Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 475/2002 privind combaterea terorismului
Număr celex: 32002F0475

În vigoare de la 22.06.2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DECIZIA-CADRU A CONSILIULUI
din 13 iunie 2002
privind combaterea terorismului
(2002/475/JAI)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29, articolul 31 litera (e) și articolul 34 alineatul (2), litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

întrucât:

(1) Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității, ale respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceasta se bazează pe principiul democrației și pe principiul statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.

(2) Terorismul constituie una dintre cele mai serioase încălcări ale acestor principii. Declarația de la La Gomera, adoptată la reuniunea informală a Consiliului din 14 octombrie 1995, condamnă terorismul ca pe o amenințare la adresa democrației, a liberei exercitări a drepturilor omului și a dezvoltării economice și sociale.

(3) Toate statele membre sau unele dintre ele sunt părți la un număr de convenții referitoare la terorism. Convenția Consiliului Europei din 27 ianuarie 1977 privind reprimarea terorismului nu consideră infracțiunile teroriste ca infracțiuni politice, infracțiuni conexe unei infracțiuni politice, sau ca infracțiuni inspirate de motive politice. Națiunile Unite au adoptat Convenția pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozibili din 15 decembrie 1997 și Convenția privind reprimarea finanțării terorismului din 9 decembrie 1999. În prezent, un proiect de Convenție globală împotriva terorismului se negociază în cadrul Națiunilor Unite.

(4) La nivelul Uniunii Europene, Consiliul a adoptat la 3 decembrie 1998 Planul de Acțiune al Consiliului și al Comisiei privind modalitățile optime de punere în aplicare a dispozițiilor Tratatului de la Amsterdam privind realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție3. Trebuie să se ia în considerare, de asemenea, Concluziile Consiliului din 20 septembrie 2001, precum și Planul de Acțiune în domeniul terorismului al Consiliului European extraordinar din 21 septembrie 2001. Terorismul a fost menționat în Concluziile Consiliului European de la Tampere, din 15 și 16 octombrie 1999, și ale Consiliului European de la Santa Maria da Feira, din 19 și 20 iunie 2000. Acesta este de asemenea menționat în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind actualizarea semestrială a tabloului de bord în vederea examinării progreselor realizate pentru crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniunea Europeană (al doilea semestru din anul 2000). De asemenea, Parlamentul European a adoptat la 5 septembrie 2001 o recomandare privind combaterea terorismului. Pe de altă parte, trebuie reamintit că la 30 iulie 1996 țările cele mai industrializate (G7) și Rusia, reunite la Paris, au preconizat 25 de măsuri de combatere a terorismului.

(5) Uniunea Europeană a luat numeroase măsuri specifice de combatere a terorismului și a criminalității organizate, ca de exemplu: Decizia Consiliului din 3 decembrie 1998 privind obligația Europol de a soluționa infracțiunile săvârșite sau care pot fi săvârșite în cadrul activităților teroriste care pun în pericol viața, integritatea fizică, libertatea persoanelor, precum și bunurile4, Acțiunea Comună 96/610/JAI a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind crearea și menținerea unui registru al competențelor, cunoștințelor și expertizelor specializate în domeniul luptei împotriva terorismului, destinat să faciliteze cooperarea antiteroristă între statele membre ale Uniunii Europene5, Acțiunea Comună 98/428/JAI a Consiliului din 29 iunie 1998 de creare a unei Rețele Judiciare Europene6, având competențe în domeniul infracțiunilor teroriste (în special articolul 2), Acțiunea Comună 98/733/JAI a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la o organizație criminală în statele membre ale Uniunii Europene7 și Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 1999 privind cooperarea în domeniul combaterii finanțării terorismului8.

(6) Definirea infracțiunilor teroriste ar trebui să fie apropiată în toate statele membre, inclusiv cea a infracțiunilor privind grupurile teroriste. Pe de altă parte, pedepse și sancțiuni corespunzătoare gravității infracțiunilor ar trebui prevăzute împotriva persoanelor fizice și juridice care au săvârșit astfel de infracțiuni sau sunt ținute să răspundă de acestea.

(7) Ar trebui stabilite norme jurisdicționale pentru a garanta că infracțiunea teroristă poate face obiectul unei urmăriri penale eficiente.

(8) Victimele infracțiunilor teroriste sunt vulnerabile și, în consecință, se impun măsuri specifice în privința lor.

(9) Dat fiind că obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate unilateral, în mod satisfăcător, de statele membre și, având în vedere reciprocitatea necesară, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității. În conformitate cu principiul proporționalității, prezenta decizie-cadru se limitează la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor.

(10) Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt ele garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, ca principii de drept comunitar. Uniunea respectă principiile recunoscute la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special Capitolul VI. Nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca urmărind reducerea sau îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale, cum ar fi dreptul la grevă, libertatea de reuniune, asociere sau exprimare, inclusiv dreptul de a înființa sindicate împreună cu alte persoane și de a se afilia la sindicate pentru apărarea propriilor interese, și dreptul de a manifesta care se adaugă la acestea.

(11) Prezenta decizie-cadru nu reglementează activitățile forțelor armate pe durata unui conflict armat, în sensul dat acestor termeni în dreptul internațional umanitar, care sunt reglementate de acest drept, și activitățile desfășurate de forțele armate ale unui stat în exercitarea funcțiilor oficiale, în măsura în care sunt reglementate de alte norme de drept internațional,

ADOPTÃ PREZENTA DECIZIE-CADRU:

___________

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...