Back

Parlamentul României

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30.08.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

___________

*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, iar ulterior a mai fost modificată şi completată prin:

- Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.019 din 21 decembrie 2006, aprobată prin Legea nr. 104/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

TITLUL I Dispoziţii generale
Jurisprudență (1)

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare şi principii generale ale cooperării judiciare internaţionale în materie penală

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare Jurisprudență (2)

(1) Prezenta lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală:
Jurisprudență (5)

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
Jurisprudență (2)

c) transferul de proceduri în materie penală;
Jurisprudență (3)

d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;
Jurisprudență (8)

f) asistenţa judiciară în materie penală;
Jurisprudență (2)

g) alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.
Jurisprudență (2)

(2) Prezenta lege nu se aplică modalităţilor specifice de cooperare poliţienească internaţională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.
Jurisprudență (4)

ARTICOLUL 2 Definirea unor termeni şi expresii Jurisprudență (2)

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile următoare se definesc astfel:
Jurisprudență (1)

a) stat solicitant - statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

b) stat solicitat - statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

c) autoritate centrală - acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispoziţiilor unor convenţii internaţionale;

d) autoritate judiciară - instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum şi autorităţile care au această calitate în statul solicitant, conform declaraţiilor acestuia din urmă la instrumentele internaţionale aplicabile;
Jurisprudență (1)

e) persoană urmărită - persoana care formează obiectul unui mandat de urmărire internaţională;
Modificări (1)

f) persoană extrădabilă - persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare;

g) extrădat sau persoană extrădată - persoana a cărei extrădare a fost aprobată;

h) extrădare activă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant;

i) extrădare pasivă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitat;
Jurisprudență (1)

j) persoana solicitată - persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;

k) condamnare - orice pedeapsă sau măsură de siguranţă aplicată ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni;
Modificări (1), Jurisprudență (3)

l) măsură de siguranţă - orice măsură privativă sau restrictivă de libertate care a fost dispusă pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penală;
Modificări (1)

m) hotărâre - o hotărâre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare;
Modificări (1), Jurisprudență (1)

n) stat de condamnare - statul în care a fost condamnată persoana care poate fi transferată sau care deja a fost transferată;
Modificări (1)

o) stat de executare - statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguranţă aplicate;
Modificări (1)

p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, în cazul României, este cetăţeanul român;
Jurisprudență (5)

r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară emitentă este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să emită un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;

s) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară de executare este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;

ş) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de arestare;

t) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de executare este statul membru al Uniunii Europene căruia îi este adresat un mandat european de arestare.

ARTICOLUL 3 Limitele cooperării judiciare Jurisprudență (11)

Aplicarea prezentei legi este subordonată protecţiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale României, definite prin Constituţie.

ARTICOLUL 4 Preeminenţa dreptului internaţional Jurisprudență (4)

(1) Prezenta lege se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, pe care le completează în situaţiile nereglementate.
Jurisprudență (3)

(2) Cooperarea cu un tribunal penal internaţional sau o organizaţie internaţională publică, în conformitate cu dispoziţiile în materie ale unor instrumente internaţionale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internaţionale, se examinează printr-o procedură legală distinctă, prevederile prezentei legi putând fi aplicate în mod corespunzător, în completare, dacă este necesar.

ARTICOLUL 5 Curtoazia internaţională şi reciprocitatea Jurisprudență (1)

(1) În lipsa unei convenţii internaţionale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internaţionale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant şi cu asigurarea scrisă a reciprocităţii dată de autoritatea competentă a acelui stat.
Jurisprudență (1)

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), prezenta lege constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române.
Jurisprudență (1)

(3) Lipsa reciprocităţii nu împiedică să se dea curs unei cereri de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, dacă aceasta:
Jurisprudență (1)

a) se dovedeşte necesară datorită naturii faptei sau nevoii de a lupta împotriva anumitor forme grave ale criminalităţii;

b) poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa socială;
Modificări (1)

c) poate servi la clarificarea situaţiei judiciare a unui cetăţean român.

ARTICOLUL 6 Asigurarea de reciprocitate Jurisprudență (5)

În cazul în care statul român formulează o cerere în condiţiile prezentei legi, în baza curtoaziei internaţionale, asigurarea reciprocităţii va fi dată de către ministrul justiţiei, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea motivată a autorităţii judiciare române competente.

ARTICOLUL 7 Dreptul aplicabil Jurisprudență (11)

Cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 8 Non bis in idem Jurisprudență (7)

(1) Cooperarea judiciară internaţională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfăşurat un proces penal pentru aceeaşi faptă şi dacă:

a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;

b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părţii neexecutate.
Modificări (1), Jurisprudență (1)

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă asistenţa este solicitată în scopul revizuirii hotărârii definitive, pentru unul din motivele care justifică promovarea uneia din căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penală al României.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat internaţional la care România este parte conţine dispoziţii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

ARTICOLUL 9 Confidenţialitatea

Statul român are obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant confidenţialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată, statul român va înştiinţa statul străin, care va decide.

