Back

Organizaţia Naţiunilor Unite - ONU

Convenţia naţiunilor unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate din 15.11.2000 *)

În vigoare de la 08.11.2002

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

ARTICOLUL 1 Obiect

Obiectul prezentei convenţii este promovarea cooperării în scopul prevenirii şi combaterii mai eficiente a criminalităţii transnaţionale organizate.

ARTICOLUL 2 Terminologie

În sensul prezentei convenţii:

a) expresia grup infracţional organizat desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material;

b) expresia infracţiune gravă înseamnă un act care constituie o infracţiune pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate al cărei maximum nu trebuie să fie mai mic de 4 ani sau de o pedeapsă mai grea;

c) expresia grup structurat desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi;

d) termenul bunuri înseamnă orice fel de bunuri, corporale sau incorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, precum şi actele juridice ori documentele care atestă proprietatea asupra acestor bunuri sau alte drepturi referitoare la ele;

e) expresia produs al crimei se referă la orice bun care provine direct sau indirect din săvârşirea unei infracţiuni ori care este obţinut direct sau indirect prin săvârşirea ei;

f) termenii blocare sau sechestru se referă la interdicţia temporară a transferului, conversiei, dispoziţiei ori circulaţiei de bunuri sau la faptul de a fi asumat temporar paza ori controlul de bunuri pe baza deciziei unei instanţe sau a unei alte autorităţi competente;

g) termenul confiscare înseamnă deposedarea permanentă de bunuri, pe baza deciziei unei instanţe sau a unei alte autorităţi competente;

h) expresia infracţiune principală înseamnă orice infracţiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracţiuni prevăzute de art. 6 al prezentei convenţii;

i) expresia livrare supravegheată se referă la metoda care constă în permiterea trecerii pe teritoriul unuia sau mai multor state a unor expedieri ilicite ori suspecte de a fi ilicite, cu ştirea şi sub controlul autorităţilor competente ale acestor state, în vederea anchetării unei infracţiuni şi identificării persoanelor implicate în săvârşirea ei;

j) expresia organizaţie regională de integrare economică se referă la orice organizaţie constituită de state suverane dintr-o regiune dată, căreia statele membre i-au transferat competenţe în ceea ce priveşte problemele reglementate de prezenta convenţie şi care a fost împuternicită în forma cuvenită, conform procedurilor sale interne, pentru a semna, ratifica, accepta, aproba convenţia menţionată sau a adera la aceasta; referirile la statele părţi din prezenta convenţie sunt aplicabile acestor organizaţii în limita competenţei lor.

ARTICOLUL 3 Sfera de aplicare

1. Prezenta convenţie se aplică, în afară de o dispoziţie contrară, anchetelor şi urmăririlor privind:

a) infracţiunile prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 23 din prezenta convenţie; şi

b) infracţiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 din prezenta convenţie, în cazul în care aceste infracţiuni sunt de natură transnaţională, implicând un grup infracţional organizat.

2. În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol, o infracţiune este de natură transnaţională dacă:

a) este săvârşită în mai mult de un stat;

b) este săvârşită într-un stat, dar o parte substanţială a pregătirii, planificării, conducerii sale sau a controlului său are loc într-un alt stat;

c) este săvârşită într-un stat, dar implică un grup infracţional organizat care desfăşoară activităţi infracţionale în mai mult de un stat; sau

d) este săvârşită într-un stat, dar are efecte substanţiale într-un alt stat.

ARTICOLUL 4 Protecţia suveranităţii

1. Statele părţi îşi execută obligaţiile în baza prezentei convenţii, într-un mod compatibil cu principiile egalităţii suverane şi al integrităţii teritoriale a statelor şi cu cel al neintervenţiei în afacerile interne ale altor state.

2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu abilitează un stat parte să exercite pe teritoriul unui alt stat o competenţă şi funcţiuni care sunt rezervate exclusiv autorităţilor acestui stat de către dreptul său intern.

