Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 9/2000 privind instalaţiile pe cablu care transportă persoane Număr celex: 32000L0009

În vigoare de la 03.05.2000

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI CONSILIULUI 2000/9/CE
din 20 martie 2000
privind instalaţiile pe cablu care transportă persoane

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 47 alin. (2) şi art. 55 şi 95,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social2,

hotărând în conformitate cu procedura expusă la art. 251 din Tratat3,

întrucât:

(1) Instalaţiile pe cablu care transportă persoane (denumite în continuare "instalaţii pe cablu") sunt proiectate, construite, puse în funcţiune şi exploatate cu scopul de a se transporta persoane. În principal, instalaţiile pe cablu sunt sisteme de transport spre înălţimi montane utilizate în staţiunile turistice montane, şi anume funicularele, telefericele, telecabinele, telescaunele şi teleschiurile, dar pot include, de asemenea, instalaţii pe cablu folosite în transportul urban. Anumite tipuri de instalaţii pe cablu pot folosi principii de bază complet diferite, care nu pot fi excluse a priori. Prin urmare, ar trebui să existe dispoziţii privind introducerea unor condiţii specifice elaborate în aşa fel încât să se atingă aceleaşi obiective ca cele menţionate în prezenta directivă.

(2) Exploatarea instalaţiilor pe cablu este legată în principal de turism, cu precădere cel montan, care ocupă un loc important în economia regiunilor montane şi ocupă un loc din ce în ce mai mare în balanţa comercială a statelor membre. Pe de altă parte, din punct de vedere tehnic, sectorul instalaţiilor pe cablu se circumscrie activităţilor industriale legate de producţia de echipamente, precum şi activităţilor din sectorul construcţiilor şi ingineriei civile.

(3) Statele membre au răspunderea de a asigura siguranţa instalaţiilor pe cablu în momentul fabricării, dării în exploatare şi funcţionării. De asemenea, ele răspund, împreună cu autorităţile competente, de domenii cum ar fi îmbunătăţirile funciare, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului. Reglementările naţionale diferă considerabil datorită tehnicilor specifice industriei naţionale, tradiţiilor locale şi know-how. Regulamentele prevăd dimensiuni şi dispozitive specifice, precum şi caracteristici speciale. Această situaţie obligă fabricanţii să redefinească produsele pentru fiecare piaţă în parte. Din această cauză este dificil să se ofere soluţii standard, iar concurenţa este prejudiciată.

(4) Respectarea cerinţelor esenţiale de siguranţă şi de sănătate reprezintă o condiţie imperativă pentru siguranţa instalaţiilor pe cablu. Aceste cerinţe trebuie să fie aplicate cu discernământ, pentru a ţine cont de nivelul tehnologic existent în momentul construirii, precum şi de cerinţele tehnice şi economice.

(5) În plus, instalaţiile pe cablu pot fi transfrontaliere, prin urmare construirea lor poate transcede reglementările naţionale divergente.

(6) Ar trebui să se ia măsuri pentru definirea la nivelul Comunităţii, a condiţiilor esenţiale privind siguranţa şi sănătatea persoanelor, protecţia mediului şi a consumatorilor, aplicabile instalaţiilor pe cablu, subsistemelor şi componentelor de siguranţă. În lipsa acestora, recunoaşterea reciprocă a reglementărilor naţionale ar crea dificultăţi politice şi tehnice insolubile în ceea ce priveşte interpretarea şi răspunderea. De asemenea, standardizarea fără definirea prealabilă a cerinţelor privind armonizarea reglementărilor nu este suficientă pentru rezolvarea problemelor.

(7) În general, în statele membre, responsabilitatea aprobării instalaţiilor pe cablu este încredinţată unui serviciu al autorităţii naţionale competente; în anumite cazuri, aprobarea componentelor nu poate fi obţinută a priori, ci doar atunci când clientul depune cerere pentru obţinerea aprobării. De asemenea, verificarea obligatorie a instalaţiei pe cablu înainte de punerea ei în funcţiune poate avea drept consecinţă respingerea anumitor componente ori chiar soluţii tehnologice diferite. Asemenea situaţii dau naştere la costuri suplimentare şi la prelungirea termenelor de livrare, deci implicit la penalităţi pentru producătorii străini. Pe de altă parte, instalaţiile pe cablu sunt strict supravegheate de serviciile publice atunci când devin operaţionale. Cauzele unor accidente grave pot fi legate de alegerea amplasamentului, de sistemul de transport propriu-zis sau de modul în care este exploatat şi întreţinut sistemul.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...