Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 783/2006 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce pentru hotărârile de confiscare Număr celex: 32006F0783

În vigoare de la 24.11.2006

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului
din 6 octombrie 2006
privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce pentru
hotărârile de confiscare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 alineatul (1) litera (a) şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere iniţiativa Regatului Danemarcei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

întrucât:

(1) Consiliul European reunit la Tampere în 15 şi 16 octombrie 1999 a subliniat faptul că principiul recunoaşterii reciproce ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare atât în materie civilă, cât şi în materie penală în cadrul Uniunii.

(2) În conformitate cu punctul 51 din Concluziile Consiliului European de la Tampere, spălarea banilor se află chiar în centrul criminalităţii organizate şi trebuie eradicată pretutindeni unde există; Consiliul European este hotărât să asigure adoptarea unor măsuri concrete pentru descoperirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii. În această privinţă, la punctul 55 al concluziilor, Consiliul European recomandă apropierea dispoziţiilor de drept şi de procedură în materie penală privind spălarea banilor (în special, în ceea ce priveşte descoperirea, îngheţarea şi confiscarea fondurilor).

(3) Toate statele membre au ratificat Convenţia Consiliului Europei din 8 noiembrie 1990 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii (denumită în continuare "Convenţia din 1990"). Convenţia obligă fiecare parte semnatară să recunoască şi să aplice hotărârile de confiscare ale celeilalte părţi sau să prezinte cererile autorităţilor sale competente pentru a obţine o hotărâre de confiscare şi, după caz, pentru a o executa. Părţile pot respinge cererile de confiscare, printre altele în cazul în care infracţiunea la care se referă cererea nu constituie o infracţiune în temeiul legislaţiei părţii solicitate sau în cazul în care infracţiunea la care se referă cererea nu poate conduce la confiscare în temeiul legislaţiei părţii solicitate.

(4) Consiliul a adoptat la 30 noiembrie 2000 un program de măsuri destinat punerii în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce în materie penală în care apare ca prioritate principală (măsurile 6 şi 7) adoptarea unui instrument de aplicare a principiului recunoaşterii reciproce în ceea ce priveşte îngheţarea probelor şi a bunurilor. În afară de aceasta, din punctul 3.3 al programului reiese că unul dintre obiective este de a îmbunătăţi, în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, executarea într-un stat membru a unei hotărâri de confiscare emisă într-un alt stat membru, în special în scopul restituirii către victima unei infracţiuni, având în vedere existenţa Convenţiei din 1990. Pentru a atinge acest obiectiv, prezenta decizie-cadru, în domeniul său de aplicare, limitează motivele de refuzare a executării şi elimină, între statele membre, orice sistem de transformare a hotărârii de confiscare în hotărâre naţională.

(5) Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului3 cuprinde dispoziţii privind spălarea banilor, identificarea, descoperirea, îngheţarea sau sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii. În conformitate cu această decizie-cadru, statele membre au, în afară de aceasta, obligaţia de a nu formula sau de a nu menţine vreo rezervă în ceea ce priveşte articolul 2 din Convenţia din 1990 în măsura în care infracţiunea se sancţionează cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranţă cu o durată maximă mai mare de un an.

(6) În final, Consiliul a adoptat, la 22 iulie 2003, Decizia-cadru 2003/577/JAI privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de îngheţare a bunurilor sau a probelor4.

(7) Criminalitatea organizată urmăreşte, în esenţă, scopuri lucrative. Pentru a preveni şi a combate eficient acest gen de criminalitate, este necesar ca eforturile să fie concentrate pe descoperirea, îngheţarea şi confiscarea produselor infracţiunii. Nu este suficient să se asigure recunoaşterea reciprocă, în Uniunea Europeană, a unor măsuri provizorii precum îngheţarea şi sechestrarea, întrucât o luptă eficientă împotriva criminalităţii economice presupune în plus recunoaşterea reciprocă a hotărârilor de confiscare a produselor infracţiunii.

(8) Prezenta decizie-cadru are ca obiect facilitarea cooperării între statele membre în materie de recunoaştere reciprocă şi de executare a hotărârilor de confiscare a bunurilor astfel încât un stat membru să fie obligat să recunoască şi să execute pe teritoriul său hotărârile de confiscare emise de către o instanţă competentă în materie penală a unui alt stat membru. Prezenta decizie-cadru se leagă de Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea5. Scopul deciziei-cadru menţionate este de a garanta că toate statele membre dispun de reglementări eficiente în materie de confiscare a produselor infracţiunii, în special în ceea ce priveşte sarcina probei privind sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune având legătură cu criminalitatea organizată.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...