ARTICOLUL 5 Incriminarea participării la un grup infracţional organizat

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, dacă a fost săvârşită cu intenţie:

a) unuia sau altuia dintre actele următoare sau ambelor, ca infracţiuni distincte de cele care implică o tentativă de activitate infracţională ori consumarea acesteia:

(i) faptei de a se înţelege cu una sau mai multe persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave cu un scop legat direct ori indirect de obţinerea unui avantaj financiar sau a altui avantaj material şi, când dreptul intern o cere, implicând un act săvârşit de unul dintre participanţi în baza acestei înţelegeri ori implicând un grup infracţional organizat;

(ii) participării active a unei persoane care are cunoştinţă fie de scopul şi de activitatea infracţională generală a unui grup infracţional organizat, fie de intenţia sa de a săvârşi infracţiunile în cauză:

- activităţilor infracţionale ale grupului infracţional organizat;

- altor activităţi ale grupului infracţional organizat, când această persoană ştie că participarea sa va contribui la realizarea scopului infracţional sus-menţionat;

b) faptei de a organiza, a conduce, a facilita, a încuraja sau a favoriza prin ajutor ori sfaturi săvârşirea unei infracţiuni grave implicând un grup infracţional organizat.

2. Cunoaşterea, intenţia, scopul, motivarea sau înţelegerea prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol pot fi deduse din circumstanţele de fapt obiective.

3. Statele părţi al căror drept intern subordonează stabilirea infracţiunilor prevăzute la lit. a) (i) a paragrafului 1 al prezentului articol implicării unui grup infracţional organizat veghează ca dreptul lor intern să prevadă toate infracţiunile grave implicând grupuri infracţionale organizate. Aceste state părţi, precum şi statele părţi al căror drept intern subordonează stabilirea infracţiunilor prevăzute la lit. a) (i) a paragrafului 1 al prezentului articol săvârşirii unui act în baza înţelegerii aduc această informaţie la cunoştinţa secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite în momentul în care ele semnează prezenta convenţie sau depun instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

ARTICOLUL 6 Incriminarea spălării produsului infracţiunii

1. Fiecare stat parte adoptă, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, când actul a fost săvârşit cu intenţie:

a)

(i) schimbării sau transferului de bunuri despre care cel care le desfăşoară ştie că sunt produsul infracţiunii, în scopul de a ascunde ori de a deghiza originea ilicită a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoană care este implicată în săvârşirea infracţiunii principale să se sustragă consecinţelor juridice ale actelor sale;

(ii) disimulării sau deghizării naturii veritabile, a originii, a amplasării, a dispunerii, a schimbării ori a proprietăţii de bunuri sau a altor drepturi referitoare la acestea al căror autor ştie că sunt produsul infracţiunii;

b) şi, sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

(i) achiziţiei, deţinerii sau utilizării de bunuri despre care cel care le achiziţionează, le deţine ori le utilizează ştie, în momentul în care le primeşte, că sunt produsul infracţiunii;

(ii) participării la una dintre infracţiunile prevăzute conform prezentului articol sau la orice altă asociere, înţelegere, tentativă ori complicitate prin furnizarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii ei.

2. În scopurile aplicării paragrafului 1 al prezentului articol:

a) fiecare stat parte se străduieşte să aplice paragraful 1 al prezentului articol celei mai largi sfere de infracţiuni principale;

b) fiecare stat parte include în infracţiunile principale toate infracţiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 al prezentei convenţii şi infracţiunile prevăzute la art. 5, 8 şi 23. Fiind vorba de statele părţi a căror legislaţie conţine o listă de infracţiuni principale specifice, ele includ în această listă minimum o categorie completă de infracţiuni legate de grupurile infracţionale organizate;

c) în scopurile lit. b), infracţiunile principale includ infracţiunile săvârşite în interiorul şi în exteriorul teritoriului ce ţine de competenţa statului parte în cauză. Totuşi, o infracţiune săvârşită în exteriorul teritoriului ce ţine de competenţa unui stat parte nu constituie o infracţiune principală decât atunci când actul corespondent este o infracţiune în baza dreptului intern al statului în care el a fost săvârşit şi ar constitui o infracţiune în baza dreptului intern al statului parte care aplică prezentul articol, dacă el a fost săvârşit pe teritoriul său;

d) fiecare stat parte remite secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite o copie a legilor sale care dau efect prezentului articol, precum şi o copie a oricărei modificări ulterioare aduse acestor legi sau o descriere a acestor legi şi a modificărilor ulterioare;

e) în cazul în care principiile fundamentale ale dreptului intern al unui stat parte o cer, se poate dispune ca infracţiunile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol să nu se aplice persoanelor care au săvârşit infracţiunea principală;

f) cunoaşterea, intenţia sau motivarea, ca elemente constitutive ale unei infracţiuni prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, pot fi deduse din circumstanţele de fapte obiective.

