al libertăţii de a presta servicii financiare, în domeniul de activitate al instituţiilor de credit.

(5) în vederea protejării economiilor şi a creării de condiţii concurenţiale egale pentru aceste instituţii de credit, măsurile de coordonare a instituţiilor de credit trebuie aplicate tuturor instituţiilor de acest tip. Trebuie, de asemenea, să se aibă în vedere, dacă este cazul, diferenţele obiective dintre statutele acestora şi obiectivele lor, după cum se prevede în legislaţia naţională respectivă.

(6) domeniul de aplicare al acestor măsuri ar trebui să fie cât mai larg posibil, acoperind toate instituţiile a căror activitate constă în primirea unor fonduri rambursabile de la public, sub formă de depozite sau în alte forme, cum ar fi emiterea permanentă de obligaţiuni şi de alte titluri asemănătoare şi acordarea de credite în cont propriu. Trebuie prevăzute şi anumite excepţii pentru acele instituţii de credit cărora nu li se pot aplica dispoziţiile prezentei directive. Dispoziţiile prezentei directive nu aduc atingere punerii în aplicare a legilor naţionale ce prevăd o autorizare specială suplimentară, în baza căreia instituţiile de credit pot să desfăşoare activităţi specifice sau anumite tipuri de operaţiuni.

(7) scopul perspectivei adoptate este de a realiza doar o armonizare legislativă de substanţă, necesară şi suficientă pentru a asigura recunoaşterea reciprocă a autorizaţiilor şi a sistemelor de supraveghere prudenţială, făcând astfel posibilă şi acordarea unei licenţe unice recunoscută în întreaga Comunitate şi aplicarea principiului supravegherii prudenţiale în statul membru de origine. Prin urmare, cerinţa elaborării unui program operativ trebuie văzută doar ca un factor care dă posibilitatea autorităţilor competente de a lua decizii pe baza unui număr mai mare de informaţii precise, utilizând criterii obiective. Cu toate acestea, este posibil un anumit grad de flexibilitate în ceea ce priveşte cerinţele privind statutul juridic al instituţiilor de credit şi protejarea numelor.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...