Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 220/2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale
Număr celex: 32001F0220

În vigoare de la 22.03.2001

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

DECIZIA-CADRU A CONSILIULUI
din 15 martie 2001
privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale
(2001/220/JAI)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 și articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere inițiativa Republicii Portugheze1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

întrucât:

(1) În conformitate cu Planul de acțiune al Consiliului și al Comisiei privind modalitățile optime de punere în aplicare a dispozițiilor Tratatului de la Amsterdam referitoare la crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în special punctele (19) și (51) litera (c), într-o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a tratatului, problema sprijinului acordat victimelor ar trebui să fie abordată prin efectuarea unei analize comparative a sistemelor de despăgubire a victimelor și prin evaluarea posibilității adoptării unor măsuri în cadrul Uniunii Europene.

(2) La 14 iulie 1999, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social o comunicare intitulată "Victimele criminalității în Uniunea Europeană: reflecții asupra normelor și măsurilor care trebuie adoptate". La 15 iulie 2000 Parlamentul European a aprobat o rezoluție referitoare la comunicarea Comisiei.

(3) În concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 - 16 octombrie 1999, în special la punctul (32), se prevede că ar trebui elaborate norme minimale pentru protecția victimelor criminalității, în special în ceea ce privește accesul acestor victime la justiție și dreptul acestora la despăgubiri, inclusiv rambursarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, ar trebui să fie create programe naționale pentru finanțarea măsurilor, atât publice, cât și neguvernamentale, pentru asistența și protecția victimelor.

(4) Trebuie ca statele membre să își apropie actele cu putere de lege și normele administrative, în măsura necesară realizării obiectivului de a oferi un înalt grad de protecție victimelor infracțiunilor, indiferent de statul membru în care acestea se află.

(5) Este important să fie luate în considerare nevoile victimelor și să se răspundă acestor nevoi în mod global și coordonat, evitând soluțiile parțiale sau incoerente, care pot aduce prejudicii secundare victimelor.

(6) Din acest motiv, dispozițiile prezentei decizii-cadru nu se limitează la apărarea intereselor victimei în cadrul procedurii penale, în sens strict. Ele includ și anumite măsuri de asistență pentru victime, înainte sau după procedura penală, care pot atenua efectele infracțiunii.

(7) Cu toate acestea, măsurile de asistență pentru victimele infracțiunilor, în special dispozițiile cu privire la despăgubirii și la mediere, nu privesc soluțiile care sunt proprii procedurii civile.

(8) Este necesară apropierea normelor și practicilor privind statutul și principalele drepturi ale victimelor, asigurându-se în special respectarea demnității victimelor, dreptul acestora de a informa și de a fi informate, de a înțelege și de a fi înțelese, de a fi protejate în diversele etape ale procedurii și de a beneficia de luarea în considerare a dezavantajului de a locui într-un stat membru diferit de cel în care a fost comisă infracțiunea.

(9) Cu toate acestea, dispozițiile prezentei decizii-cadru nu impun statelor membre obligația de a garanta victimelor un tratament echivalent cu cel al părților din proces.

(10) Este importantă intervenția, înainte, în timpul și după încheierea procedurii penale, a serviciilor specializate și a organizațiilor de sprijinire a victimelor.

(11) Este necesar să se asigure o formare corespunzătoare și suficientă persoanelor care intră în contact cu victimele, ceea ce este fundamental atât pentru victime, cât și pentru realizarea obiectivelor procedurii.

(12) Este necesar să se utilizeze mecanisme de coordonare între punctele de contact constituite în rețele în statele membre, fie în cadrul sistemului judiciar, fie în sectorul organizațiilor de sprijinire a victimelor,

ADOPTÃ PREZENTA DECIZIE-CADRU:

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...