ARTICOLUL 7 Măsuri de luptă împotriva spălării banilor

1. Fiecare stat parte:

a) instituie un regim intern complet de reglementare şi de control al băncilor şi instituţiilor financiare nebancare, precum şi, în caz de nevoie, al altor organisme supuse în mod deosebit riscului spălării banilor, în limitele competenţei sale, în scopul prevenirii şi descoperirii tuturor formelor de spălare a banilor, regim care pune accentul pe exigenţele în materie de identificare a clienţilor, de înregistrare a operaţiunilor şi de declarare a operaţiunilor suspecte;

b) se asigură, fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 18 şi 27 ale prezentei convenţii, că autorităţile administrative, de reglementare, de descoperire şi de reprimare şi altele, însărcinate cu lupta împotriva spălării banilor (inclusiv, când dreptul său intern prevede, autorităţile judiciare), sunt în măsură să coopereze şi să schimbe informaţii la nivel naţional şi internaţional, în condiţiile definite de dreptul său intern şi, în acest scop, are în vedere crearea unui serviciu de informaţie financiară care va îndeplini rolul de centru naţional de colectare, analiză şi difuzare a informaţiilor privind eventuale operaţiuni de spălare a banilor.

2. Statele părţi au în vedere înfăptuirea unor măsuri realizabile de descoperire şi de supraveghere a circulaţiei transfrontaliere de numerar şi de titluri negociabile corespunzătoare, sub rezerva garanţiilor permiţând asigurarea unei folosiri corecte a informaţiilor şi fără să se împiedice în nici un fel circulaţia capitalurilor licite. Se poate îndeosebi institui obligaţia pentru particulari şi întreprinderi de a semnala transferurile transfrontaliere ale unor cantităţi importante de monedă şi titluri negociabile corespunzătoare.

3. În cazul când se instituie un regim intern de reglementare şi de control conform prevederilor prezentului articol şi fără a se aduce atingere oricărui alt articol al prezentei convenţii, statele părţi sunt invitate să ia ca linii directoare iniţiativele pertinente luate de organizaţiile regionale, interregionale şi multilaterale pentru lupta împotriva spălării banilor.

4. Statele părţi se străduiesc să dezvolte şi să promoveze cooperarea mondială, regională, subregională şi bilaterală între autorităţile judiciare, serviciile de descoperire şi de represiune şi autorităţile de reglementare financiară, în vederea luptei împotriva spălării banilor.

ARTICOLUL 8 Incriminarea corupţiei

1. Fiecare stat parte adoptă măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul când actele au fost săvârşite cu intenţie:

a) faptei de a promite, a oferi sau a acorda unui agent public, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însuşi sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale oficiale;

b) faptei unui agent public de a solicita sau de a accepta, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însuşi sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale oficiale.

2. Fiecare stat parte ia în considerare adoptarea de măsuri legislative şi alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune faptei prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol care implică un agent public străin sau un funcţionar internaţional. De asemenea, fiecare stat parte are în vedere să atribuie caracterul de infracţiune altor forme de corupţie.

3. Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune faptei de a se face complice la o infracţiune prevăzută de prezentul articol.

4. În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol şi al art. 9, termenul agent public înseamnă un agent public sau o persoană care asigură un serviciu public, aşa cum acest termen este definit în dreptul intern şi aplicat în dreptul penal al statului parte în care persoana în cauză exercită această funcţie.

ARTICOLUL 9 Măsuri împotriva corupţiei

1. În afara măsurilor menţionate la art. 8 al prezentei convenţii, fiecare stat parte, după cum este necesar şi în conformitate cu sistemul său juridic, adoptă măsuri eficiente de ordin legislativ, administrativ sau altele pentru a promova integritatea şi a preveni, a descoperi şi a pedepsi corupţia agenţilor publici.

2. Fiecare stat parte ia măsuri pentru a se asigura că autorităţile sale acţionează în mod eficient în materie de prevenire, descoperire şi reprimare a corupţiei agenţilor publici, inclusiv acordându-le o independenţă suficientă pentru a împiedica orice influenţă nepotrivită asupra acţiunilor lor.

