Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 44/1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe Număr celex: 31999L0044

În vigoare de la 07.07.1999

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 1999/44/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 25 mai 1999
privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum
şi garanţiile conexe

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social2

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, ţinând seama de proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 18 martie 19993,

(1) Întrucât, în conformitate cu articolul 153 alineatele (1) şi (3) din tratat, Comunitatea ar trebui să contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorului prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 95;

(2) întrucât piaţa internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în care este garantată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului; întrucât libera circulaţie a mărfurilor se aplică nu numai tranzacţiilor între persoane care acţionează în cursul unei activităţi comerciale, ci şi tranzacţiilor între persoane private; întrucât implică libertatea consumatorilor rezidenţi într-un stat membru de a achiziţiona bunuri pe teritoriul unui alt stat membru, în temeiul unui set minim uniform de norme juste care reglementează vânzarea de bunuri de consum;

(3) întrucât legislaţiile statelor membre privind vânzarea de bunuri de consum prezintă anumite diferenţe, ceea ce conduce la diferenţe între pieţele naţionale ale bunurilor de consum şi denaturarea concurenţei între vânzători;

(4) întrucât consumatorii care doresc să beneficieze de o piaţă largă, achiziţionând bunuri în alte state membre decât statul lor de reşedinţă, joacă un rol fundamental în realizarea pieţei interne; întrucât ar trebui împiedicate reconstruirea artificială a frontierelor şi compartimentarea pieţelor; întrucât oportunităţile disponibile consumatorilor au fost mult extinse prin noi tehnologii de comunicare care permit accesul cu uşurinţă la sistemele de distribuţie din alte state membre sau din ţări terţe; întrucât în absenţa unei armonizări minime a normelor care reglementează vânzarea de bunuri de consum, dezvoltarea vânzării de bunuri prin intermediul noilor tehnologii de comunicare la distanţă riscă să fie îngreunată;

(5) întrucât crearea unui set comun de norme minime de protecţie a consumatorului, valabil indiferent de locul de achiziţie a bunurilor în Comunitate, va întări încrederea consumatorului şi va da consumatorilor posibilitatea să profite cât mai mult de piaţa internă;

(6) întrucât principalele dificultăţi pe care le întâmpină consumatorii şi principala sursă a disputelor cu vânzătorii privesc neconformitatea bunurilor cu contractul; întrucât, în consecinţă, este necesară apropierea în această privinţă a legislaţiei naţionale care reglementează vânzarea de bunuri de consum, fără a afecta, cu toate acestea, prevederile şi principiile legislaţiei naţionale privind răspunderea contractuală şi extracontractuală;

(7) întrucât bunurile trebuie să fie conforme cu specificaţiile contractuale; întrucât principiul conformităţii cu contractul poate fi considerat comun diferitelor tradiţii juridice naţionale; întrucât în unele tradiţii juridice naţionale asigurarea unui nivel minim de protecţie a consumatorului nu se poate baza doar pe acest principiu; întrucât, în temeiul unor astfel de tradiţii juridice, pot fi utile, în special, prevederi naţionale suplimentare pentru a asigura protecţia consumatorului în cazurile în care părţile nu au convenit asupra unor condiţii contractuale specifice sau atunci când părţile au convenit asupra unor condiţii contractuale sau acorduri prin care, în mod direct sau indirect, se limitează sau se renunţă la drepturile consumatorului şi care, în măsura în care aceste drepturi sunt prevăzute de prezenta directivă, nu sunt obligatorii pentru consumator;

(8) întrucât pentru a facilita aplicarea principiului de conformitate cu contractul, este utilă introducerea unei prezumţii care poate fi combătută de conformitate cu contractul pentru cele mai comune situaţii; întrucât această prezumţie nu limitează principiul libertăţii contractuale; întrucât, de asemenea, în absenţa unor condiţii contractuale specifice, precum şi în cazul în care se aplică clauza protecţiei minime, elementele menţionate în această prezumţie pot fi utilizate pentru a stabili neconformitatea bunurilor cu contractul; întrucât calitatea şi performanţa la care consumatorii se pot aştepta, în mod rezonabil, vor depinde, inter alia, de starea bunului: bun de consum nou sau de ocazie; întrucât elementele menţionate în prezumţie sunt cumulative; întrucât, în cazul în care circumstanţele cazului determină ca un anume element să devină în mod evident necorespunzător, restul elementelor prezumţiei se aplică în continuare;

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...