Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 6/1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor
Număr celex: 31998L0006

În vigoare de la 18.03.1998

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI 98/6/CE
din 16 februarie 1988
privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor
oferite consumatorilor

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 129a alin. (2),

având în vedere propunerea Comisiei(1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social(2),

acționând în conformitate cu procedura stabilită în art. 189b din Tratat(3), în temeiul textului comun aprobat de comitetul de conciliere la 9 decembrie 1997,

(1) întrucât funcționarea transparentă a pieței și informațiile corecte sunt în folosul protecției consumatorului și al unei concurențe sănătoase între întreprinderi și între produse;

(2) întrucât consumatorilor trebuie să li se garanteze un nivel ridicat de protecție; întrucât Comunitatea trebuie să contribuie la acest lucru prin acțiuni specifice care sprijină și completează politica statelor membre privind furnizarea de informații exacte, transparente și clare consumatorilor despre prețurile și produsele care le sunt oferite;

(3) întrucât Rezoluția Consiliului din 14 aprilie 1975 privind un program preliminar al Comunității Economice Europene în vederea unei politici de protecție și informare a consumatorului(4) și Rezoluția Consiliului din 19 mai 1981 privind un al doilea program al Comunității Economice Europene pentru o politică de protecție și informare a consumatorului(5) prevăd stabilirea de principii comune pentru indicarea prețurilor;

(4) întrucât aceste principii au fost stabilite prin Directiva 79/581/CEE privind indicarea prețurilor la anumite produse alimentare(6) și Directiva 88/314/CEE privind indicarea prețurilor produselor nealimentare(7);

(5) întrucât legătura dintre indicarea prețului unitar al produselor și pre-ambalarea acestora în cantități sau volume prestabilite corespunzătoare valorilor din intervalele adoptate la nivelul Comunității s-a dovedit a fi excesiv de dificil de aplicat; întrucât este, astfel, necesară abandonarea acestei legături în favoarea unui mecanism nou, simplificat, în interesul consumatorului, fără a aduce atingere reglementărilor de standardizare a ambalării.

(6) întrucât obligația de a indica prețul de vânzare și prețul unitar contribuie substanțial la o mai bună informare a consumatorilor, acesta fiind cel mai ușor mod de a permite consumatorilor să evalueze și să compare prețul produselor într-o manieră optimă și, ca urmare, să facă alegeri în cunoștință de cauză pe baza unor comparații simple;

(7) întrucât, prin urmare, ar trebui să existe o obligație generală de a indica atât prețul de vânzare, cât și prețul unitar pentru toate produsele, cu excepția produselor vândute în vrac, la care prețul de vânzare nu poate fi determinat până când consumatorul nu indică ce cantitate de produs dorește;

(8) întrucât este necesar să se aibă în vedere faptul că anumite produse se vând de obicei în alte cantități decât la kilogram, la litru, la metru, la metru pătrat sau la metru cub; întrucât este astfel oportun să se permită statelor membre să autorizeze ca prețul unitar să se refere la o unitate cantitativă unică diferită, ținând seama de natura produsului și de cantitățile în care produsul se vinde de obicei în statele membre respective.

(9) întrucât obligația de a indica prețul unitar poate conduce în anumite situații la împovărarea excesivă a unor mici întreprinderi de desfacere cu amănuntul; întrucât statele membre ar trebui, prin urmare, să se abțină de la aplicarea acestei obligații pentru o perioadă de tranziție corespunzătoare;

(10) întrucât statele membre ar trebui să aibă, de asemenea, libertatea de a renunța la obligația indicării prețului unitar în cazul produselor pentru care această indicare a prețului nu ar fi utilă sau ar putea să provoace confuzie, de exemplu atunci când indicarea cantității nu este relevantă pentru compararea prețurilor sau atunci când produse diferite sunt comercializate în același ambalaj;

(11) întrucât, în cazul produselor nealimentare, statele membre sunt libere, în vederea facilitării aplicării mecanismului existent, să întocmească o listă de produse sau categorii de produse pentru care obligația de a indica prețul unitar rămâne valabilă;

(12) întrucât reglementările la nivel comunitar pot asigura o informare uniformă și transparentă de pe urma căreia vor beneficia toți consumatorii în contextul pieței interne; întrucât abordarea nouă și simplificată este atât necesară, cât și suficientă pentru atingerea acestui obiectiv;

(13) întrucât statele membre trebuie să se asigure că sistemul are efectele dorite; întrucât transparența sistemului ar trebui păstrată și după introducerea monedei Euro; întrucât, în acest scop, numărul maxim de prețuri care trebuie indicate ar trebui să fie limitat;

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...