ARTICOLUL 10 Responsabilitatea persoanelor juridice

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru stabilirea răspunderii persoanelor juridice care participă la infracţiuni grave implicând un grup infracţional organizat şi care săvârşesc infracţiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 şi 23 ale prezentei convenţii.

2. Sub rezerva principiilor juridice ale statului parte, răspunderea persoanelor juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

3. Această responsabilitate nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracţiunile.

4. Fiecare stat parte veghează îndeosebi ca persoanele juridice care răspund conform prezentului articol să facă obiectul unor sancţiuni eficace, proporţionale şi de descurajare de natură penală sau nepenală, inclusiv sancţiuni băneşti.

ARTICOLUL 11 Urmăriri judiciare, judecată şi sancţiuni

1. Fiecare stat parte face ca săvârşirea unei infracţiuni prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 23 ale prezentei convenţii să fie pasibilă de sancţiuni care ţin seama de gravitatea acestei infracţiuni.

2. Fiecare stat parte se străduieşte să facă în aşa fel încât orice putere judiciară discreţionară conferită de dreptul său intern şi aferentă urmăririlor judiciare pornite împotriva indivizilor pentru infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie să fie exercitată în scopul optimizării eficacităţii măsurilor de descoperire şi de reprimare a acestor infracţiuni, ţinând seama în modul cuvenit de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce priveşte săvârşirea lor.

3. Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 şi 23 ale prezentei convenţii, fiecare stat parte ia măsurile corespunzătoare conform dreptului său intern şi ţinând seama în modul cuvenit de dreptul la apărare, pentru a face în aşa fel încât condiţiile cărora le sunt subordonate deciziile de punere în libertate în aşteptarea judecăţii sau a procedurii de apel să ţină seama de necesitatea de a se asigura prezenţa apărătorului în timpul procedurii penale ulterioare.

4. Fiecare stat parte se asigură că instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi competente ţin seama de gravitatea infracţiunilor prevăzute de prezenta convenţie atunci când examinează eventualitatea unei liberări anticipate sau condiţionate de persoane recunoscute ca vinovate pentru aceste infracţiuni.

5. Dacă este cazul, fiecare stat parte stabileşte, în cadrul dreptului său intern, o perioadă de prescripţie prelungită în cursul căreia pot fi pornite urmăriri pentru una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie, această perioadă fiind mai lungă atunci când autorul prezumat al infracţiunii s-a sustras justiţiei.

6. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere principiului conform căruia definirea infracţiunilor stabilite conform acesteia şi a mijloacelor juridice de apărare aplicabile, precum şi alte principii juridice care guvernează legalitatea incriminărilor ţin exclusiv de dreptul intern al unui stat parte şi potrivit căruia infracţiunile respective sunt urmărite şi pedepsite conform dreptului acestui stat parte.

ARTICOLUL 12 Confiscare şi sechestru

1. Statele părţi adoptă, în măsura posibilităţilor, în cadrul sistemelor lor juridice naţionale, măsurile necesare pentru a permite confiscarea:

a) produsului infracţiunii provenit din infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie sau a bunurilor a căror valoare corespunde celei a produsului;

b) bunurilor, materialelor şi a altor instrumente folosite sau destinate să fie folosite pentru infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie.

2. Statele părţi adoptă măsurile necesare pentru a permite identificarea, localizarea, blocarea sau sechestrarea a tot ce este menţionat la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul eventualei confiscări.

3. Dacă produsul infracţiunii a fost transformat sau convertit, în parte sau în totalitate, în alte bunuri, acestea din urmă pot face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol în locul şi în schimbul acestui produs.

4. Dacă produsul infracţiunii a fost amestecat cu bunuri achiziţionate în mod legal, aceste bunuri, fără prejudicierea competenţelor de blocare sau de sechestrare, pot fi confiscate până la concurenţa valorii estimate a produsului cu care a fost amestecat.

5. Veniturile sau alte avantaje obţinute din produsul infracţiunii, bunuri în care produsul a fost transformat sau convertit ori bunuri cu care a fost amestecat pot, de asemenea, face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol, în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca produsul infracţiunii.

