Back

Parlamentul României

Legea nr. 122/2011 privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României

În vigoare de la 17.07.2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

Prezenta lege reglementează deţinerea, portul, folosirea armelor, a dispozitivelor militare şi a muniţiilor din înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale, operaţiunile ce se efectuează cu acestea, utilizarea forţei, precum şi regimul juridic al transportului, deţinerii, portului şi folosirii armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor de către membrii forţelor armate străine pe teritoriul României.

Art. 2. -

(1) Ministerul Apărării Naţionale este autorizat să deţină arme, dispozitive militare şi muniţii pentru dotarea proprie, potrivit statelor de organizare, programelor majore de înzestrare şi responsabilităţilor pe care le are potrivit legii.

(2) Armele, dispozitivele militare şi muniţiile prevăzute la alin. (1) sunt destinate instruirii, îndeplinirii misiunilor de luptă, precum şi a altor misiuni specifice, potrivit legii, având, de regulă, caracteristici tehnico-tactice specifice care să permită realizarea obiectivelor stabilite, cu respectarea normelor dreptului internaţional şi a legislaţiei naţionale.

Art. 3. -

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) act ostil - orice acţiune sau folosire a forţei de către o forţă militară străină ori entitate teroristă, îndreptată împotriva statului român, a forţelor armate române sau a altor persoane ori împotriva proprietăţii desemnate sau care urmăreşte deturnarea ori împiedicarea îndeplinirii misiunii militare a forţelor armate române şi/sau aliate. Actul ostil reprezintă, de asemenea, acţiunea prin care persoane, grupuri de persoane sau unităţi constituite contribuie în mod direct ori comit cu intenţie acte care pot cauza prejudicii majore sau constituie un pericol real pentru viaţa personalului ori tehnica Ministerului Apărării Naţionale sau/şi a forţelor aliate ale României;

b) consemn - îndatoririle generale şi specifice pe care le are personalul aflat în misiune;

c) dispozitive militare - ansamblul de componente a căror funcţionare în comun îndeplineşte o funcţie într-un sistem tehnic, prin acţionarea unui mecanism de iniţiere sau percuţie, care determină aruncarea unuia ori a mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare;

d) forţă minimă - forţa strict necesară, ca grad, intensitate şi durată, pentru îndeplinirea misiunii. Forţa minimă poate include forţa letală;

e) forţă letală - forţa prin a cărei folosire este probabil să se cauzeze decesul sau rănirea gravă care poate avea ca urmare decesul unei persoane;

f) forţă ostilă - forţa care manifestă intenţii ostile, comite un act ostil sau care a fost declarată ostilă;

g) intenţie ostilă - ameninţarea iminentă cu folosirea forţei din partea unei forţe militare străine, a unei entităţi teroriste, a unei persoane ori a unor grupuri de persoane împotriva statului român, a forţelor armate române sau a altor persoane ori a proprietăţii desemnate, precum şi împotriva membrilor forţelor militare străine aliate. Determinarea intenţiei ostile se face de către comandanţii sau şefii, de la orice eşalon, ai forţelor participante la operaţii în afara teritoriului statului român, pe baza evaluării faptelor şi circumstanţelor cunoscute, precum şi a informaţiilor avute la dispoziţie. În cazul misiunilor executate individual, determinarea intenţiei ostile se face de executantul misiunii, pe baza aceloraşi elemente;

h) obiectiv militar - imobilele, echipamentele, instalaţiile, cum ar fi cazărmi, tabere sau raioane de dispunere a uneia ori a mai multor unităţi militare, depozite, gări, porturi, aeroporturi, aerodromuri, lucrări de artă, poligoane, nave, ambarcaţiuni, aeronave, transporturi militare, aflate în proprietatea sau în administrarea ori încredinţate pentru pază şi apărare Ministerului Apărării Naţionale. În cazul operaţiilor internaţionale prevăzute de legislaţia română, constituie obiectiv militar personalul combatant sau orice bun care, prin natura sa, amplasarea, destinaţia ori utilizarea acestuia, aduce o contribuţie efectivă la acţiunea militară şi a cărui distrugere parţială sau totală, capturare ori neutralizare oferă, în condiţiile concrete existente, un avantaj militar sigur;

i) persoane desemnate - persoanele stabilite prin consemn sau ordin de misiune, pentru a căror protecţie este autorizată folosirea forţei, inclusiv cea letală;

