Back

Comisia Comunităţilor Europene

Regulamentul nr. 314/2002 de stabilire a normelor de aplicare a regimului cotelor în sectorul zahărului Număr celex: 32002R0314

În vigoare de la 21.02.2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

REGULAMENTUL (CE) nr. 314/2002 AL COMISIEI
din 20 februarie 2002
de stabilire a normelor de aplicare a regimului cotelor
în sectorul zahărului

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului1, în special art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (4), art. 15 alin. (8), art. 16 alin. (5), art. 18 alin. (5) şi art. 41 al doilea paragraf,

întrucât:

(1) modificările recente aduse organizării comune a pieţei de zahăr pentru campaniile 2001/2002-2005/2006, introduse de Regulamentul (CE) nr. 1260/2001, necesită anumite adaptări ale măsurilor de aplicare a regimului de cote. Regulamentul (CEE) nr. 1443/82 din 8 iunie 1982 de stabilire a normelor de aplicare a regimului cotelor în sectorul zahărului2, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 392/943, care, în plus, a mai fost modificat de câteva ori în mod substanţial, trebuie reformulat din motive de claritate.

(2) aplicarea regimului cotelor în sectorul zahărului necesită o definiţie exactă a noţiunii de producţie de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină a unei întreprinderi, precum şi a noţiunii de consum intern al Comunităţii. În acest sens, producţia unei întreprinderi trebuie considerată ca fiind totalitatea cantităţilor de zahăr alb, zahăr brut, zahăr invertit şi siropuri sau, după caz, de izoglucoză sau de sirop de inulină produse efectiv de întreprinderea respectivă. Posibilitatea de alocare a unei părţi din producţia unei întreprinderi unei alte întreprinderi pentru care s-a produs zahăr în temeiul unui contract trebuie limitată la cazuri specifice. Fără a aduce atingere cazurilor de forţă majoră, este necesar ca aceste situaţii să fie specificate, astfel încât să se evite orice consecinţe financiare pentru sectorul zahărului.

(3) pentru a permite o aplicare armonioasă şi eficientă a regimului cotelor în Comunitate, trebuie stabilită metoda de determinare a producţiei atât pentru siropurile de zaharoză, cât şi pentru izoglucoză şi pentru siropul de inulină.

(4) producţia de izoglucoză este finalizată în momentul în care glucoza sau polimerii săi au trecut prin procesul denumit izomerizare. Astfel şi cu scopul de a evita alegerea arbitrară a momentului de constatare a producţiei, aceasta se consideră ca fiind încheiată imediat după finalizarea procesului de izomerizare şi înainte de orice operaţiune de separare a componentelor sale, glucoza şi fructoza sau orice operaţiune de amestecare. Pentru a face acest control cât mai eficient cu putinţă, este adecvat să se prevadă obligaţia ca toţi fabricanţii de izoglucoză din Comunitate să declare autorităţilor competente din statul membru în cauză fiecare instalaţie pe care o folosesc pentru izomerizare.

(5) siropul de inulină devine "produs", în general, în momentul în care inulina sau oligofructozele sale au trecut prin procesul denumit hidroliză şi prin prima evaporare. Astfel, constatarea producţiei trebuie să aibă loc imediat după finalizarea hidrolizei şi a primei evaporări şi înainte de orice operaţiune de separare a componentelor sale, glucoza şi fructoza sau înainte de orice operaţiune de amestecare.

(6) pentru a permite statelor membre să constate în mod corect şi univoc producţia de sirop de inulină, trebuie precizat, în special pe baza experienţei acumulate, că această operaţiune trebuie efectuată pentru un sirop de inulină cu un conţinut de fructoză de 80% şi un echivalent zahăr/izoglucoză exprimat prin aplicarea unui coeficient de 1,9.

(7) taxele la producţie prevăzute la art. 15 din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 pot fi stabilite numai după sfârşitul anului de comercializare, ţinând seama de faptul că angajamentele pentru exportul de zahăr se fac, în mare parte, în decursul semestrului doi al campaniei menţionate şi că, prin urmare, datele necesare pentru stabilirea taxelor la producţie sunt disponibile doar în acel moment. Astfel, pentru a angaja cât mai devreme cu putinţă responsabilitatea financiară a producătorilor, trebuie prevăzute plăţi anticipate cu titlu de taxă, cu mult înainte de sfârşitul anului de comercializare, calculate pe baza unor previziuni. Dat fiind faptul că cea mai mare parte a producţiei de izoglucoză B se realizează, în general, în ultimele luni ale campaniei, avansul pentru taxa la producţia de bază trebuie aplicat doar pentru producţia de izoglucoză realizată înainte de data de 1 martie a anului de comercializare în cauză. Stabilirea valorii taxelor şi perceperea lor trebuie efectuate doar după ce se cunosc datele cele mai exacte cu putinţă, în special cele referitoare la consum.

(8) este necesar să se prevadă modalităţile de plată a unui supliment de preţ pentru sfecla de zahăr, în cazul în care taxele la producţie sunt mai mici decât valoarea maximă a acestora şi, în plus, trebuie prevăzută o plată suplimentară, ţinând seama mai ales de perioada dintre ziua de plată pentru sfecla de zahăr şi ziua plătirii de către fabricant a taxelor la producţie.

(9) pentru a permite o bună gestionare a regimului cotelor, este necesar să se stabilească termenele necesare pentru constatarea producţiei şi comunicarea datelor aferente, iar statele membre trebuie să prevadă, dacă este cazul, măsuri de control corespunzătoare.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...