6. În scopurile prezentului articol şi al art. 13, fiecare stat parte împuterniceşte instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi competente să ordone prezentarea ori sechestrarea de documente bancare, financiare sau comerciale. Statele părţi nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza să dea efect dispoziţiilor prezentului paragraf.

7. Statele părţi pot avea în vedere să ceară ca autorul unei infracţiuni să stabilească originea licită a produsului prezumat al infracţiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care această exigenţă este conformă principiilor dreptului lor intern şi naturii procedurii judiciare şi a altor proceduri.

8. Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz să aducă atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă.

9. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere principiului conform căruia măsurile care sunt prevăzute în acesta sunt definite şi executate conform dreptului intern al fiecărui stat parte şi potrivit dispoziţiilor acestui drept.

ARTICOLUL 13 Cooperarea internaţională în scopul confiscării

1. În măsura posibilităţilor, în cadrul sistemului său juridic naţional, un stat parte care a primit de la un alt stat parte, având competenţa de a investiga o infracţiune prevăzută de prezenta convenţie, o cerere de confiscare a produsului infracţiunii, bunurilor, materialelor sau a altor instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei convenţii, care sunt situate pe teritoriul său:

a) transmite cererea autorităţilor competente în vederea pronunţării unei decizii de confiscare şi, în cazul în care aceasta intervine, să fie executată; sau

b) transmite autorităţilor sale competente, cu scopul de a fi executată în limitele cererii, decizia de confiscare dată de un tribunal situat pe teritoriul statului parte solicitant, conform paragrafului 1 al art. 12 al prezentei convenţii, în ceea ce priveşte produsul infracţiunii, bunurile, materialele şi alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12, situate pe teritoriul statului parte solicitat.

2. În cazul când o cerere este făcută de un alt stat parte care are competenţă de a investiga o infracţiune prevăzută de prezenta convenţie, statul parte solicitat ia măsuri pentru a identifica, a localiza şi a bloca sau a sechestra produsul infracţiunii, bunurile, materialele sau alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei convenţii, în vederea unei eventuale confiscări, fie ordonată de statul parte solicitant, fie ca urmare a unei cereri formulate în baza paragrafului 1 al prezentului articol de către statul parte solicitat.

3. Dispoziţiile art. 18 al prezentei convenţii se aplică mutatis mutandis prezentului articol. În afara informaţiilor prevăzute la paragraful 15 al art. 18, cererile făcute conform prezentului articol conţin:

a) în cazul când cererea se referă la lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol, o descriere a bunurilor care urmează să fie confiscate şi o expunere a faptelor pe care se bazează statul parte solicitant, care să îi permită statului parte solicitat să pronunţe o decizie de confiscare în cadrul dreptului său intern;

b) în cazul când cererea se referă la lit. b) a paragrafului 1 al prezentului articol, o copie certificată a deciziei de confiscare date de statul parte solicitant, pe care se bazează cererea, o expunere a faptelor şi informaţiilor, indicând limitele în care se cere executarea deciziei;

c) în cazul când cererea se referă la paragraful 2 al prezentului articol, o expunere a faptelor pe care se bazează statul parte solicitant şi o descriere a măsurilor solicitate.

4. Deciziile sau măsurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol sunt luate de statul parte solicitat, conform dreptului său intern şi conform dispoziţiilor acestui drept şi potrivit regulilor sale de procedură sau ale oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care îl leagă de statul parte solicitant.

5. Fiecare stat parte remite secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite o copie a legilor şi regulamentelor sale care dau efect prezentului articol, precum şi o copie a oricărei modificări ulterioare aduse acestor legi şi regulamente sau o descriere a acestor legi, regulamente şi modificări ulterioare.

6. Dacă un stat parte decide să subordoneze adoptarea măsurilor prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol existenţei unui tratat în materie, el consideră prezenta convenţie ca bază convenţională necesară şi suficientă.

7. Un stat parte poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare în baza prezentului articol în situaţia în care infracţiunea la care se referă nu este o infracţiune prevăzută de prezenta convenţie.

8. Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz să aducă atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă.

9. Statele părţi au în vedere să încheie tratate, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale cu scopul de a întări eficacitatea cooperării internaţionale instaurate în scopurile prezentului articol.

se încarcă...