Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia nr. 191/2004 de stabilire a criteriilor şi sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE privind recunoaşterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanţilor ţărilor terţe Număr celex: 32004D0191

În vigoare de la 14.03.2005

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA CONSILIULUI
din 23 februarie 2004
de stabilire a criteriilor şi sistemelor practice de compensare
a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea
Directivei 2001/40/CE privind recunoaşterea reciprocă a
deciziilor de îndepărtare a resortisanţilor ţărilor terţe
(2004/191/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

Întrucât:

(1) Consiliul European de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999 şi-a reafirmat hotărârea de a crea un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. În acest scop, este necesar ca o politică europeană comună în domeniul azilului şi migraţiei să aibă ca scop atât tratamentul echitabil al resortisanţilor din ţările terţe cât şi o mai bună gestionare a fluxurilor de migraţie. Aceste obiective au fost confirmate de Consiliul European de la Laeken din 14 şi 15 decembrie 2001 şi de Consiliul European de la Sevilla din 21 şi 22 iunie 2002. Nevoia de a combate imigraţia ilegală, inclusiv luarea de măsuri corespunzătoare pentru a promova returnarea rezidenţilor ilegali, a fost subliniată în mod special.

(2) Aplicarea Directivei 2001/40/CE1 poate avea ca rezultat dezechilibre financiare în cazul în care deciziile de expulzare, în ciuda eforturilor făcute de statele membre care le aplică, nu pot fi efectuate pe spezele resortisanţilor din ţara terţă în cauză sau ale unor terţi. În consecinţă, este necesară adoptarea unor criterii corespunzătoare şi sisteme practice pentru compensarea bilaterală a statelor membre.

(3) Prezenta decizie ar trebui, de asemenea, să constituie baza pentru stabilirea criteriilor şi a sistemelor practice necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor din articolul 24 al Convenţiei Schengen.

(4) Întrucât obiectivul acţiunii propuse, şi anume împărţirea sarcinii financiare pentru cooperarea dintre statele membre privind expulzarea resortisanţilor din ţări terţe în cazul recunoaşterii reciproce a deciziei de expulzare, nu poate fi suficient realizat de statele membre şi poate, în consecinţă, din cauza efectelor acţiunii, să fie mai bine realizat la nivelul Comunităţii, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut în articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut în articolul în cauză, prezenta decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea realizării acestui obiectiv.

(5) Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale şi urmăreşte principiile reflectate în special în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta decizie vizează asigurarea respectării depline a demnităţii umane în caz de expulzare şi returnare, aşa cum prevăd articolele 1, 18 şi 19 din Cartă.

(6) În conformitate cu articolele 1 şi 2 din protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu ia parte la adoptarea prezentei decizii şi nu este obligată la respectarea şi aplicarea ei. Dat fiind că prezenta decizie dezvoltă acquis-ul Schengen, conform prevederilor de la titlul IV din partea a treia a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, în măsura în care se aplică resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile pentru scurt sejur care se aplică în cadrul teritoriului unui stat membru în temeiul prevederilor din acquis-ul Schengen, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menţionat, va decide într-un termen de şase luni de la adoptarea de către Consiliu a prezentei decizii, dacă o va transpune în legislaţia sa naţională.

(7) În ceea ce priveşte Islanda şi Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea celor două state la punerea în aplicare, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen2, în măsura în care se aplică resortisanţilor din ţările terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile pentru scurt sejur care se aplică în cadrul teritoriului unui stat membru în temeiul prevederilor din acquis-ul Schengen, care intră în domeniul de aplicare al articolului 1, punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a acordului în cauză3.

(8) În conformitate cu articolul 3 din protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Regatul Unit a notificat dorinţa sa de a lua parte la adoptarea şi aplicarea prezentei decizii. În măsura în care prezenta decizie pune în aplicare şi prevederile articolului 24 din Convenţia Schengen, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2001/40/CE, aceasta nu afectează Regatul Unit.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...