Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Decizia nr. 1672/2006 de stabilire a unui program comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială - Progress
Număr celex: 32006D1672

În vigoare de la 15.11.2006

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DECIZIA NR. 1672/2006/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 24 octombrie 2006
de stabilire a unui program comunitar pentru ocuparea forței de muncă
și solidaritate socială - Progress

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 13 alineatul (2), articolul 129 și articolul 137 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European1,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor2,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat3

întrucât:

(1) Consiliul European de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000 a inclus promovarea ocupării forței de muncă și a integrării sociale ca parte integrantă a strategiei globale a Uniunii, în scopul îndeplinirii obiectivului strategic al acesteia pentru următoarea decadă, de a deveni cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere la nivel mondial, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai numeroase și mai bune și o mai mare coeziune socială. Consiliul menționat a stabilit obiective ambițioase pentru Uniune, care vizează recrearea condițiilor pentru ocuparea întregii forțe de muncă, îmbunătățirea calității și productivității muncii, precum și promovarea coeziunii sociale și o piață a forței de muncă care favorizează integrarea. În plus, Consiliul European de la Bruxelles din 22 și 23 martie 2005 s-a concentrat din nou asupra strategiei menționate.

(2) În conformitate cu intenția expresă a Comisiei de a consolida și raționaliza instrumentele de finanțare comunitare, este necesar ca prezenta decizie să stabilească un program unic și raționalizat, care să prevadă continuarea și dezvoltarea activităților lansate pe baza Deciziei 2000/750/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui program de acțiune comunitară de combatere a discriminării (2001-2006)4, a Deciziei 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acțiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei și bărbați (2001-2005)5, a Deciziei nr. 50/2002/CE6 a Parlamentului European și a Consiliului din 7 decembrie 2001 de stabilire a unui program de acțiune comunitară pentru încurajarea cooperării între statele membre și combaterea excluderii sociale, a Deciziei nr. 1145/2002/CE7 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 privind măsurile comunitare de stimulare în domeniul ocupării forței de muncă, și a Deciziei nr. 848/2004/CE8 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie de stabilire a unui program de acțiune comunitară pentru promovarea organizațiilor active la nivel european în domeniul egalității între femei și bărbați, precum și al activităților întreprinse la nivel comunitar referitoare la condițiile de muncă.

(3) Consiliul European extraordinar privind ocuparea forței de muncă de la Luxemburg din 20 și 21 noiembrie 1997 a lansat strategia europeană de ocupare a forței de muncă, pentru a coordona politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, pe baza liniilor directoare și a recomandărilor în materie de ocupare a forței de muncă stabilite de comun acord. Strategia europeană de ocupare a forței de muncă este în prezent cel mai important instrument la nivel european pentru punerea în aplicare a obiectivelor strategiei de la Lisabona referitoare la ocuparea forței de muncă și la piața muncii.

(4) Consiliul European de la Lisabona a concluzionat că numărul persoanelor care trăiesc dincolo de limita sărăciei și care sunt vizate de excluderea socială este inacceptabil și, în consecință, a considerat că este necesar să ia măsuri pentru a realiza un progres decisiv în eradicarea sărăciei, prin stabilirea unor obiective corespunzătoare. Astfel de obiective au fost adoptate de Consiliul European de la Nisa din 7, 8 și 9 decembrie 2000. S-a convenit, de asemenea, că politicile de combatere a excluderii sociale ar trebui să se bazeze pe metoda deschisă de coordonare, combinând planurile naționale de acțiune cu o inițiativă de cooperare a Comisiei.

(5) Evoluția demografică reprezintă o provocare majoră pe termen lung pentru capacitatea sistemelor de protecție socială de a asigura pensii corespunzătoare și o protecție a sănătății pe termen lung și de calitate ridicată, care să fie accesibile tuturor și finanțate pe termen lung. Este important să se promoveze politici care pot realiza atât protecția socială corespunzătoare, cât și durabilitatea sistemelor de protecție socială. Consiliul European de la Lisabona a decis că la baza cooperării în acest domeniu ar trebui să se afle metoda deschisă de coordonare.

(6) Este necesar să se atragă atenția asupra situației specifice a migranților în acest context și, de asemenea, asupra importanței luării de măsuri în vederea transformării muncii nedeclarate în ocupare legală a forței de muncă.

(7) Asigurarea standardelor minime și îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă în Uniune este un element central al politicii sociale europene și un obiectiv global important al Uniunii Europene. Comunitatea joacă un rol important pentru sprijinirea și completarea activităților statelor membre în domeniile sănătății și al securității lucrătorilor, al condițiilor de muncă, inclusiv pentru nevoia de a concilia viața profesională cu viața de familie, al protecției lucrătorilor în cazul încetării contractul de muncă, al informării, al consultării și participării lucrătorilor și al reprezentării și apărării colective a intereselor lucrătorilor și patronatului.

(8) Nediscriminarea este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Articolul 13 din tratat prevede combaterea discriminării pe bază de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Nediscriminarea este, de asemenea, consacrată la articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Este necesar ca trăsăturile specifice ale diverselor forme de discriminare să fie luate în considerare și să se elaboreze în paralel măsuri corespunzătoare pentru a preveni și a combate discriminarea pe unul sau mai multe motive. În consecință, atunci când se analizează accesibilitatea și rezultatele programului, este necesar să se ia în considerare nevoile speciale ale persoanelor cu handicap, pentru a li se asigura accesul deplin și egal la activitățile finanțate prin prezentul program, precum și la rezultatele și evaluarea acelor activități, inclusiv compensarea costurilor suplimentare pe care le suportă, ca urmare a handicapului. Experiența dobândită de-a lungul multor ani în combaterea anumitor forme de discriminare, inclusiv discriminarea pe bază de sex, ar putea fi utilă în combaterea altor tipuri de discriminare.

(9) În baza articolului 13 din tratat, Consiliul a adoptat următoarele directive: Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică9, care interzice discriminarea pe bază de rasă sau origine etnică în ceea ce privește, inter alia, ocuparea forței de muncă, formarea profesională, educația, bunurile și serviciile și protecția socială, Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă10, care interzice discriminarea în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, și Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii11.

(10) În temeiul articolelor 2 și 3 din tratat, egalitatea de tratament pentru bărbați și femei este un principiu fundamental al dreptului comunitar. Directivele și celelalte acte adoptate pe baza acestui principiu joacă un rol major în îmbunătățirea situației femeilor în cadrul Uniunii. Experiența acțiunii la nivel comunitar a demonstrat că promovarea egalității de șanse între femei și bărbați în cadrul politicilor comunitare și combaterea discriminării necesită, în practică, o combinație de instrumente, inclusiv legislație, metode de finanțare și integrare, menite să se completeze reciproc. În conformitate cu principiul egalității între bărbați și femei, este necesar ca abordarea integratoare a egalității de gen să fie promovată în toate secțiunile și activitățile programului.

(11) Numeroase organizații neguvernamentale (ONG) active la diverse niveluri pot aduce o contribuție importanță la nivel european prin intermediul rețelelor principale care favorizează modificarea orientărilor politicilor, în legătură cu obiectivele generale ale programului.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...