j) proprietăţi desemnate - acele proprietăţi pentru a căror protecţie se foloseşte forţa; forţa letală se foloseşte numai în circumstanţele stabilite prin consemn sau ordin de misiune;

k) reguli de angajare - reglementările pentru structurile militare în ansamblu, precum şi pentru fiecare militar care definesc circumstanţele, condiţiile, nivelul şi modalitatea în care pot fi utilizate armamentul şi dispozitivele militare pentru îndeplinirea misiunilor, pe timpul participării la operaţii;

l) uz de armă - executarea tragerii cu o armă, în scopul îndeplinirii unei misiuni;

m) zonă militară restricţionată - zona terestră, aeriană, maritimă sau fluvială, aflată sub controlul forţelor armate naţionale ori aliate, în care accesul şi mişcarea personalului şi tehnicii care nu aparţin acestor forţe sunt limitate conform unor reguli stabilite de Ministerul Apărării Naţionale, după consultarea autorităţilor publice centrale sau locale, după caz.

CAPITOLUL II Deţinerea şi portul armelor şi muniţiilor de către personalul Ministerului Apărării Naţionale. Operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii

Art. 4. -

Personalul Ministerului Apărării Naţionale este autorizat să deţină şi să poarte armele, dispozitivele militare şi muniţiile cu care este dotat de către unităţile din care face parte, în vederea instruirii, îndeplinirii misiunilor de luptă, precum şi a altor misiuni specifice, potrivit legii, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 5. -

(1) Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile specializate, poate efectua următoarele operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii:

a) achiziţionare;

b) reparare;

c) modificare;

d) transformare;

e) experimentare;

f) transmiterea dreptului de proprietate sau a celui de folosinţă;

g) valorificare;

h) transport;

i) depozitare;

j) casare;

k) modernizare;

l) distrugere.

(2) Procedurile concrete de efectuare a operaţiunilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale, potrivit legii.
Puneri în aplicare (1)

(3) Transmiterea dreptului de proprietate sau a celui de folosinţă asupra armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor, prin vânzare-cumpărare, donaţie, schimb sau închiriere, se poate face, în condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului.

Art. 6. -

Operaţiunile de experimentare, reparare, modernizare, transformare, casare şi distrugere sunt organizate în cadrul zonelor desemnate în acest sens, în condiţiile legii, de către Ministerul Apărării Naţionale.

Art. 7. -

Normele specifice privind evidenţa, mânuirea, păstrarea şi controlul stării tehnice a armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor se reglementează prin ordin al ministrului apărării naţionale.

CAPITOLUL III Folosirea armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor

SECŢIUNEA 1 Folosirea armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor pentru instruire

Art. 8. -

(1) Folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, pentru instruire de către personalul Ministerului Apărării Naţionale este permisă doar în poligoanele destinate şi amenajate special pentru categoria respectivă de armament, omologate şi autorizate în acest scop.

(2) Folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu altă muniţie decât cea de război, pentru instruire de către personalul Ministerului Apărării Naţionale este permisă doar în poligoanele destinate şi amenajate special pentru categoria respectivă de armament sau în zone militare restricţionate, stabilite cu acordul instituţiilor publice, al autorităţilor administraţiei publice locale ori al proprietarilor privaţi.

Art. 9. - Puneri în aplicare (1)

(1) Poligoanele de tragere se amplasează, de regulă, pe terenuri aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. Cu acordul instituţiilor publice, al autorităţilor administraţiei publice locale sau al proprietarilor privaţi, pot fi amenajate poligoane de tragere temporare pe terenurile aflate în administrarea ori în proprietatea acestora.

(2) Pentru evitarea accidentelor, în proximitatea fiecărui poligon se stabilesc zone militare restricţionate.

(3) Clasificarea, amenajarea, organizarea, inclusiv măsurile de siguranţă opozabile terţilor, omologarea poligoanelor, precum şi condiţiile cerute pentru personalul acestora se reglementează prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 10. -

Cadrele militare în rezervă sau în retragere, precum şi alte categorii de personal pot folosi pentru instruire poligoanele de tragere aflate în dotarea Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale sau cu aprobarea acestuia, după caz.

SECŢIUNEA a 2-a Paza obiectivelor militare şi protecţia persoanelor

Art. 11. -

(1) Paza obiectivelor militare şi protecţia persoanelor se organizează şi se desfăşoară cu efective proprii sau prin alte modalităţi prevăzute de lege, în funcţie de nivelul de securizare necesar şi particularităţile obiectivelor.

