Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia nr. 436/1999 de stabilire, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen Număr celex: 31999D0436

În vigoare de la 10.07.1999

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA CONSILIULUI
din 20 mai 1999
de stabilire, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul
de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea
Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispoziţiile
sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen
(1999/436/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

hotărând pe baza articolului 2 alineatul (1), paragraful al doilea, a doua teză, din Protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care integrează acquis-ul Schengen în cadrul Uniunii Europene (denumit în continuare "Protocolul Schengen");

(1) întrucât, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), primul paragraf, din Protocolul Schengen, acquis-ul Schengen astfel cum este definit în anexa la protocol se aplică de îndată, începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în cele treisprezece state membre menţionate la articolul 1 din protocol, fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 2 alineatul (2) din protocol;

(2) întrucât nimic din prezenta decizie nu afectează menţinerea obligaţiilor juridice care rezultă din Convenţia din 1990;

(3) întrucât mandatul conferit Consiliului în temeiul articolului 2 alineatul (1), paragraful al doilea, din Protocolul Schengen, de a stabili, hotărând în unanimitate şi în conformitate cu dispoziţiile relevante din tratate, temeiul juridic pentru fiecare din dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen, are printre obiective identificarea temeiului juridic pentru viitoarele propuneri şi iniţiative care vizează modificarea sau dezvoltarea acquis-ului Schengen, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (1), primul paragraf, din Protocolul Schengen, şi care se supun dispoziţiilor relevante din tratate, inclusiv cele care guvernează forma actului care urmează să fie adoptat şi procedura conform căreia acesta va fi adoptat;

(4) întrucât anumite dispoziţii din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 1990 cer statelor contractante să introducă sancţiuni pentru ca acestea să fie puse în aplicare eficient, fără a cere însă armonizarea acestor sancţiuni; întrucât, prin urmare, temeiul juridic ce trebuie stabilit pentru aceste dispoziţii ar trebui să fie cel stabilit pentru regulile a căror nerespectare implică sancţiuni, fără a se aduce atingere temeiului juridic pentru orice măsură luată pe viitor pentru armonizarea sancţiunilor;

(5) întrucât stabilirea unui temei juridic în conformitate cu dispoziţiile relevante din tratate pentru fiecare din dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen nu aduce atingere exercitării responsabilităţilor care revin statelor membre în conformitate cu articolul 64 din TCE şi articolul 33 din TUE în ceea ce priveşte menţinerea ordinii publice şi apărarea siguranţei interne;

(6) întrucât stabilirea unui temei juridic în conformitate cu dispoziţiile relevante din tratate pentru fiecare din dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen, sau constatarea că nu este necesar să se stabilească un temei juridic pentru aceste dispoziţii sau decizii, nu aduc atingere dreptului statelor membre de a efectua controale asupra bunurilor care fac obiectul unor interdicţii sau restricţii decise de statele membre, dacă sunt compatibile cu dreptul comunitar;

(7) întrucât stabilirea unui temei juridic în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene pentru dispoziţiile Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen din 1990 privind în special condiţiile de intrare pe teritoriul statelor membre contractante sau de eliberare a vizelor, nu aduce atingere normelor care guvernează în prezent recunoaşterea validităţii documentelor de călătorie;

(8) întrucât drepturile şi obligaţiile Danemarcei sunt stabilite la articolul 3 din Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene şi la articolele 1 - 5 din Protocolul privind poziţia Danemarcei;

(9) întrucât, în vederea integrării Schengen în Uniunea Europeană, trebuie să se ia în considerare relaţiile dintre Protocolul privind poziţia Danemarcei, Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei faţă de unele probleme referitoare la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul privind Uniunea Europeană şi Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, pe baza căruia se prevăd mai multe forme de încorporare şi de participare la acquis-ul Schengen şi la dezvoltarea ulterioară a acestuia;

(10) întrucât însuşi Protocolul Schengen prevede asocierea Republicii Islanda şi a Regatului Norvegiei la punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi la dezvoltarea ulterioară a acestuia pe baza Acordului semnat la Luxemburg la 19 decembrie 1996;

(11) întrucât actele juridice adoptate pe baza unei propuneri sau a unei iniţiative care vizează dezvoltarea acquis-ului Schengen trebuie să conţină în preambul o referire la Protocolul Schengen, pentru a se garanta certitudinea juridică şi pentru ca dispoziţiile Protocolului Schengen să poată fi aplicate în orice moment;

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...