Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia nr. 494/2002 de înfiinţare a unei reţele europene de puncte de contact în privinţa persoanelor vinovate de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război Număr celex: 32002D0494

În vigoare de la 26.06.2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA CONSILIULUI
din 13 iunie 2002
de înfiinţare a unei reţele europene de puncte de contact în privinţa
persoanelor vinovate de genocid, crime împotriva umanităţii şi
crime de război
(2002/494/JAI)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere titlul VI al Tratatului privind Uniunea Europeană, în special articolul 30 şi articolul 34 alineatul (2) litera (c),

având în vedere iniţiativa Regatului Ţărilor de Jos(1),

având în vedere avizul Parlamentului European(2)

întrucât:

(1) Din 1995, Tribunalele Penale Internaţionale pentru fosta Iugoslavie şi pentru Rwanda anchetează, urmăresc penal şi judecă persoanele vinovate de încălcări ale legilor şi cutume de război, de genocid şi de crime împotriva umanităţii,.

(2) Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, din 17 iulie 1998, afirmă că cele mai grave crime care afectează ansamblul comunităţii internaţionale, în special genocidul, crimele împotriva umanităţii şi crimele de război, nu trebuie să rămână nepedepsite, şi că reprimarea lor efectivă trebuie să fie asigurată prin adoptarea de măsuri la nivel naţional şi prin consolidarea cooperării internaţionale.

(3) Statutul de la Roma aminteşte că este de datoria fiecărui stat să îi supună jurisdicţiei sale penale pe cei care se fac vinovaţi de astfel de crime internaţionale.

(4) Conform Statutului de la Roma, Curtea Penală Internaţională pe care a înfiinţat-o trebuie să fie complementară cu jurisdicţiile penale naţionale.

(5) Toate statele membre ale Uniunii Europene au semnat sau ratificat Statutul de la Roma.

(6) Anchetele şi urmăririle, precum şi pentru schimbul de informaţii referitoare la genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război trebuie să rămână în responsabilitatea autorităţilor naţionale, cu excepţia unei dispoziţii contrare din dreptul internaţional.

(7) Statele membre sunt confruntate cu persoane care au fost implicate în acest tip de crime şi care caută refugiu în interiorul frontierelor Uniunii Europene.

(8) Eficacitatea anchetelor şi a urmăririlor acestor crime la nivel naţional depinde în mare măsură de strânsa cooperare între diferitele autorităţi implicate în lupta împotriva acestora.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...