CAPITOLUL II Dispoziţii generale privind procedura de cooperare judiciară internaţională în materie penală

ARTICOLUL 10 Autorităţile centrale române Modificări (1), Jurisprudență (3)

Cererile formulate în domeniile reglementate de titlurile II şi IV-VII din prezenta lege se transmit prin intermediul următoarelor autorităţi centrale:
Jurisprudență (2)

a) Ministerul Justiţiei, dacă au ca obiect extrădarea şi transferarea persoanelor condamnate sau dacă se referă la activitatea de judecată ori la faza executării hotărârilor penale;

b) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă se referă la activităţi din faza de cercetare şi urmărire penală;

c) Ministerul Administraţiei şi Internelor, dacă se referă la cazierul judiciar.

ARTICOLUL 11 Transmiterea directă Jurisprudență (3)

(1) Cererile de asistenţă judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil în relaţia dintre statul solicitant şi statul solicitat reglementează acest mod de transmitere.

(2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistenţă judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate în caz de urgenţă, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul Justiţiei sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.
Jurisprudență (4)

(3) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) va fi urmată şi pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistenţă judiciară în materie penală.

(4) În cazul prevăzut la alin. (1) şi (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).

ARTICOLUL 12 Alte modalităţi de transmitere a cererilor Jurisprudență (2)

(1) Pentru transmiterea cererilor în baza acordului între statul solicitant şi statul solicitat, pot fi folosite şi mijloacele electronice adecvate, în special faxul, atunci când sunt disponibile, dacă autenticitatea şi confidenţialitatea cererii, precum şi credibilitatea datelor transmise sunt garantate.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică recurgerea la căile urgente prevăzute la art. 11.

ARTICOLUL 13 Competenţa internă Jurisprudență (2)

Competenţa autorităţilor române pentru a formula o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o asemenea cerere este stabilită de dispoziţiile titlurilor următoare ale prezentei legi, precum şi de alte acte normative pertinente.

ARTICOLUL 14 Limbile utilizate Jurisprudență (23)

(1) Cererile prevăzute de titlurile II şi IV-VII adresate României şi actele anexe trebuie însoţite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză. În cazul în care documentele menţionate sunt traduse într-o altă limbă decât limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispoziţiilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora în regim de urgenţă.

(2) Cererile menţionate la alin. (1), formulate de autorităţile române, şi actele anexe vor fi însoţite de traduceri în una dintre limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internaţionale şi actele anexe se vor traduce în limba oficială a statului solicitat. Traducerea cererilor şi a actelor anexe se realizează de autoritatea care are competenţa de a formula cererea.
Modificări (1)

(3) Răspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu excepţia cazului în care prin instrumentul juridic internaţional aplicabil se dispune altfel.

(4) În cazul în care răspunsul la cererile formulate de autorităţile române nu este redactat în limba română sau însoţit de o traducere în limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispoziţiilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestuia.
Modificări (1)

ARTICOLUL 15 Computarea arestării Modificări (1), Jurisprudență (28)

(1) Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române.
Jurisprudență (34)

(2) Autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare computării duratei arestului executat în România, în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române.

ARTICOLUL 16 Cheltuieli Jurisprudență (10)

(1) Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulă, de statul solicitat.
Jurisprudență (20)

(2) Cu toate acestea, sunt în sarcina statului sau a autorităţii judiciare solicitante:

a) indemnizaţiile şi remuneraţiile martorilor şi experţilor, precum şi cheltuielile de călătorie şi de şedere;
Jurisprudență (1)

b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;

c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autorităţi judiciare;

d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat străin sau de la sediul unei autorităţi judiciare către un stat terţ;

e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinţă pentru îndeplinirea unei cereri de asistenţă judiciară;

f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcţie de mijloacele umane şi tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii.

(3) Ca urmare a unui acord între autorităţile române solicitate şi autorităţile străine solicitante, se poate deroga, în cazuri excepţionale, de la dispoziţiile alin. (2).

(4) Cheltuielile care revin statului român se suportă de la bugetul de stat şi sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

ARTICOLUL 17 Remiterea de obiecte şi bunuri Jurisprudență (2)

(1) În cazul în care cererea are ca obiect sau implică remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a cărei urmărire şi judecată ţine de competenţa autorităţilor judiciare române.

(2) Remiterea obiectelor şi a altor bunuri poate fi amânată sau efectuată sub condiţia restituirii.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă şi drepturilor statului român atunci când aceste obiecte şi bunuri pot reveni acestuia.

(4) Obiectele şi bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotărâri definitive pronunţate în acest sens de autoritatea judiciară competentă.

(5) În cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor şi a bunurilor prevăzute la alin. (1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza fugii sau decesului persoanei extrădabile.
Jurisprudență (1)

se încarcă...