Comisia Comunităților Europene

Recomandarea nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (notificată cu numărul C (2003) 1422) (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32003H0361

În vigoare de la 20.05.2003

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

RECOMANDAREA COMISIEI
din 6 mai 2003
privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici
și mijlocii (notificată cu numărul C (2003) 1422) (Text cu
relevanță pentru SEE) (2003/361/CE)

COMISIA COMUNITÃȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 211 a doua liniuță,

întrucât:

(1) Într-un raport prezentat Consiliului în 1992 la cererea Consiliului "Industrie" din 28 mai 1990, Comisia a propus limitarea proliferării definițiilor utilizate pentru întreprinderile mici și mijlocii la nivel comunitar. Recomandarea 96/280/CE a Comisiei din 3 aprilie 1996 privind definirea întreprinderilor mici și mijlocii1 se întemeia, prin urmare, pe ideea că existența unor definiții diferite la nivel comunitar și pe plan național ar putea duce la o lipsă de coerență. Urmând logica unei piețe unice fără frontiere interne, se considera deja că întreprinderile ar trebui să facă obiectul unui tratament bazat pe un set de norme comune. O astfel de abordare este cu atât mai necesară cu cât există numeroase interacțiuni între măsurile naționale și comunitare de susținere a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), de exemplu în ceea ce privește Fondurile structurale și de cercetare, și trebuie să se evite concentrarea acțiunilor Comunității asupra unui anumit tip de IMM și a acțiunilor statelor membre asupra altuia. De asemenea, s-a considerat că respectarea aceleiași definiții de către Comisie, statele membre, Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul European de Investiții (FEI) întărește coerența și eficacitatea ansamblului de politici privind IMM-urile și limitează astfel riscurile de denaturare a concurenței.

(2) Recomandarea 96/280/CE a fost aplicată pe larg de către statele membre, iar definiția conținută în anexa la recomandarea menționată a fost preluată de Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii2. Pe lângă necesara adaptare la evoluțiile economice, astfel cum este aceasta prevăzută la articolul 2 din anexa la recomandarea menționată, este necesar să se ia în considerare un anumit număr de dificultăți de interpretare care au apărut la aplicarea acesteia, precum și observațiile primite de la întreprinderi. Având în vedere numărul de modificări care trebuie aduse Recomandării 96/280/CE și din motive de claritate, este necesară înlocuirea recomandării menționate.

(3) Este, de asemenea, necesar să se precizeze că, în conformitate cu articolele 48, 81 și 82 din tratat, astfel cum sunt acestea interpretate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, este necesar să se considere întreprindere orice entitate, indiferent de forma juridică, care desfășoară o activitate economică, inclusiv, în special, entitățile care desfășoară o activitate artizanală și alte activități cu titlu individual sau familial, societățile de persoane sau asociațiile care desfășoară în mod obișnuit o activitate economică.

(4) Criteriul numărului de persoane încadrate în muncă (denumit în continuare "criteriul numărului de angajați") rămâne, cu siguranță, unul dintre cele mai semnificative și trebuie să se impună ca un criteriu principal, dar introducerea unui criteriu financiar este o completare necesară pentru a înțelege importanța reală și performanțele unei întreprinderi și poziția sa în raport cu concurența. Cu toate acestea, nu ar fi de dorit ca cifra de afaceri să fie avută în vedere ca unic criteriu financiar, în special pentru că întreprinderile din sectorul comerțului și al distribuției au, prin natura lor, cifre de afaceri mai mari decât cele din sectorul manufacturier. Prin urmare, criteriul cifrei de afaceri trebuie combinat cu acela al bilanțului total, care reflectă întregul patrimoniu al unei întreprinderi, cu posibilitatea ca unul dintre aceste două criterii să fie depășit.

(5) În ceea ce privește pragurile pentru cifra de afaceri, acestea se referă la întreprinderi cu activități economice foarte diferite. Pentru a nu restrânge în mod neîntemeiat beneficiile aplicării definiției, este necesară o actualizare a acesteia, ținând seama, în același timp, de evoluția prețurilor și a productivității.

(6) În ceea ce privește pragurile pentru bilanțul total, în absența unui element nou, este justificată menținerea abordării potrivit căreia se aplică pragurilor pentru cifra de afaceri un coeficient bazat pe raportul statistic existent între aceste două variabile. Evoluția statistică constatată implică o creștere mai semnificativă a pragului pentru cifra de afaceri. Această evoluție fiind diferențiată în funcție de categoria de dimensiune a întreprinderilor, este, de asemenea, necesar, pentru a traduce cât mai fidel posibil evoluția economică și a nu penaliza microîntreprinderile și întreprinderile mici în raport cu întreprinderile mijlocii, este necesară ajustarea coeficientului respectiv. Acest coeficient este foarte apropiat de 1 în cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici. Prin urmare, din dorința de simplificare, trebuie utilizată aceeași valoare pentru aceste categorii în ceea ce privește pragul pentru cifra de afaceri și pragul pentru bilanțul total.

