Back

Parlamentul României

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 10.11.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. - Jurisprudență (1)

(1) Executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătoreşti, dacă legea nu prevede altfel.
Modificări (1), Jurisprudență (1)

(2) Executorii judecătoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor.
Jurisprudență (1)

Art. 2. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

(1) Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.
Acțiuni admise (1), Jurisprudență (27), Reviste (1)

(2) Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.
Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5), Reviste (1)

Art. 3. -

(1) La cererea executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin alte bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au obligaţia să dea informaţiile necesare pentru efectuarea executării silite.

(2) Executorul judecătoresc este obligat să păstreze secretul informaţiilor primite, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Art. 4. -

Coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei.

Art. 5. - Jurisprudență (2)

Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Jurisprudență (1)

Art. 6. - Jurisprudență (3)

Executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL II Competenţa executorilor judecătoreşti

Art. 7. - Jurisprudență (3)

Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:

a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (15), Reviste (1)

b) notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
Jurisprudență (1), Reviste (1)

c) comunicarea actelor de procedură;
Jurisprudență (3)

d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
Jurisprudență (5)

e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;

f) constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;

g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
Jurisprudență (1)

h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz;

i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.
Jurisprudență (1)

Art. 8. - Jurisprudență (5)

Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Jurisprudență (2)

Art. 9. - Modificări (1), Jurisprudență (5)

(1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea.
Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (9)

(2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială sunt situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Jurisprudență (4)

(3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde sunt situate sau se află bunurile în privinţa cărora s-a dispus aplicarea acestei măsuri.

(4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea.

(5) În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de partea interesată.
Reviste (1)

Art. 10. - Jurisprudență (2)

(1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Modificări (1), Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (2)

(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine.

(3) Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea executării silite. Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Modificări (1), Jurisprudență (1)

(4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Modificări (1), Jurisprudență (2)

(5) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.

Art. 11. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(1) Conflictele de competenţă între birourile executorilor judecătoreşti situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate.

(2) Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc cel dintâi sesizat.
Jurisprudență (1)

(3) Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.

(4) Instanţa se pronunţă în toate cazurile, motivat, prin încheiere irevocabilă.

CAPITOLUL III Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti

SECŢIUNEA 1 Organizarea şi funcţionarea birourilor executorilor judecătoreşti
Puneri în aplicare (1)

Art. 12. -

(1) Activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător.

(2) Prin asocierea în cadrul unei societăţi profesionale executorul judecătoresc nu îşi pierde dreptul la biroul individual.

(3) Executorul judecătoresc sau executorii judecătoreşti asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja executori judecătoreşti stagiari, alt personal de specialitate, precum şi personal auxiliar corespunzător, necesar pentru desfăşurarea activităţii biroului.

Art. 13. -

(1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte evidenţa birourilor de executori judecătoreşti şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei de executor judecătoresc.

(2) Numărul executorilor judecătoreşti se stabileşte şi se actualizează anual de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în funcţie de cerinţele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate şi de numărul locuitorilor, în aşa fel încât la 15.000 de locuitori să revină cel puţin un executor judecătoresc. Numărul executorilor judecătoreşti din circumscripţia unei instanţe nu va fi mai mic de 3. De asemenea, la stabilirea numărului executorilor judecătoreşti se va avea în vedere şi numărul executorilor judecătoreşti stagiari care au promovat examenul de definitivat.

Art. 14. -

În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de executori judecătoreşti, a căror competenţă se întinde pe tot cuprinsul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află judecătoria.

Art. 15. - Jurisprudență (2)

Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
Referințe (1), Jurisprudență (3)

b) are capacitatea deplină de exerciţiu;
Referințe (1)

c) este licenţiată în drept;
Referințe (1)

d) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;
Acțiuni respinse (1), Referințe (1), Jurisprudență (2)

e) cunoaşte limba română;
Referințe (1)

f) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
Referințe (1), Jurisprudență (3)

g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de executor judecătoresc stagiar şi a promovat examenul de definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o funcţie de specialitate juridică şi a promovat concursul sau examenul de admitere în profesie. Sunt scutite de examen persoanele care au exercitat timp de 5 ani funcţia de judecător, procuror sau avocat, cu condiţia să fi promovat examenul de definitivat în profesia din care provin.
Jurisprudență (1)

Art. 16. -

(1) Executorul judecătoresc este numit de ministrul justiţiei, în circumscripţia unei judecătorii, în baza cererii celui interesat şi după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 15.

(2) Tabloul executorilor judecătoreşti se întocmeşte şi se actualizează anual de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Tabloul executorilor judecătoreşti se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se transmite instanţelor judecătoreşti.
Referințe (1)

Art. 17. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1)

(1) În termen de 90 de zile de la numirea în funcţie, fiecare executor judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi are biroul individual sau constituit în asociere. Pentru această înregistrare, executorul judecătoresc va prezenta ştampila şi specimenul de semnătură personale.

(2) Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen.

(3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) atrage de drept revocarea din funcţie a executorului judecătoresc.

Art. 18. - Jurisprudență (1)

(1) După numirea în funcţie executorul judecătoresc va depune jurământul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau a reprezentanţilor acestora.

(2) Jurământul are următorul conţinut:

"

Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi probitate, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

(3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc fără confesiune va depune jurământul fără formula religioasă, pe conştiinţă şi onoare.

(4) La depunerea jurământului se încheie un proces-verbal în două exemplare, semnate de persoanele menţionate la alin. (1) şi de cel interesat. Un exemplar al procesului-verbal se păstrează la grefa curţii de apel şi celălalt exemplar se înmânează executorului judecătoresc respectiv.

(5) Executorii judecătoreşti intră în exerciţiul funcţiunii numai după depunerea jurământului.

Art. 19. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

Poate fi executor judecătoresc stagiar cel care:

a) îndeplineşte condiţiile cerute la art. 15 lit. a) -f);

b) a promovat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, organizat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei;

c) se află în perioada de stagiu, până la promovarea examenului de capacitate;

d) este angajat într-un birou de executor judecătoresc.

Art. 20. - Puneri în aplicare (1)

(1) Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei.

(2) Data şi locul de desfăşurare a concursului sau examenului se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Art. 21. - Puneri în aplicare (1), Referințe (1)

(1) Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc şi examenul de definitivat se vor desfăşura în faţa unei comisii din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ai Ministerului Justiţiei şi cadre didactice din învăţământul superior de specialitate.

(2) Condiţiile de desfăşurare a acestor concursuri sau examene se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi*), aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

___________

*) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 22. - Jurisprudență (1)

(1) Executorul judecătoresc este obligat să încheie contract individual de muncă cu executorul judecătoresc stagiar şi să asigure formarea profesională a acestuia.

(2) Executorul judecătoresc poate delega executorul judecătoresc stagiar să îndeplinească atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. a) -e).
Jurisprudență (1)

(3) Verificarea formării profesionale şi a condiţiilor de încheiere a contractului individual de muncă al executorului judecătoresc stagiar este în sarcina Camerei executorilor judecătoreşti şi se stabileşte prin Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti*).

___________

*) A se vedea Hotărârea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010 pentru aprobarea Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 26 octombrie 2010, cu modificările ulterioare.

se încarcă...