Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 49/2002 privind evaluarea și managementul zgomotului ambiental
Număr celex: 32002L0049

În vigoare de la 18 iulie 2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA NR. 2002/49/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 25 iunie 2002
privind evaluarea și managementul zgomotului ambiental

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor3,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat4, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 aprilie 2002,

întrucât:

(1) Atingerea unui nivel înalt de protecție a sănătății și a mediului este parte a politicii comunitare, iar unul din obiectivele care trebuie urmărite este protecția împotriva zgomotului. În cartea verde asupra strategiei viitoare privind zgomotul, Comisia a desemnat zgomotul ambiental ca fiind una din principalele probleme de mediu din Europa.

(2) În Rezoluția sa din 10 iunie 19975 privind cartea verde a Comisiei, Parlamentul European și-a exprimat susținerea pentru această carte verde, a solicitat instituirea unor măsuri și inițiative specifice printr-o directivă privind reducerea zgomotului ambiental și a constat lipsa unor date fiabile și comparabile despre situația diferitelor surse de zgomot.

(3) În comunicarea Comisiei din 1 decembrie 1999 privind transportul aerian și mediul au fost definite un indicator de zgomot comun și o metodologie comună pentru determinarea și măsurarea zgomotului în zonele din jurul aeroporturilor. Această comunicare a fost luată în considerare în dispozițiile din prezenta directivă.

(4) Legislația comunitară acoperă deja anumite categorii de emisii sonore provenite de la produse, de exemplu Directiva nr. 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind nivelul sonor admis și sistemul de evacuare al autovehiculelor6, Directiva nr. 77/311/CEE a Consiliului din 29 martie 1977 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți7, Directiva nr. 80/51/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1979 privind limitarea emisiilor sonore de la aeronavele subsonice8 și directivele complementare ale acesteia, Directiva nr. 92/61/CE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți9 și Directiva nr. 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior10.

(5) Prezenta directivă ar trebui să asigure, inter alia, o bază pentru dezvoltarea și completarea măsurilor comunitare existente privind zgomotul emis de sursele principale, în special vehiculele rutiere și feroviare și infrastructura acestora, aeronavele, echipamentele utilizate în exterior și cele industriale și mecanismele mobile, precum și pentru elaborarea unor măsuri suplimentare pe termen scurt, mediu și lung.

(6) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice anumitor categorii de zgomot, cum ar fi zgomotul produs în interiorul mijloacelor de transport și zgomotul produs de activitățile casnice.

(7) În conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat, obiectivele tratatului de atingere a unui nivel înalt de protecție a mediului și a sănătății se pot îndeplini mai bine prin completarea acțiunii statelor membre cu o acțiune comunitară, care să ducă la o înțelegere comună a problemei zgomotului. De aceea, ar trebui culese, compilate și raportate date privind nivelurile de zgomot din mediul înconjurător, în conformitate cu criterii comparabile. Aceasta presupune utilizarea unor indicatori și a unor metode de evaluare armonizate, precum și a unor criterii pentru alinierea cartografierii zgomotului. Astfel de criterii și metode pot fi cel mai bine stabilite de către Comunitate.

(8) Este necesar, de asemenea, să se stabilească metode comune de evaluare a "zgomotului ambiental" și o definiție a "valorilor limită", din perspectiva unor indicatori armonizați pentru determinarea nivelurilor de zgomot. Cifrele concrete ale oricăror valori limită urmează să fie stabilite de statele membre, luând în considerare, inter alia, nevoia de a se aplica principiul prevenirii pentru a menține zone de liniște în aglomerații.

(9) Indicatorii comuni de zgomot selectați sunt L(zsn), pentru evaluarea disconfortului, și L(noapte), pentru evaluarea perturbării somnului. De asemenea, este util să se permită statelor membre să utilizeze indicatori suplimentari pentru a monitoriza sau a controla situațiile speciale de zgomot.

(10) Cartografierea acustică strategică ar trebui să fie impusă în anumite zone de interes, deoarece astfel se pot înregistra datele necesare pentru a oferi o reprezentare a nivelurilor de zgomot percepute în zona respectivă.

(11) Planurile de acțiune ar trebui să se concentreze asupra priorităților din acele zone de interes și ar trebui să fie elaborate de autoritățile competente în urma consultării publicului.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...