Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1258/1999 privind finanțarea politicii agricole comune
Număr celex: 31999R1258

În vigoare de la 26 iunie 1999

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1258/1999
din 17 mai 1999
privind finanțarea politicii agricole comune

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 37,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social3,

având în vedere avizul Curții de Conturi4,

(1) întrucât prin Regulamentul nr. 25 privind finanțarea politicii agricole comune5 Consiliul a instituit Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (EAGGF), denumit în cele ce urmează "Fondul", care face parte din bugetul general al Comunităților Europene; întrucât regulamentul respectiv stabilea principiile care ar trebui să se aplice la finanțarea politicii agricole comune;

(2) întrucât în stadiul de piață unică, având în vedere faptul că sistemele de preț sunt standardizate și că politica agricolă este o politică comunitară, consecințele financiare cad în sarcina Comunității; întrucât conform cu principiul stabilit la art. 2 alin. (2) din Regulamentul nr. 25, restituirile la exportul către o țară terță, intervențiile menite să stabilizeze piețele agricole, măsurile de dezvoltare rurală, măsurile veterinare specifice așa cum au fost acestea stabilite în Decizia Consiliului 90/424/CEE din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în domeniul veterinar6, măsurile menite să furnizeze informații asupra politicii agricole comune și anumite acțiuni de evaluare ar trebui finanțate de secțiunea de "Garantare" a Fondului în vederea atingerii obiectivelor propuse la art. 33 alin. (1) din Tratat;

(3) întrucât secțiunea de "Orientare" a Fondului ar trebui să finanțeze cheltuielile legate de anumite măsuri de dezvoltare rurală în regiunile a căror dezvoltare a rămas în urmă, ca și cele legate de inițiativa comunitară privind dezvoltarea zonelor rurale;

(4) întrucât Comisia răspunde de administrarea Fondului și întrucât se prevede o strânsă cooperare între statele membre și Comisie în cadrul unui comitet pentru Fond;

(5) întrucât responsabilitatea pentru verificarea cheltuielilor Secțiunii de Garantare a Fondului cade în primul rând în sarcina statelor membre, care desemnează autoritățile și organizațiile împuternicite să efectueze cheltuielile; întrucât statele membre trebuie să aducă la îndeplinire această sarcină în întregime și în mod eficient; întrucât Comisia, care răspunde de implementarea bugetului Comisiei, trebuie să verifice condițiile în care au fost făcute plățile și verificările; întrucât Comisia poate doar să finanțeze cheltuielile acolo unde condițiile respective oferă toate garanțiile necesare cu privire la conformitatea cu normele comunitare; întrucât, într-un sistem descentralizat de administrare a cheltuielilor Comunității, este esențial ca Comisia, în calitate de instituție răspunzătoare de finanțare, să fie îndreptățită și să poată efectua verificări asupra administrării cheltuielilor pe care le consideră necesare și, totodată, este esențial să existe o transparență deplină și reală și o asistență reciprocă între statele membre și Comisie;

(6) întrucât, în cursul reglementării conturilor, Comisia poate stabili într-un timp rezonabil cheltuielile totale care urmează să fie introduse la Secțiunea de Garantare în contul general doar dacă aceasta are garanția că controalele naționale sunt adecvate și transparente și că agențiile de plată verifică legalitatea și regularitatea cererilor de plată pe care le execută; întrucât pentru aceasta ar trebui să se prevadă acreditarea agențiilor de plată de către statele membre; întrucât pentru a asigura consecvența cu standardele cerute pentru acreditarea în statele membre Comisia prevede orientarea în ceea ce privește criteriile care trebuie aplicate; întrucât, în acest scop, ar trebui stipulat că doar cheltuielile efectuate de agențiile de plată acreditate de statele membre ar trebui finanțate; întrucât, în plus, pentru a asigura transparența controalelor naționale, mai ales în ceea ce privește autorizarea, procedurile de validare și de plată, numărul de autorități și instituții cărora le sunt delegate aceste responsabilități ar trebui să fie limitat, acolo unde este cazul, având în vedere aranjamentele constituționale ale fiecărui stat membru;

(7) întrucât administrarea descentralizată a fondurilor Comunității, mai ales în urma reformei politicii agricole comune, conduce la desemnarea mai multor agenții de plată; întrucât în cazul în care un stat membru acreditează mai mult de o agenție de plată, acesta trebuie să desemneze o singură instituție de contact pentru a asigura consecvența la administrarea fondurilor, pentru a asigura legătura dintre Comisie și diferitele agenții de plată acreditate și pentru a garanta că informațiile cerute de Comisie cu privire la operațiunile efectuate de mai multe agenții de plată sunt puse la dispoziție în cel mai scurt timp posibil;

(8) întrucât resursele financiare trebuie să fie mobilizate de către statele membre în conformitate cu nevoile agențiilor lor de plată, în timp ce Comisia face plăți în avans în raport cu înregistrarea cheltuielilor efectuate de agențiile de plată; întrucât în cadrul măsurilor de dezvoltare a zonelor rurale ar trebui prevăzute plăți garantate efectuate în avans pentru implementarea programului; întrucât este bine ca aceste plăți în avans să fie tratate conform mecanismelor financiare stabilite pentru avansuri la provizionul pentru cheltuielile efectuate într-o perioadă de referință;

(9) întrucât ar trebui stabilite două tipuri de decizii, una privind reglementarea Secțiunii de Garantare a Fondului și alta care să determine consecințele, inclusiv corecțiile financiare, care trebuie deduse din rezultatele controalelor asupra conformității cheltuielilor cu normele Comunității;

(10) întrucât verificările asupra conformității și a deciziilor de reglementare nu vor mai fi deci corelate cu implementarea bugetului într-un anumit an financiar; întrucât trebuie determinată perioada maximă la care se pot aplica consecințele care urmează să fie trase în urma verificărilor asupra conformității; întrucât, oricum, caracterul plurianual al măsurilor de dezvoltare a zonelor rurale nu permite aplicarea unei asemenea perioade maxime;

(11) întrucât trebuie luate măsuri pentru a preveni și rezolva orice fel de nereguli și pentru a recupera sumele pierdute ca rezultat al unor asemenea nereguli sau neglijențe; întrucât trebuie stabilită responsabilitatea financiară pentru asemenea nereguli și neglijențe;

(12) întrucât cheltuielile Comunității trebuie supuse unei supervizări atente; întrucât, în plus față de supervizarea efectuată de statele membre la propria lor inițiativă, care rămâne esențială, ar trebui să se prevadă verificarea de către funcționarii oficiali ai Comisiei și dreptul ca aceasta să înregistreze pe o listă ajutorul din partea statelor membre;

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...