Back

Parlamentul României

Legea nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar

În vigoare de la 12.01.2001

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Clerul militar se constituie din preoţii militari care îşi desfăşoară activitatea în structurile forţelor armate.

(2) Clerul militar se instituie în Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, în scopul satisfacerii cerinţelor spiritual-religioase ale militarilor; membrii săi contribuie, prin mijloace specifice şi în limitele misiunii pastorale pe care o au, la cultivarea virtuţilor ostăşeşti, la formarea răspunderii civice şi a sentimentelor patriotice în rândul militarilor.

Art. 2. -

Preotul militar este slujitorul unei biserici sau al unui cult recunoscut de lege, încadrat în structurile forţelor armate, învestit cu dreptul de a oficia acte de cult şi de a transmite învăţătura moştenită credincioşilor pe care îi păstoreşte.

Art. 3. -

(1) Activităţile duhovniceşti şi religioase se desfăşoară conform rânduielilor bisericeşti, după programul stabilit de preotul militar, cu aprobarea comandantului unităţii. Participarea militarilor la aceste activităţi se face pe baza opţiunii liber exprimate a acestora.

(2) Participarea militarilor la activităţile de educaţie religioasă, morală sau civică, la serviciile religioase prilejuite de sărbătorile naţionale, depunerea jurământului, Ziua Eroilor, zilele categoriilor de forţe ale armatei, armelor, zilele unităţilor, din duminici şi sărbători, precum şi la programul educativ-patriotic legat de acestea se desfăşoară conform planului pregătirii pentru luptă.

Art. 4. -

Preoţii militari desfăşoară în unităţi şi în garnizoane atât activitate pastorală, potrivit doctrinei şi practicii cultului respectiv, cât şi activitate de educaţie moral-religioasă, în spirit patriotic, pentru militarii în termen, militarii cu termen redus, militarii angajaţi pe bază de contract, cadrele militare, salariaţiii civili şi familiile acestora care locuiesc în perimetrul unităţilor militare respective.

Art. 5. -

(1) Serviciile religioase se efectuează, în timp de pace, în lăcaşurile de cult din unităţile militare sau în cele locale anume destinate, în spaţii special amenajate ori pe terenuri de instrucţie.

(2) În campanie, în stare de asediu sau în stare de urgenţă, serviciile religioase se efectuează în forme şi locuri adecvate situaţiilor respective.

Art. 6. -

(1) La serviciile religioase preoţii militari poartă vestimentaţia cultului de care aparţin, iar în celelalte ocazii, uniforma militară clericală adecvată.

(2) Normele privind descrierea uniformei militare clericale, a însemnelor distinctive şi de ierarhizare se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 7. -

Apartenenţa confesională a militarilor este cea declarată de aceştia.

Art. 8. -

În toate unităţile şi formaţiunile militare se interzice atragerea militarilor spre o credinţă anume, prin forme şi mijloace abuzive sau altele decât cele liber consimţite.

CAPITOLUL II Organizarea clerului militar

Art. 9. -

(1) Recrutarea preoţilor militari se face de către Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, din rândul personalului hirotonit sau ordinat care are numai cetăţenie română, recomandat de un cult legal constituit, licenţiat în Teologie pastorală şi având cel puţin 2 ani de activitate bisericească.

(2) Încadrarea preoţilor militari se face prin concurs.

(3) Candidaţii declaraţi admişi vor urma cursuri de pregătire specifice, organizate de instituţiile prevăzute la art. 1, în colaborare cu cultele religioase care au recomandat preoţi pentru mediul militar.

Art. 10. -

(1) În Ministerul Apărării Naţionale, în Ministerul de Interne şi în Ministerul Justiţiei se organizează şi funcţionează câte o secţie de asistenţă religioasă.

(2) În celelalte instituţii în care activează preoţi militari se constituie structuri adecvate cerinţelor, stabilite prin ordin al conducătorilor respectivelor instituţii.

(3) Organizarea, compunerea şi atribuţiile structurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

Art. 11. -

(1) Şeful Secţiei de asistenţă religioasă are rang onorific de vicar administrativ şi este numit în funcţie de ministrul de resort, la propunerea Bisericii Ortodoxe Române, în urma consultării ecumenice a cultelor care au reprezentare în cadrul ministerelor menţionate la art. 10 alin. (1), dintre preoţii care întrunesc condiţiile pentru această funcţie.

