Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 42/2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului
Număr celex: 32001L0042

În vigoare de la 21.07.2001

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

DIRECTIVA PARLAMENTULUI ȘI A CONSILIULUI EUROPEAN 2001/42/CE
din 27 iunie 2001
privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 175 alin. (1),

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor3,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în art. 251 din Tratat4, în temeiul textului comun aprobat de comitetul de conciliere la 21 martie 2001,

întrucât:

(1) Art. 174 din Tratat prevede că politica Comunității în domeniul mediului este să contribuie, între altele, la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, protecția sănătății populației și utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și că aceasta se bazează pe principiul precauției. Art. 6 din Tratat prevede că cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definiția politicilor și acțiunilor Comunității, în special în ceea ce privește dezvoltarea durabilă.

(2) Al cincilea program al Comunității de politică și acțiune în domeniul mediului și al dezvoltării durabile "Către o dezvoltare durabilă" 5, completat de Decizia Consiliului nr. 2179/98/CE6 privind revizuirea acestuia, afirmă importanța evaluării efectelor probabile ale planurilor și programelor asupra mediului.

(3) Convenția privind diversitatea biologică impune părților obligația de a integra, pe cât posibil și adecvat, conservarea și utilizarea diversității biologice în planurile și programele sectoriale și inter-sectoriale relevante.

(4) Evaluarea ecologică este un instrument important pentru integrarea considerațiilor legate de mediu în elaborarea și adoptarea anumitor planuri și programe care pot avea efective semnificative asupra mediului în statele membre, asigurând că asemenea efecte ale punerii în aplicare a planurilor și programelor sunt luate în calcul în timpul elaborării lor și înaintea adoptării lor.

(5) Adoptarea procedurilor de evaluare a efectelor asupra mediului în stadiul planificării și programării ar trebui să fie în beneficiul întreprinderilor prin asigurarea unui cadru mai coerent pentru desfășurarea activităților economice, incluzând în procesul de luare a deciziilor informații relevante despre mediu. Includerea unui set mai larg de factori în luarea deciziilor contribuie la soluții mai de durată și mai eficiente.

(6) Diferitele sisteme de evaluare ecologică, care operează în statele membre, trebuie să conțină un set de cerințe procedurale comune necesare pentru a contribui la un nivel mai ridicat de protecție a mediului.

(7) Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, din 25 februarie 1991, care se aplică atât statelor membre cât și celorlalte state, încurajează părțile Convenției să aplice principiile ei în planurile și programele lor; la a doua reuniune a părților Convenției, care a avut loc la Sofia, la 26 și 27 februarie 2001, s-a decis pregătirea unui protocol constrângător din punct de vedere juridic comun privind evaluarea impactului asupra mediului a activităților strategice, care completează dispozițiile existente privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, în scopul unei eventuale adoptări a acestuia cu ocazia celei de-a cincea conferințe interministeriale "Un mediu pentru Europa", la reuniunea extraordinară a părților Convenției, prevăzută pentru 23 mai la Kiev, Ucraina. Sistemele de evaluare ecologică a planurilor și programelor care operează în cadrul Comunității trebuie să asigure că există consultări transfrontaliere adecvate atunci când punerea în aplicare a unui plan sau program elaborat într-un stat membru poate avea efecte semnificative asupra mediului unui alt stat membru. Informațiile privind planurile și programele cu efecte semnificative asupra mediului altor state trebuie transmise, pe bază de reciprocitate și echivalență, într-un cadru juridic adecvat între statele membre și aceste alte state.

(8) În consecință, este necesară o acțiune la nivelul Comunității pentru a defini un cadru minim de evaluare ecologică, care stabilește principalele principii ale sistemului de evaluare ecologică și lasă statelor membre sarcina de a defini modalitățile, având în vedere principiul subsidiarității. Acțiunile Comunității nu merg mai departe de ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele de mediu stabilite în Tratat.

(9) Prezenta directivă este de natură procedurală și cerințele ei trebuie integrate fie în procedurile existente ale statelor membre, fie încorporate în proceduri specifice stabilite. În scopul evitării duplicării evaluărilor, statele membre trebuie să țină cont, dacă este cazul, de faptul că evaluările trebuie efectuate la diferite niveluri de ierarhie a planurilor și programelor.

(10) Toate planurile și programele care sunt elaborate pentru un număr de sectoare și care stabilesc cadrul deciziilor ulterioare de autorizare a proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva Consiliului 85/337/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului7, și toate planurile și programele care s-a stabilit că necesită evaluare conform Directivei Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică8 pot avea efecte semnificative asupra mediului și trebuie, de regulă, să facă obiectul unei evaluări sistematice a mediului. Când definesc utilizarea unor zone limitate la nivel local sau sunt modificări minore la planurile sau programele de mai sus, trebuie evaluate numai când statele membre stabilesc că pot avea efecte semnificative asupra mediului.

(11) Celelalte planuri și programe care stabilesc cadrul deciziilor ulterioare de autorizare a proiectelor care nu au efecte importante asupra mediului în toate cazurile și trebuie îndeplinite numai când statele membre stabilesc că pot avea astfel de efecte.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...