(7) Dat fiind că, în Recomandarea 96/280/CE, pragurile financiare și pragurile referitoare la numărul de angajați reprezintă limitele maxime, statele membre, BEI și FEI pot stabili praguri mai mici decât pragurile comunitare pentru a-și orienta acțiunile către o categorie specifică de IMM-uri. Din motive de simplificare administrativă, acestea pot, de asemenea, utiliza un singur criteriu, cel al numărului de angajați, pentru punerea în aplicare a unora dintre politicile lor, cu excepția domeniilor reglementate de diverse reguli din dreptul concurenței care impun, de asemenea, utilizarea și respectarea criteriilor financiare.

(8) Ca urmare a aprobării în iunie 2000 de către Consiliul European de la Santa Maria da Feira a Cartei europene a întreprinderilor mici, este, de asemenea, necesar să se definească mai bine microîntreprinderile, care constituie o categorie de întreprinderi mici extrem de importantă pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial și pentru crearea de locuri de muncă.

(9) Pentru a înțelege mai bine realitatea economică a IMM-urilor și a exclude din această categorie grupurile de întreprinderi a căror putere economică o depășește pe cea a unei IMM, este necesar să se facă distincția între diferitele tipuri de întreprinderi: autonome, cu participații care nu implică nici o poziție de control (întreprinderi partenere) sau legate de alte întreprinderi. Se menține gradul de 25% din participație, indicat în Recomandarea 96/280/CE, sub care o întreprindere este considerată autonomă.

(10) Pentru a încuraja crearea de întreprinderi, finanțarea cu fonduri proprii a IMM-urilor și dezvoltarea rurală și locală, întreprinderile pot fi considerate autonome chiar și în prezența unei participații egale cu sau mai mari de 25% a anumitor categorii de investitori, care au un rol pozitiv în finanțarea și crearea întreprinderilor. Cu toate acestea, este necesar să se precizeze condițiile aplicabile acestor investitori. Cazul persoanelor fizice sau al grupurilor de persoane fizice care desfășoară în mod obișnuit o activitate constând în investiții de capital de risc (business angels) este menționat în mod specific, deoarece, în comparație cu ceilalți investitori de capital de risc, capacitatea lor de a consilia noii întreprinzători în mod pertinent constituie un aport prețios. Investițiile lor de capital propriu completează, de asemenea, activitatea societăților de capital de risc, furnizând sume mai mici în primele etape ale existenței întreprinderii.

(11) Din dorința de simplificare, în special în ceea ce privește statele membre și întreprinderile, este necesar, pentru a defini întreprinderile legate, să se preia, în cazul în care sunt adaptate la obiectul prezentei recomandări, condițiile stabilite la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate3, modificată ultima dată de Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului4. Pentru a întări măsurile de stimulare a investițiilor de fonduri proprii în IMM-uri, a fost introdusă prezumția că nu se exercită o influență dominantă asupra întreprinderii în cauză, în conformitate cu criteriile de la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 78/660/CEE al Consiliului din 25 iulie 1978, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăți5, modificată ultima dată de Directiva 2001/65/CE.

(12) Pentru ca numai întreprinderile care au cu adevărat nevoie să beneficieze de avantajele care rezultă, pentru IMM-uri, din diversele reglementări sau măsuri în favoarea lor, este, de asemenea, necesar să se ia în considerare, dacă este cazul, relațiile existente între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice. Pentru a limita la strictul necesar examinarea acestor situații, este necesar să se limiteze luarea în considerare a acestor relații la cazurile societăților care desfășoară activități pe piața în cauză sau pe piețe adiacente, făcându-se trimitere, dacă este necesar, la definiția dată de Comisie pieței în cauză care a făcut obiectul Comunicării Comisiei privind definirea pieței în cauză în sensul dreptului comunitar al concurenței6.

(13) Pentru a evita distincțiile arbitrare între diferitele entități publice ale unui stat membru și în interesul securității juridice, este necesar să se confirme că o întreprindere ale cărei drepturi de capital sau de vot sunt controlate în proporție de cel puțin 25% de un organism public sau de o colectivitate publică nu este o IMM.

(14) Pentru a reduce sarcinile administrative ale întreprinderilor, pentru a facilita și a accelera tratarea administrativă a dosarelor pentru care este necesară calitatea de IMM, este oportun să se prevadă posibilitatea de a recurge la declarații sub jurământ pentru a atesta unele dintre caracteristicile ale întreprinderii respective.

(15) Este necesar să se precizeze componența numărului pertinent de angajați pentru definirea IMM-urilor. Din dorința de a încuraja dezvoltarea formării profesionale și a formărilor profesionale alternative, este necesar ca, la calcularea numărului de angajați, să nu se ia în considerare ucenicii și studenții cu contract de formare profesională. De asemenea, concediile de maternitate sau concediile parentale nu trebuie luate în considerare.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...