Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 783/2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare
Număr celex: 32006F0783

În vigoare de la 24.11.2006

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului
din 6 octombrie 2006
privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru
hotărârile de confiscare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 alineatul (1) litera (a) și articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere inițiativa Regatului Danemarcei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

întrucât:

(1) Consiliul European reunit la Tampere în 15 și 16 octombrie 1999 a subliniat faptul că principiul recunoașterii reciproce ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare atât în materie civilă, cât și în materie penală în cadrul Uniunii.

(2) În conformitate cu punctul 51 din Concluziile Consiliului European de la Tampere, spălarea banilor se află chiar în centrul criminalității organizate și trebuie eradicată pretutindeni unde există; Consiliul European este hotărât să asigure adoptarea unor măsuri concrete pentru descoperirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii. În această privință, la punctul 55 al concluziilor, Consiliul European recomandă apropierea dispozițiilor de drept și de procedură în materie penală privind spălarea banilor (în special, în ceea ce privește descoperirea, înghețarea și confiscarea fondurilor).

(3) Toate statele membre au ratificat Convenția Consiliului Europei din 8 noiembrie 1990 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii (denumită în continuare "Convenția din 1990"). Convenția obligă fiecare parte semnatară să recunoască și să aplice hotărârile de confiscare ale celeilalte părți sau să prezinte cererile autorităților sale competente pentru a obține o hotărâre de confiscare și, după caz, pentru a o executa. Părțile pot respinge cererile de confiscare, printre altele în cazul în care infracțiunea la care se referă cererea nu constituie o infracțiune în temeiul legislației părții solicitate sau în cazul în care infracțiunea la care se referă cererea nu poate conduce la confiscare în temeiul legislației părții solicitate.

(4) Consiliul a adoptat la 30 noiembrie 2000 un program de măsuri destinat punerii în aplicare a principiului recunoașterii reciproce în materie penală în care apare ca prioritate principală (măsurile 6 și 7) adoptarea unui instrument de aplicare a principiului recunoașterii reciproce în ceea ce privește înghețarea probelor și a bunurilor. În afară de aceasta, din punctul 3.3 al programului reiese că unul dintre obiective este de a îmbunătăți, în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce, executarea într-un stat membru a unei hotărâri de confiscare emisă într-un alt stat membru, în special în scopul restituirii către victima unei infracțiuni, având în vedere existența Convenției din 1990. Pentru a atinge acest obiectiv, prezenta decizie-cadru, în domeniul său de aplicare, limitează motivele de refuzare a executării și elimină, între statele membre, orice sistem de transformare a hotărârii de confiscare în hotărâre națională.

(5) Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului3 cuprinde dispoziții privind spălarea banilor, identificarea, descoperirea, înghețarea sau sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii. În conformitate cu această decizie-cadru, statele membre au, în afară de aceasta, obligația de a nu formula sau de a nu menține vreo rezervă în ceea ce privește articolul 2 din Convenția din 1990 în măsura în care infracțiunea se sancționează cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranță cu o durată maximă mai mare de un an.

(6) În final, Consiliul a adoptat, la 22 iulie 2003, Decizia-cadru 2003/577/JAI privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor4.

(7) Criminalitatea organizată urmărește, în esență, scopuri lucrative. Pentru a preveni și a combate eficient acest gen de criminalitate, este necesar ca eforturile să fie concentrate pe descoperirea, înghețarea și confiscarea produselor infracțiunii. Nu este suficient să se asigure recunoașterea reciprocă, în Uniunea Europeană, a unor măsuri provizorii precum înghețarea și sechestrarea, întrucât o luptă eficientă împotriva criminalității economice presupune în plus recunoașterea reciprocă a hotărârilor de confiscare a produselor infracțiunii.

(8) Prezenta decizie-cadru are ca obiect facilitarea cooperării între statele membre în materie de recunoaștere reciprocă și de executare a hotărârilor de confiscare a bunurilor astfel încât un stat membru să fie obligat să recunoască și să execute pe teritoriul său hotărârile de confiscare emise de către o instanță competentă în materie penală a unui alt stat membru. Prezenta decizie-cadru se leagă de Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea5. Scopul deciziei-cadru menționate este de a garanta că toate statele membre dispun de reglementări eficiente în materie de confiscare a produselor infracțiunii, în special în ceea ce privește sarcina probei privind sursa bunurilor deținute de o persoană condamnată pentru o infracțiune având legătură cu criminalitatea organizată.

(9) Cooperarea între statele membre, întemeiată pe principiul recunoașterii reciproce și al executării imediate a deciziilor judecătorești, se bazează pe certitudinea că deciziile care trebuie recunoscute și executate se iau întotdeauna cu respectarea principiilor legalității, subsidiarității și proporționalității. În plus, cooperarea menționată presupune menținerea drepturilor acordate părților sau terților de bună-credință. În acest cadru, ar trebui să se asigure în mod corespunzător că nu vor exista cereri formulate cu rea-credință de către persoane fizice sau juridice.

(10) O aplicare practică satisfăcătoare a prezentei decizii-cadru presupune o legătură strânsă între autoritățile naționale competente în cauză, în special în cazul executării concomitente în mai multe state membre a unei hotărâri de confiscare.

(11) Termenii "produs" și "instrument" utilizați în prezenta decizie-cadru au o definiție suficient de extinsă pentru a include obiectul infracțiunilor, ori de câte ori este necesar.

(12) În cazul în care există îndoieli cu privire la localizarea unui bun care face obiectul unei hotărâri de confiscare, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a localiza cu exactitate bunul respectiv, inclusiv prin folosirea tuturor sistemelor de informare disponibile.

(13) Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și care apar în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special în capitolul VI. Nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca o interdicție de a refuza confiscarea unor bunuri pentru care sa emis o hotărâre de confiscare în cazul în care există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că decizia menționată a fost emisă cu scopul de a urmări în justiție sau de a sancționa o persoană din motive legate de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, opinii politice sau orientare sexuală sau că aduce atingere situației acestei persoane pentru unul din aceste motive.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...