Back

Parlamentul României

Legea nr. 148/2000 privind publicitatea

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31.10.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. - Modificări (1)

Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie, de comerţ, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie, precum şi protecţia interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă.

Art. 2. - Jurisprudență (2)

Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei.

Art. 3. -

Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune, transmise pe cale radioelectrică sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederilor prezentei legi.

Art. 4. - Jurisprudență (1)

În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi şi obligaţii;

b) publicitate înşelătoare - orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent;
Jurisprudență (1)

c) publicitate comparativă - orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta;
Jurisprudență (1)

d) publicitate subliminală - orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi în mod conştient, dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane;

e) persoană - orice persoană fizică sau juridică;

f) minor - orice persoană fizică în vârstă de până la 18 ani;
Jurisprudență (1)

g) autoreglementare - orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de bună practică în domeniul publicităţii şi de control al respectării acestora de către reprezentanţi ai persoanelor implicate în această activitate, inclusiv ai agenţiilor de publicitate şi media, în condiţiile legii.

Art. 5. - Jurisprudență (1)

Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată în spiritul responsabilităţii sociale.

Art. 6. -

Se interzice publicitatea care:

a) este înşelătoare;
Jurisprudență (2)

b) este subliminală;

c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
Jurisprudență (1)

d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate;

e) atentează la convingerile religioase sau politice;

f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor;
Jurisprudență (2)

g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;

h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă;

i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;

j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

CAPITOLUL II Publicitate înşelătoare şi publicitate comparativă

Art. 7. - Jurisprudență (1)

Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:

a) caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se aşteaptă de la acestea;

b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;

c) condiţiile economice şi juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;

d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;

e) natura, atribuţiile şi drepturile celui care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii şi distincţii primite;

f) omiterea unor informaţii esenţiale cu privire la identificarea şi caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.

Art. 8. - Jurisprudență (3)

Publicitatea comparativă este interzisă dacă:

a) comparaţia este înşelătoare, potrivit prevederilorart. 4 lit. b) şi ale art. 7;
Jurisprudență (1)

b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;

c) nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative - între care poate fi inclus şi preţul - ale unor bunuri sau servicii;

d) se creează confuzie pe piaţă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;

e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situaţia materială a unui concurent;
Modificări (1)

f) nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică;

g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent;

h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerţ sau o denumire comercială protejată;

i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurenţei nr. 21/1996.

Art. 9. -

Comparaţiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică preţul special sau alte condiţii specifice.

CAPITOLUL III Dispoziţii speciale privind publicitatea anumitor produse

Art. 10. -

Se interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun:

a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune;

b) în presa scrisă, pe prima şi pe ultima copertă sau pagină a materialelor tipărite;
Modificări (1)

c) pe biletele de călătorie pentru transportul public.

Art. 11. -

Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun în incinta unităţilor de învăţământ şi a unităţilor de asistenţă medicală sau la o distanţă mai mică de 200 metri de intrarea acestora, măsurată pe drum public.

Art. 12. -

Publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, în timpul şi după spectacolele destinate minorilor.

Art. 13. -

(1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condiţiile în care:

a) se adresează minorilor;

b) înfăţişează minori consumând aceste produse;

c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori că pot rezolva probleme personale;

d) dă o imagine negativă despre abstinenţă;

e) evidenţiază conţinutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legătura între alcool şi conducerea unui vehicul;

f) nu conţine inscripţii-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun.

(2) Textul avertismentului şi dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 14. -

Se interzice publicitatea substanţelor stupefiante şi psihotrope.

Art. 15. -

Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniţii, explozivi, metode şi mijloace pirotehnice, cu excepţia armelor destinate vânătorii sau sportului şi a celor de panoplie.

Art. 16. -

Pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisă publicitatea care:

a) conţine elemente ce dăunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;

b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experienţă sau de credulitatea lor;

c) afectează relaţiile speciale care există între minori, pe de o parte, şi părinţi sau cadre didactice, pe de altă parte;

d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situaţii periculoase.

Art. 17. -

Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenţia Naţională a Medicamentului.

CAPITOLUL IV Sancţiuni

Art. 18. - Modificări (1)

Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu excepţia încălcării dispoziţiilor cuprinse în art. 6 lit. a) şi în art. 8, când răspunderea revine numai persoanei care îşi face publicitate.

Art. 19. -

Dacă persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, răspunderea revine, după caz, reprezentantului său legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.

Art. 20. -

(1) Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentărilor din anunţul publicitar şi este obligată, la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor prevăzute la art. 24, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora.

(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte.

Art. 21. -

Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicităţii de către organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizaţii.

Art. 22. - Jurisprudență (1)

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 23. - Jurisprudență (1)

(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:

a) încălcarea prevederilor art. 15-17, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei;

b) încălcarea prevederilor art. 6, 8, 9 şi ale art. 10-14, cu amendă de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei.
Modificări (1), Jurisprudență (1)

(2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.

se încarcă...