Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 92/2002 privind intermedierea de asigurări
Număr celex: 32002L0092

În vigoare de la 15.01.2003

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI 2002/92/CE
din 9 decembrie 2002
privind intermedierea de asigurări

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 47 alin. (2) și art. 55,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

în conformitate cu procedura prevăzută în art. 251 din Tratat3,

întrucât:

(1) Intermediarii de asigurări și de reasigurări joacă un rol central în distribuirea produselor de asigurare și reasigurare în cadrul Comunității.

(2) Un prim pas pentru a facilita exercitarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru agenții și brokerii de asigurări a fost făcut prin Directiva Consiliului 77/92/CEE din 13 decembrie 1976 privind măsuri de facilitare a exercitării efective a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile de agenți și brokeri de asigurări (ex grupa 630 ISIC) și, în special, măsuri tranzitorii cu privire la acele activități4.

(3) Directiva 77/92/CEE trebuia să își mențină aplicabilitatea până la intrarea în vigoare a dispozițiilor referitoare la coordonarea reglementărilor naționale privind accesul la activitățile de agent și broker de asigurări și exercitarea acestora.

(4) Recomandarea Comisiei 92/48/CEE din 18 decembrie 1991 privind intermediarii de asigurări5 a fost urmată în mare măsură de statele membre și a contribuit la apropierea dispozițiilor naționale privind cerințele profesionale și înregistrarea intermediarilor de asigurări.

(5) Cu toate acestea, există încă diferențe substanțiale între dispozițiile naționale care obstrucționează accesul la activitățile intermediarilor de asigurări și reasigurări și exercitarea acestor activități în piața internă. În consecință, este oportun să se înlocuiască Directiva 77/92/CEE cu o nouă directivă.

(6) Intermediarii de asigurări și reasigurări ar trebui să fie în măsură să se prevaleze de libertatea de stabilire și de libertatea de a presta servicii care sunt consfințite în Tratat.

(7) Incapacitatea intermediarilor de asigurări de a își desfășura activitatea liber pe tot teritoriul Comunității este un obstacol în calea bunei funcționări a pieței unice în asigurări.

(8) Coordonarea dispozițiilor naționale referitoare la cerințele profesionale și înregistrarea persoanelor care abordează și desfășoară activitatea de intermediere de asigurări poate așadar să contribuie atât la realizarea pieței unice pentru servicii financiare, cât și la o mai bună protecție a consumatorilor în acest domeniu.

(9) Produsele de asigurări pot fi distribuite de diferite categorii de persoane sau instituții, cum ar fi agenți, brokeri și agenți de asigurări bancare. Egalitatea de tratament între agenți și protecția consumatorului impune ca toate aceste persoane sau instituții să se afle sub incidența prezentei directive.

(10) Prezenta directivă conține o definiție a "intermediarului de asigurări legat" care ține cont de caracteristicile anumitor piețe din statele membre și al cărei scop este să stabilească condițiile de înregistrare aplicabile unor astfel de intermediari. Scopul acestei definiții nu este să împiedice statele membre să aibă concepte similare în ceea ce privește intermediarii de asigurări care, chiar dacă acționează pentru și în numele unei societăți de asigurare și sub întreaga răspundere a societății respective, au dreptul să colecteze prime sau sume destinate clienților în conformitate cu garanțiile financiare prevăzute în prezenta directivă.

(11) Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor a căror activitate constă în prestarea de servicii de intermediere de asigurări în favoarea unor terți, în schimbul unei remunerații care poate să fie de natură pecuniară sau care poate să fie sub forma unui alt avantaj economic convenit și legat de prestația furnizată.

(12) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice persoanelor cu o altă activitate profesională, cum ar fi experți fiscali sau contabili, care oferă consultanță privind acoperirea prin asigurare numai ocazional, în cadrul acestei alte activități profesionale, după cum ea nu ar trebui să se aplice nici în cazul simplei furnizări de informații generale cu privire la produsele de asigurare, cu condiția ca activitatea respectivă să nu vizeze sprijinirea clientului în vederea încheierii sau executării unui contract de asigurare sau reasigurare, gestionarea, cu titlu profesional, a solicitărilor de daune primite de o societate de asigurare sau reasigurare sau ajustarea de daune și evaluarea daunei de către un expert.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...