Back

Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 109/2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung Număr celex: 32003L0109

În vigoare de la 23.01.2004

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2003/109/CE A CONSILIULUI
din 25 noiembrie 2003
privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi
pe termen lung

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 punctele 3 şi 4,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European3,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor4,

întrucât:

(1) În vederea stabilirii progresive a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede, pe de o parte, adoptarea unor măsuri care să asigure libera circulaţie a persoanelor, însoţite de măsuri privind controlul la frontierele externe, azilul şi imigraţia şi, pe de altă parte, adoptarea unor măsuri privind azilul, imigraţia şi apărarea drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe.

(2) La reuniunea extraordinară de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, Consiliul European a afirmat că statutul juridic al resortisanţilor ţărilor terţe trebuie apropiat de cel al resortisanţilor statelor membre şi că unei persoane care are reşedinţa legală într-un stat membru, pe o perioadă determinată, şi care este titulară a unui permis de lungă şedere trebuie să i se acorde în statul membru respectiv un ansamblu de drepturi uniforme cât mai apropiate de cele de care beneficiază cetăţenii Uniunii Europene.

(3) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(4) Integrarea resortisanţilor ţărilor terţe care s-au stabilit pentru o perioadă lungă în statele membre reprezintă un element cheie în promovarea coeziunii economice şi sociale, obiectiv fundamental al Comunităţii, prevăzut de Tratat.

(5) Statele membre trebuie să pună în aplicare dispoziţiile prezentei directive fără a face discriminări pe bază de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de alt fel, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(6) Criteriul principal în dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie să fie durata şederii pe teritoriul unui stat membru. Şederea respectivă trebuie să fi fost legală şi neîntreruptă pentru a putea dovedi stabilirea persoanei respective în ţara în cauză. Este necesară o anumită flexibilitate pentru a se putea ţine cont de circumstanţele care pot determina o persoană să părăsească temporar teritoriul respectiv.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...