Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 220/2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale Număr celex: 32001F0220

În vigoare de la 22.03.2001

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA-CADRU A CONSILIULUI
din 15 martie 2001
privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale
(2001/220/JAI)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere iniţiativa Republicii Portugheze1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

întrucât:

(1) În conformitate cu Planul de acţiune al Consiliului şi al Comisiei privind modalităţile optime de punere în aplicare a dispoziţiilor Tratatului de la Amsterdam referitoare la crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în special punctele (19) şi (51) litera (c), într-o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a tratatului, problema sprijinului acordat victimelor ar trebui să fie abordată prin efectuarea unei analize comparative a sistemelor de despăgubire a victimelor şi prin evaluarea posibilităţii adoptării unor măsuri în cadrul Uniunii Europene.

(2) La 14 iulie 1999, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social o comunicare intitulată "Victimele criminalităţii în Uniunea Europeană: reflecţii asupra normelor şi măsurilor care trebuie adoptate". La 15 iulie 2000 Parlamentul European a aprobat o rezoluţie referitoare la comunicarea Comisiei.

(3) În concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 - 16 octombrie 1999, în special la punctul (32), se prevede că ar trebui elaborate norme minimale pentru protecţia victimelor criminalităţii, în special în ceea ce priveşte accesul acestor victime la justiţie şi dreptul acestora la despăgubiri, inclusiv rambursarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, ar trebui să fie create programe naţionale pentru finanţarea măsurilor, atât publice, cât şi neguvernamentale, pentru asistenţa şi protecţia victimelor.

(4) Trebuie ca statele membre să îşi apropie actele cu putere de lege şi normele administrative, în măsura necesară realizării obiectivului de a oferi un înalt grad de protecţie victimelor infracţiunilor, indiferent de statul membru în care acestea se află.

(5) Este important să fie luate în considerare nevoile victimelor şi să se răspundă acestor nevoi în mod global şi coordonat, evitând soluţiile parţiale sau incoerente, care pot aduce prejudicii secundare victimelor.

(6) Din acest motiv, dispoziţiile prezentei decizii-cadru nu se limitează la apărarea intereselor victimei în cadrul procedurii penale, în sens strict. Ele includ şi anumite măsuri de asistenţă pentru victime, înainte sau după procedura penală, care pot atenua efectele infracţiunii.

(7) Cu toate acestea, măsurile de asistenţă pentru victimele infracţiunilor, în special dispoziţiile cu privire la despăgubirii şi la mediere, nu privesc soluţiile care sunt proprii procedurii civile.

(8) Este necesară apropierea normelor şi practicilor privind statutul şi principalele drepturi ale victimelor, asigurându-se în special respectarea demnităţii victimelor, dreptul acestora de a informa şi de a fi informate, de a înţelege şi de a fi înţelese, de a fi protejate în diversele etape ale procedurii şi de a beneficia de luarea în considerare a dezavantajului de a locui într-un stat membru diferit de cel în care a fost comisă infracţiunea.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...