Back

Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 110/2003 privind asistenţa la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană Număr celex: 32003L0110

În vigoare de la 06.12.2003

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2003/110/CE A CONSILIULUI
din 25 noiembrie 2003
privind asistenţa la tranzit în cadrul măsurilor de
îndepărtare pe cale aeriană

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 alineatul (3) litera (b),

având în vedere iniţiativa Republicii Federale Germania,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1) Asistenţa reciprocă în materia îndepărtării ia în considerare obiectivul comun de a pune capăt şederii ilegale a resortisanţilor ţărilor terţe obligaţi să părăsească teritoriul. O reglementare constrângătoare pentru toate statele membre contribuie de asemenea la certitudinea juridică şi la armonizarea procedurilor.

(2) Îndepărtarea pe cale aeriană este din ce în ce mai mult folosită pentru a pune capăt şederii resortisanţilor ţărilor terţe. În ciuda eforturilor depuse de către statele membre pentru folosirea cu prioritate a liniilor directe, factori economici şi/sau numărul insuficient de zboruri directe pot face necesară recurgerea la legături aeriene cu escală în aeroporturile de tranzit din alte state membre.

(3) Recomandarea Consiliului din 22 decembrie 1995 privind concertarea acţiunilor şi cooperarea în aplicarea măsurilor de expulzare1 şi Decizia comitetului executiv din 21 aprilie 1998 privind cooperarea dintre părţile contractante în materie de îndepărtare a resortisanţilor ţărilor terţe pe cale aeriană [SCH/COM-ex (98) (10)]2 răspund deja necesităţii de cooperare între statele membre în domeniul îndepărtării pe cale aeriană a resortisanţilor ţărilor terţe.

(4) Nu se aduce atingere suveranităţii statelor membre, în special în ceea ce priveşte utilizarea forţei împotriva resortisanţilor ţărilor terţe care se opun îndepărtării.

(5) Nu ar trebui să se aducă atingere Convenţiei din 14 septembrie 1963 referitoare la infracţiuni şi la anumite alte acte săvârşite la bordul aeronavelor (Convenţia de la Tokyo), în special în ceea ce priveşte autoritatea exercitată de comandantul de bord şi problemele legate de răspundere.

(6) În ceea ce priveşte notificarea companiilor aeriene cu privire la executarea măsurilor de îndepărtare cu sau fără escortă, se face trimitere la anexa 9 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională (Convenţia OACI) din 7 decembrie 1944.

(7) Statele membre pun în aplicare prezenta directivă cu respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în special a Convenţiei de la Geneva privind statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 şi a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În conformitate cu obligaţiile internaţionale aplicabile, tranzitul pe cale aeriană nu va fi nici solicitat, nici autorizat în cazul în care, în ţara terţă de destinaţie sau de tranzit, resortisantul unei ţări terţe riscă să fie supus unui tratament inuman sau degradant, torturii sau pedepsei cu moartea sau în cazul în care viaţa sau libertatea sa ar fi ameninţată pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.

(8) Este oportun să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei3.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...