(2) Şeful Secţiei de asistenţă religioasă coordonează activitatea preoţilor, pastorilor sau a deservenţilor altor culte, permanenţi şi angajaţi pe bază de convenţii civile de prestări de servicii.

(3) În îndeplinirea atribuţiilor sale şeful Secţiei de asistenţă religioasă colaborează, pe linie militară, cu un consilier, ofiţer în activitate.

Art. 12. -

(1) Pentru acoperirea unor nevoi de asistenţă religioasă vor putea fi angajaţi clerici din unităţile de cult, pe bază de convenţii civile de prestări de servicii, în condiţiile art. 3 lit. a) şi ale celorlalte prevederi ale Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.

(2) Clericii angajaţi potrivit alin. (1) sunt recomandaţi de episcopul locului sau de şeful local al cultului respectiv, selecţionaţi şi abilitaţi de secţiile de asistenţă religioasă, şi trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 9 alin. (3).

(3) Pe durata activităţii lor clericii angajaţi pe bază de convenţii civile de prestări de servicii vor respecta îndatoririle ce le revin clericilor militari permanenţi. Pe perioada respectivă aceştia nu dobândesc calitatea de salariat şi nu beneficiază de drepturile prevăzute în legislaţia privind protecţia şomerilor, în condiţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 130/1999.

Art. 13. -

Drepturile salariale ale clericilor angajaţi pe bază de convenţii civile de prestări de servicii se vor stabili în raport cu volumul de activitate desfăşurată lunar de aceştia.

Art. 14. -

Preoţii militari se subordonează militar-administrativ şefilor structurilor militare în care sunt încadraţi şi spiritual-canonic ierarhiei bisericeşti care i-a recomandat.

Art. 15. -

Preoţii militari sunt asimilaţi corpului ofiţerilor, după cum urmează:

a) asimilaţi gradului de maior: preoţii de garnizoană categoria I şi preoţii asistenţi;

b) asimilaţi gradului de locotenent-colonel: preoţii de garnizoană categoria a II-a;

c) asimilaţi gradului de colonel: preoţii de garnizoană categoria a III-a, preoţi ai Garnizoanei Bucureşti, preoţi în Secţia de asistenţă religioasă;

d) asimilaţi gradului de general de brigadă: inspector general şi şef al Secţiei de asistenţă religioasă.

CAPITOLUL III Îndatoririle şi drepturile preoţilor militari

Art. 16. -

Prevederile art. 9-12, 14, 17-28 şi 112 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare se aplică în mod corespunzător şi preoţilor militari şi familiilor acestora, după caz.

Art. 17. -

Preotul din structurile militare are, în principal, următoarele îndatoriri:

a) oficiază Sfânta Liturghie, celelalte slujbe şi servicii religioase, administrează Sfintele Taine, asigurând mărturisirea şi împărtăşirea personalului militar şi civil, desfăşoară activitatea de pastoraţie individuală şi de grup în unităţi, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1);

b) transmite militarilor de aceeaşi religie sau confesiune cu el învăţătura de credinţă a cultului religios pe care îl reprezintă;

c) desfăşoară activitate de educaţie moral-religioasă, etică şi civică a personalului armatei;

d) colaborează nemijlocit cu ceilalţi factori educaţionali din unităţi, comandamente şi garnizoane pentru organizarea serviciilor religioase, cu ocazia unor evenimente importante din istoria şi spiritualitatea poporului român;

e) acordă asistenţă religioasă, la cerere, tuturor militarilor, inclusiv celor aflaţi în spitale, penitenciare sau în arestul unităţilor;

f) participă prin mijloace pastorale specifice la formarea spirituală, la prevenirea şi combaterea manifestărilor antisociale;

g) se preocupă, alături de comandanţi sau şefi, de starea psiho-morală şi disciplinară a militarilor;

h) participă, cu aprobarea comandanţilor, la programele de pregătire pastorală organizate de cultul religios respectiv, fără a afecta activitatea de asistenţă din structurile militare în care îşi desfăşoară activitatea, sau la cele de pregătire militară organizate de structurile în care sunt încadraţi.

