Comisia Comunităților Europene

Regulamentul nr. 314/2002 de stabilire a normelor de aplicare a regimului cotelor în sectorul zahărului
Număr celex: 32002R0314

În vigoare de la 21.02.2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

REGULAMENTUL (CE) nr. 314/2002 AL COMISIEI
din 20 februarie 2002
de stabilire a normelor de aplicare a regimului cotelor
în sectorul zahărului

COMISIA COMUNITÃȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului1, în special art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (4), art. 15 alin. (8), art. 16 alin. (5), art. 18 alin. (5) și art. 41 al doilea paragraf,

întrucât:

(1) modificările recente aduse organizării comune a pieței de zahăr pentru campaniile 2001/2002-2005/2006, introduse de Regulamentul (CE) nr. 1260/2001, necesită anumite adaptări ale măsurilor de aplicare a regimului de cote. Regulamentul (CEE) nr. 1443/82 din 8 iunie 1982 de stabilire a normelor de aplicare a regimului cotelor în sectorul zahărului2, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 392/943, care, în plus, a mai fost modificat de câteva ori în mod substanțial, trebuie reformulat din motive de claritate.

(2) aplicarea regimului cotelor în sectorul zahărului necesită o definiție exactă a noțiunii de producție de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină a unei întreprinderi, precum și a noțiunii de consum intern al Comunității. În acest sens, producția unei întreprinderi trebuie considerată ca fiind totalitatea cantităților de zahăr alb, zahăr brut, zahăr invertit și siropuri sau, după caz, de izoglucoză sau de sirop de inulină produse efectiv de întreprinderea respectivă. Posibilitatea de alocare a unei părți din producția unei întreprinderi unei alte întreprinderi pentru care s-a produs zahăr în temeiul unui contract trebuie limitată la cazuri specifice. Fără a aduce atingere cazurilor de forță majoră, este necesar ca aceste situații să fie specificate, astfel încât să se evite orice consecințe financiare pentru sectorul zahărului.

(3) pentru a permite o aplicare armonioasă și eficientă a regimului cotelor în Comunitate, trebuie stabilită metoda de determinare a producției atât pentru siropurile de zaharoză, cât și pentru izoglucoză și pentru siropul de inulină.

(4) producția de izoglucoză este finalizată în momentul în care glucoza sau polimerii săi au trecut prin procesul denumit izomerizare. Astfel și cu scopul de a evita alegerea arbitrară a momentului de constatare a producției, aceasta se consideră ca fiind încheiată imediat după finalizarea procesului de izomerizare și înainte de orice operațiune de separare a componentelor sale, glucoza și fructoza sau orice operațiune de amestecare. Pentru a face acest control cât mai eficient cu putință, este adecvat să se prevadă obligația ca toți fabricanții de izoglucoză din Comunitate să declare autorităților competente din statul membru în cauză fiecare instalație pe care o folosesc pentru izomerizare.

(5) siropul de inulină devine "produs", în general, în momentul în care inulina sau oligofructozele sale au trecut prin procesul denumit hidroliză și prin prima evaporare. Astfel, constatarea producției trebuie să aibă loc imediat după finalizarea hidrolizei și a primei evaporări și înainte de orice operațiune de separare a componentelor sale, glucoza și fructoza sau înainte de orice operațiune de amestecare.

(6) pentru a permite statelor membre să constate în mod corect și univoc producția de sirop de inulină, trebuie precizat, în special pe baza experienței acumulate, că această operațiune trebuie efectuată pentru un sirop de inulină cu un conținut de fructoză de 80% și un echivalent zahăr/izoglucoză exprimat prin aplicarea unui coeficient de 1,9.

(7) taxele la producție prevăzute la art. 15 din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 pot fi stabilite numai după sfârșitul anului de comercializare, ținând seama de faptul că angajamentele pentru exportul de zahăr se fac, în mare parte, în decursul semestrului doi al campaniei menționate și că, prin urmare, datele necesare pentru stabilirea taxelor la producție sunt disponibile doar în acel moment. Astfel, pentru a angaja cât mai devreme cu putință responsabilitatea financiară a producătorilor, trebuie prevăzute plăți anticipate cu titlu de taxă, cu mult înainte de sfârșitul anului de comercializare, calculate pe baza unor previziuni. Dat fiind faptul că cea mai mare parte a producției de izoglucoză B se realizează, în general, în ultimele luni ale campaniei, avansul pentru taxa la producția de bază trebuie aplicat doar pentru producția de izoglucoză realizată înainte de data de 1 martie a anului de comercializare în cauză. Stabilirea valorii taxelor și perceperea lor trebuie efectuate doar după ce se cunosc datele cele mai exacte cu putință, în special cele referitoare la consum.