(2) Prin ordin al ministrului apărării naţionale se stabilesc modalitatea de pază a obiectivelor militare şi de protecţie a persoanelor, obligaţiile şi îndatoririle personalului care desfăşoară activităţi specifice, inclusiv măsurile de siguranţă opozabile terţilor, precum şi documentele care se întocmesc de către comandanţii/şefii obiectivelor militare.
Puneri în aplicare (1)

(3) Prevederile de interes public din ordinul ministrului apărării naţionale prevăzut la alin. (2) se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 12. -

(1) Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile specializate, asigură protecţia demnitarilor proprii, în ţară şi în străinătate, cu personal propriu sau în cooperare cu organele competente din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

(2) La solicitarea forţelor armate străine, personalul specializat din Ministerul Apărării Naţionale poate asigura paza şi protecţia acestora, precum şi paza facilităţilor puse la dispoziţie, pe timpul staţionării în România.

Art. 13. -

În cazuri temeinic justificate, pentru executarea pazei şi protecţiei obiectivelor militare şi a persoanelor desemnate, Ministerul Apărării Naţionale poate stabili zone militare restricţionate.

SECŢIUNEA a 3-a Uzul de armă

Art. 14. -

(1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare în cazurile prevăzute la art. 15, utilizând forţa minimă, cu respectarea principiilor legalităţii, proporţionalităţii, gradualităţii, limitării utilizării şi nonsurprinderii, aşa cum acestea sunt implementate prin consemn sau ordin de misiune.

(2) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armă numai după ce evaluează circumstanţele din care să rezulte absoluta sa necesitate, atunci când folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă.

(3) Personalul din cadrul instituţiilor şi societăţilor specializate pentru pază şi protecţie, care prestează servicii în beneficiul Ministerului Apărării Naţionale, poate face uz de armă în condiţiile specifice stabilite de lege.

Art. 15. -

(1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare, numai pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, în următoarele cazuri:

a) împotriva acelora care atacă personalul aflat în serviciul de pază, escortă, protecţie, precum şi a acelora care, prin actul săvârşit prin surprindere, pun în pericol obiectivul militar;

b) împotriva acelora care atacă persoanele desemnate;

c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din obiectivele militare ori în zonele militare restricţionate, a căror delimitare este adusă la cunoştinţa publicului;

d) împotriva persoanelor care, după săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, încearcă să fugă şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arme sau alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea persoanelor;

e) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere ori reţinere;

f) împotriva persoanelor care împiedică militarii să execute misiuni de luptă;

g) în executarea intervenţiei contrateroriste, în cazurile prevăzute de lege.

(2) Dacă, în cazurile prevăzute la alin. (1), persoanele împotriva cărora se poate face uz de armă folosesc mijloace de transport, personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare şi împotriva acestor mijloace de transport.

Art. 16. -

(1) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. c), e) şi f), se va face uz de armă numai după ce s-a făcut somaţia legală.

(2) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) -e) şi g), somaţia se face prin cuvântul "Stai!", iar în caz de nesupunere se somează din nou prin cuvintele: "Stai, că trag!". Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical.

(3) În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. (2), persoana/persoanele în cauză nu se supune/nu se supun, se poate face uz de armă împotriva acesteia/acestora.

(4) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a), b), d) şi g), se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru executarea acesteia.

(5) În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor, focul se execută, pe cât posibil, în pneuri, până la oprirea acestora.

Art. 17. -

În cazul prevăzut la art. 15 alin. (1) lit. f), se face uz de armă numai după efectuarea, în mod consecutiv, de 3 ori, a somaţiei: "Părăsiţi..., vom folosi arme de foc!".

Art. 18. -

(1) Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea acelora împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.

(2) Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. (1), se încetează de îndată executarea tragerii.

(3) Persoanelor rănite trebuie să li se acorde, de îndată ce misiunea permite, primul ajutor şi îngrijiri medicale.

(4) Personalul Ministerului Apărării Naţionale este autorizat ca, în cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1), să reţină, să legitimeze şi să predea organelor în drept, de îndată, persoanele imobilizate ca urmare a executării somaţiilor sau a exercitării uzului de armă.

Art. 19. -

Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor.

Art. 20. -

Se interzice uzul de armă:

a) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a unei persoane;

b) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.

se încarcă...