Art. 18. -

Preoţilor militari le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:

a) căsătoria cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenie română este condiţionată de obţinerea aprobării prealabile a conducătorilor instituţiilor în care sunt încadraţi;

b) participarea la mitinguri, demonstraţii sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă;

c) preoţii militari se pot deplasa în străinătate în condiţiile care se stabilesc prin ordine şi dispoziţii cu caracter intern;

d) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului, dar nu în faţa militarilor păstoriţi;

e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural şi sportiv-recreativ, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei militare, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamente;

f) preoţii militari permanenţi nu pot funcţiona ca preoţi de parohie decât după încetarea activităţii în rândul clerului militar.

Art. 19. -

(1) Pentru acte de eroism, curaj şi devotament în executarea unor misiuni, precum şi pentru merite deosebite în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, preoţilor militari li se pot conferi decoraţii şi titluri de onoare.

(2) Pentru vechime în activitate şi rezultate meritorii, preoţilor militari li se conferă medalii şi ordine militare, iar pe linie bisericească, ranguri şi distincţii. Conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare preoţilor militari se face potrivit reglementărilor aplicabile cadrelor militare. Prin vechime efectivă în serviciul militar se înţelege, în cazul preoţilor militari, perioada cuprinsă între data la care cei în cauză au dobândit această calitate, în condiţiile prezentei legi, şi data încetării ei.

(3) Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu preoţilor militari li se pot acorda recompense morale şi materiale, potrivit regulamentelor militare.

Art. 20. -

(1) Pentru abateri de la disciplină, neîndeplinirea îndatoririlor sau încălcarea regulilor de convieţuire socială preoţilor militari li se pot aplica sancţiuni.

(2) Normele privind stabilirea sancţiunilor şi a competenţelor de aplicare a acestora se vor elabora de minister şi de instituţie, împreună cu acele culte religioase de care aparţin preoţii, pe baza reglementărilor militare şi a rânduielilor bisericeşti.

CAPITOLUL IV Încetarea calităţii de preot militar

Art. 21. -

Limitele de vârstă până la care preoţii militari pot fi menţinuţi în funcţii sunt similare cu cele ale cadrelor militare.

Art. 22. -

Preoţii militari încetează să mai aibă această calitate în următoarele situaţii:

a) după împlinirea vârstei şi a vechimii în serviciu, necesare pentru acordarea pensiei de serviciu;

b) sunt încadraţi de comisiile de expertiză medico-militară în gradul I, II sau III de invaliditate, potrivit legii;

c) când în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale ministerelor;

d) la cerere, pentru motive bine întemeiate;

e) prin demisie;

f) când sunt condamnaţi prin hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia;

g) când încalcă prevederile art. 28 din Legea nr. 80/1995;

h) în alte situaţii imputabile acestora, stabilite de ministere şi instituţii, împreună cu acele culte de care aparţin.

Art. 23. -

(1) Hotărârea privind menţinerea în activitate a preoţilor militari pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimişi spre judecată instanţelor militare ori instanţelor bisericeşti se ia, după soluţionarea cauzei, de către parchetul militar ori de instanţa de judecată militară sau bisericească.

(2) În acest interval de timp preoţii militari se suspendă din funcţie, iar cei care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune se pun la dispoziţie. Pe timpul suspendării din funcţie preoţii militari nu primesc nici un drept de la Ministerul Apărării Naţionale. Cei puşi la dispoziţie beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului cu care sunt asimilaţi, la minim.

(3) Preoţilor militari condamnaţi, care anterior au fost suspendaţi din funcţii, le încetează calitatea de preot militar începând cu data suspendării.

(4) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, aceştia vor fi repuşi în toate drepturile avute la data suspendării din funcţie, respectiv a punerii la dispoziţie.

(5) Repunerea în drepturi se poate dispune şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal.

Art. 24. -

(1) Preoţii militari care nu îndeplinesc condiţiile de pensionare nu îşi încetează activitatea în cadrul instituţiei unde sunt încadraţi, pe timpul cât se află în incapacitate temporară de muncă, fiind internaţi în spitale ori sanatorii sau se află în concedii medicale.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică celor cărora urmează să le înceteze calitatea de preot militar potrivit art. 22 lit. d), e), f), g) şi h).

se încarcă...