(8) este necesar să se prevadă modalitățile de plată a unui supliment de preț pentru sfecla de zahăr, în cazul în care taxele la producție sunt mai mici decât valoarea maximă a acestora și, în plus, trebuie prevăzută o plată suplimentară, ținând seama mai ales de perioada dintre ziua de plată pentru sfecla de zahăr și ziua plătirii de către fabricant a taxelor la producție.

(9) pentru a permite o bună gestionare a regimului cotelor, este necesar să se stabilească termenele necesare pentru constatarea producției și comunicarea datelor aferente, iar statele membre trebuie să prevadă, dacă este cazul, măsuri de control corespunzătoare.

(10) eliminarea regimului de compensare a costurilor de depozitare în sectorul zahărului de la 1 iulie 2001 a întrerupt disponibilitatea statisticilor referitoare la stocuri și la desfacerea zahărului în Comunitate. Dată fiind importanța acestor statistici pentru buna gestionare a regimului cotelor, în special pentru determinarea consumului lunar de zahăr și pentru stabilirea bilanțurilor de aprovizionare, trebuie prevăzut ca întreprinderile producătoare de zahăr în Comunitate să continue să pună la dispoziția statelor membre date lunare referitoare la stocuri și la consumul de zahăr.

(11) una dintre caracteristicile organizării sectorului zahărului constă în faptul că relațiile dintre fabricanții de zahăr și producătorii de sfeclă de zahăr, în special în ceea ce privește livrarea și plata sfeclei de zahăr, sunt reglementate, în general, de acorduri interprofesionale încheiate în cadrul definit de legislația comunitară. Aceste acorduri interprofesionale pot să prevadă modalități care să țină seama de situația specifică regiunii în care se aplică. Prin urmare, având în vedere posibilitatea pe care o au fabricanții de a-i determina pe producătorii de sfeclă de zahăr să contribuie la plata taxelor suplimentare, trebuie prevăzut ca modalitățile acestei contribuții să poată fi stabilite prin acorduri interprofesionale, în cadrul definit de art. 16 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001.

(12) întreprinderile producătoare de izoglucoză, spre deosebire de întreprinderile producătoare de zahăr care depind de producția de sfeclă sau de trestie de zahăr, nu sunt autorizate să recurgă la procedeul de reportare a producției de la un an de comercializare la următorul.

(13) producția de izoglucoză este permanentă pe tot parcursul anului de comercializare, pentru a putea răspunde rapid și fără întreruperi fluctuațiilor cererii care atinge cote maxime la sfârșitul anului de comercializare și la începutul acestuia. Cu toate acestea, izoglucoza sub formă de produs finit este dificil de depozitat în cantități suficiente pentru a răspunde acestor cote maxime ale cererii, deoarece o depozitare prelungită riscă să pună în pericol sterilitatea indispensabilă a produsului. În aceste condiții, întreprinderile producătoare de izoglucoză trebuie să-și întrerupă producția la sfârșitul anului de comercializare pentru a evita să producă izoglucoză C care nu poate fi introdusă pe piața internă a Comunității. Această situație este în detrimentul întreprinderilor producătoare de izoglucoză și impune o anumită flexibilitate în ceea ce privește constatarea lunară a producției de izoglucoză, avându-se totuși grijă ca flexibilitatea să fie limitată, pentru a evita ca, prin folosirea ei automată, să se introducă un sistem de reportare camuflat și, astfel, o creștere indirectă a cotelor de producție ale întreprinderilor în cauză.

(14) în cadrul funcționării regimului cotelor pot interveni întârzieri în recuperarea taxelor la producție. Pentru a asigura o recuperare armonioasă și în timp util a acestor sume, trebuie definite reguli pentru stabilirea și perceperea taxelor.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...