Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 9/2000 privind instalațiile pe cablu care transportă persoane
Număr celex: 32000L0009

În vigoare de la 03.05.2000

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI CONSILIULUI 2000/9/CE
din 20 martie 2000
privind instalațiile pe cablu care transportă persoane

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 47 alin. (2) și art. 55 și 95,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

hotărând în conformitate cu procedura expusă la art. 251 din Tratat3,

întrucât:

(1) Instalațiile pe cablu care transportă persoane (denumite în continuare "instalații pe cablu") sunt proiectate, construite, puse în funcțiune și exploatate cu scopul de a se transporta persoane. În principal, instalațiile pe cablu sunt sisteme de transport spre înălțimi montane utilizate în stațiunile turistice montane, și anume funicularele, telefericele, telecabinele, telescaunele și teleschiurile, dar pot include, de asemenea, instalații pe cablu folosite în transportul urban. Anumite tipuri de instalații pe cablu pot folosi principii de bază complet diferite, care nu pot fi excluse a priori. Prin urmare, ar trebui să existe dispoziții privind introducerea unor condiții specifice elaborate în așa fel încât să se atingă aceleași obiective ca cele menționate în prezenta directivă.

(2) Exploatarea instalațiilor pe cablu este legată în principal de turism, cu precădere cel montan, care ocupă un loc important în economia regiunilor montane și ocupă un loc din ce în ce mai mare în balanța comercială a statelor membre. Pe de altă parte, din punct de vedere tehnic, sectorul instalațiilor pe cablu se circumscrie activităților industriale legate de producția de echipamente, precum și activităților din sectorul construcțiilor și ingineriei civile.

(3) Statele membre au răspunderea de a asigura siguranța instalațiilor pe cablu în momentul fabricării, dării în exploatare și funcționării. De asemenea, ele răspund, împreună cu autoritățile competente, de domenii cum ar fi îmbunătățirile funciare, amenajarea teritoriului și protecția mediului. Reglementările naționale diferă considerabil datorită tehnicilor specifice industriei naționale, tradițiilor locale și know-how. Regulamentele prevăd dimensiuni și dispozitive specifice, precum și caracteristici speciale. Această situație obligă fabricanții să redefinească produsele pentru fiecare piață în parte. Din această cauză este dificil să se ofere soluții standard, iar concurența este prejudiciată.

(4) Respectarea cerințelor esențiale de siguranță și de sănătate reprezintă o condiție imperativă pentru siguranța instalațiilor pe cablu. Aceste cerințe trebuie să fie aplicate cu discernământ, pentru a ține cont de nivelul tehnologic existent în momentul construirii, precum și de cerințele tehnice și economice.

(5) În plus, instalațiile pe cablu pot fi transfrontaliere, prin urmare construirea lor poate transcede reglementările naționale divergente.

(6) Ar trebui să se ia măsuri pentru definirea la nivelul Comunității, a condițiilor esențiale privind siguranța și sănătatea persoanelor, protecția mediului și a consumatorilor, aplicabile instalațiilor pe cablu, subsistemelor și componentelor de siguranță. În lipsa acestora, recunoașterea reciprocă a reglementărilor naționale ar crea dificultăți politice și tehnice insolubile în ceea ce privește interpretarea și răspunderea. De asemenea, standardizarea fără definirea prealabilă a cerințelor privind armonizarea reglementărilor nu este suficientă pentru rezolvarea problemelor.

(7) În general, în statele membre, responsabilitatea aprobării instalațiilor pe cablu este încredințată unui serviciu al autorității naționale competente; în anumite cazuri, aprobarea componentelor nu poate fi obținută a priori, ci doar atunci când clientul depune cerere pentru obținerea aprobării. De asemenea, verificarea obligatorie a instalației pe cablu înainte de punerea ei în funcțiune poate avea drept consecință respingerea anumitor componente ori chiar soluții tehnologice diferite. Asemenea situații dau naștere la costuri suplimentare și la prelungirea termenelor de livrare, deci implicit la penalități pentru producătorii străini. Pe de altă parte, instalațiile pe cablu sunt strict supravegheate de serviciile publice atunci când devin operaționale. Cauzele unor accidente grave pot fi legate de alegerea amplasamentului, de sistemul de transport propriu-zis sau de modul în care este exploatat și întreținut sistemul.

(8) În aceste condiții, siguranța instalațiilor pe cablu depinde în egală măsură de condițiile locației, de calitatea produselor industriale livrate și de modul în care sunt asamblate, instalate pe amplasament și supravegheate pe durata exploatării. Aceasta pune în evidență importanța unei viziuni globale asupra instalațiilor pe cablu în vederea evaluării nivelului de siguranță și adoptării unei abordări comune la nivelul Comunității a problemelor legate de asigurarea calității. În aceste condiții, pentru ca fabricanții să depășească dificultățile actuale și pentru ca utilizatorii să extragă toate beneficiile din exploatarea instalațiilor pe cablu și să aibă același nivel de dezvoltare în toate statele membre, este necesar să se definească un ansamblu de cerințe, precum și proceduri de control și verificare aplicate în mod unitar în toate statele membre.

(9) Utilizatorilor proveniți din toate statele membre și nu numai, trebuie să li se asigure un nivel satisfăcător de siguranță. Pentru a îndeplini această cerință este necesar să se definească procedurile și examinarea, metodele de control și inspecție. Aceasta impune utilizarea unor dispozitive tehnice standardizate, care trebuie încorporate instalațiilor pe cablu.

(10) În situațiile prevăzute de Directiva Consiliului 85/337/CEE este necesar să se evalueze implicațiile instalațiilor pe cablu asupra mediului; mai presus de efectele menționate în această directivă trebuie să se ia în calcul cerințele privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă a turismului.

(11) Instalațiile pe cablu pot intra în domeniul de aplicare a Directivei Consiliului 93/38/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de achiziții publice a agenților economici care desfășoară activități în domeniul apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor4.

(12) Specificațiile tehnice trebuie să fie incluse în documentele generale sau în caietele de sarcini proprii fiecărui contract. Specificațiile tehnice trebuie definite prin trimiteri la specificațiile europene, în situațiile în care acestea există.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...