Back

Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1258/1999 privind finanţarea politicii agricole comune Număr celex: 31999R1258

În vigoare de la 26.06.1999

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1258/1999
din 17 mai 1999
privind finanţarea politicii agricole comune

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 37,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social3,

având în vedere avizul Curţii de Conturi4,

(1) întrucât prin Regulamentul nr. 25 privind finanţarea politicii agricole comune5 Consiliul a instituit Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (EAGGF), denumit în cele ce urmează "Fondul", care face parte din bugetul general al Comunităţilor Europene; întrucât regulamentul respectiv stabilea principiile care ar trebui să se aplice la finanţarea politicii agricole comune;

(2) întrucât în stadiul de piaţă unică, având în vedere faptul că sistemele de preţ sunt standardizate şi că politica agricolă este o politică comunitară, consecinţele financiare cad în sarcina Comunităţii; întrucât conform cu principiul stabilit la art. 2 alin. (2) din Regulamentul nr. 25, restituirile la exportul către o ţară terţă, intervenţiile menite să stabilizeze pieţele agricole, măsurile de dezvoltare rurală, măsurile veterinare specifice aşa cum au fost acestea stabilite în Decizia Consiliului 90/424/CEE din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în domeniul veterinar6, măsurile menite să furnizeze informaţii asupra politicii agricole comune şi anumite acţiuni de evaluare ar trebui finanţate de secţiunea de "Garantare" a Fondului în vederea atingerii obiectivelor propuse la art. 33 alin. (1) din Tratat;

(3) întrucât secţiunea de "Orientare" a Fondului ar trebui să finanţeze cheltuielile legate de anumite măsuri de dezvoltare rurală în regiunile a căror dezvoltare a rămas în urmă, ca şi cele legate de iniţiativa comunitară privind dezvoltarea zonelor rurale;

(4) întrucât Comisia răspunde de administrarea Fondului şi întrucât se prevede o strânsă cooperare între statele membre şi Comisie în cadrul unui comitet pentru Fond;

(5) întrucât responsabilitatea pentru verificarea cheltuielilor Secţiunii de Garantare a Fondului cade în primul rând în sarcina statelor membre, care desemnează autorităţile şi organizaţiile împuternicite să efectueze cheltuielile; întrucât statele membre trebuie să aducă la îndeplinire această sarcină în întregime şi în mod eficient; întrucât Comisia, care răspunde de implementarea bugetului Comisiei, trebuie să verifice condiţiile în care au fost făcute plăţile şi verificările; întrucât Comisia poate doar să finanţeze cheltuielile acolo unde condiţiile respective oferă toate garanţiile necesare cu privire la conformitatea cu normele comunitare; întrucât, într-un sistem descentralizat de administrare a cheltuielilor Comunităţii, este esenţial ca Comisia, în calitate de instituţie răspunzătoare de finanţare, să fie îndreptăţită şi să poată efectua verificări asupra administrării cheltuielilor pe care le consideră necesare şi, totodată, este esenţial să existe o transparenţă deplină şi reală şi o asistenţă reciprocă între statele membre şi Comisie;

(6) întrucât, în cursul reglementării conturilor, Comisia poate stabili într-un timp rezonabil cheltuielile totale care urmează să fie introduse la Secţiunea de Garantare în contul general doar dacă aceasta are garanţia că controalele naţionale sunt adecvate şi transparente şi că agenţiile de plată verifică legalitatea şi regularitatea cererilor de plată pe care le execută; întrucât pentru aceasta ar trebui să se prevadă acreditarea agenţiilor de plată de către statele membre; întrucât pentru a asigura consecvenţa cu standardele cerute pentru acreditarea în statele membre Comisia prevede orientarea în ceea ce priveşte criteriile care trebuie aplicate; întrucât, în acest scop, ar trebui stipulat că doar cheltuielile efectuate de agenţiile de plată acreditate de statele membre ar trebui finanţate; întrucât, în plus, pentru a asigura transparenţa controalelor naţionale, mai ales în ceea ce priveşte autorizarea, procedurile de validare şi de plată, numărul de autorităţi şi instituţii cărora le sunt delegate aceste responsabilităţi ar trebui să fie limitat, acolo unde este cazul, având în vedere aranjamentele constituţionale ale fiecărui stat membru;

(7) întrucât administrarea descentralizată a fondurilor Comunităţii, mai ales în urma reformei politicii agricole comune, conduce la desemnarea mai multor agenţii de plată; întrucât în cazul în care un stat membru acreditează mai mult de o agenţie de plată, acesta trebuie să desemneze o singură instituţie de contact pentru a asigura consecvenţa la administrarea fondurilor, pentru a asigura legătura dintre Comisie şi diferitele agenţii de plată acreditate şi pentru a garanta că informaţiile cerute de Comisie cu privire la operaţiunile efectuate de mai multe agenţii de plată sunt puse la dispoziţie în cel mai scurt timp posibil;

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...