Guvernul României

Ordonanța nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19.08.2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 4

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se înființează Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, denumit în continuare Fondul.

(2) Fondul se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea și funcționarea acestuia se stabilesc prin statut propriu aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, la propunerea Consiliului de administrație al Fondului, cu avizul consultativ al Asociației Române a Băncilor.

(3) Sediul Fondului este în municipiul București.

Art. 2. -

(1) Fondul, în calitate de schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, are ca scop garantarea depozitelor și efectuarea plății compensațiilor către deponenții garantați, potrivit condițiilor și limitelor stabilite în prezenta ordonanță.

(2) Fondul poate desfășura și activitate de administrator special, administrator interimar ori lichidator al instituțiilor de credit.

(3) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) depozit - orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situații tranzitorii derivând din operațiuni bancare curente și pe care instituția de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condițiilor legale și contractuale aplicabile, cât și orice obligație a instituției de credit evidențiată printr-un titlu de creanță emis de aceasta, cu excepția obligațiunilor prevăzute la alin. (6) al art. 159 din Regulamentul nr. 15/2004 privind autorizarea și funcționarea societăților de administrare a investițiilor, a organismelor de plasament colectiv și a depozitarilor, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 67/2004, cu modificările ulterioare;

b) depozit garantat - orice depozit aflat în evidența instituției de credit, care nu se încadrează în categoriile prevăzute în anexă și aferent căruia Fondul asigură plata compensației;

c) depozit indisponibil - depozit datorat și exigibil care nu a fost plătit potrivit condițiilor legale și contractuale aplicabile de către o instituție de credit aflată în oricare din următoarele situații:

(i) Banca Națională a României a constatat că instituția de credit în cauză nu este capabilă, din motive legate direct de situația sa financiară, să plătească depozitul și nu are perspective imediate de a putea să o facă;

(ii) a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de deschidere a procedurii falimentului instituției de credit, înainte ca Banca Națională a României să constate situația prevăzută la pct. (i);

d) compensație - suma pe care Fondul o plătește fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora, în limita plafonului de garantare și în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță;

e) deponent garantat - titularul depozitului garantat sau, după caz, persoana îndreptățită la sume din respectivul depozit;

f) plafon de garantare - nivelul maxim al garantării per deponent garantat și per instituție de credit, stabilit conform legii;

g) contribuție - suma nerambursabilă datorată Fondului de către instituțiile de credit participante la Fond, conform prevederilor prezentei ordonanțe;

h) cont comun - contul deschis în numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane și asupra căruia se pot dispune operațiuni sub semnătura a cel puțin uneia dintre aceste persoane;

i) instituție de credit - entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu; pentru scopul prezentei ordonanțe, în cazul unei rețele cooperatiste de credit este considerată instituție de credit casa centrală;

j) instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României - instituțiile de credit persoane juridice române și sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (3) lit. a), pentru calculul soldului creditor se aplică regulile privind compensarea conform condițiilor legale și contractuale aplicabile depozitului.

(5) Termenii și expresiile utilizate în cuprinsul prezentei ordonanțe și care nu au fost definite la alin. (3) au semnificația prevăzută în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 3. -

(1) Toate instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să participe la Fond în condițiile prezentei ordonanțe, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate. În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la Fond inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.

(2) Depozitele plasate la instituțiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, sunt garantate în condițiile prevăzute de legislația aplicabilă din statul membru de origine. Sucursala din România a unei instituții de credit având sediul într-un alt stat membru poate avea calitatea de participant la Fond, la cerere, în cazul în care schema de garantare, oficial recunoscută în statul membru de origine, la care participă instituția de credit în cauză prevede un plafon de garantare inferior celui stabilit potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) și/sau o arie de garantare a depozitelor mai restrânsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanță; participarea se efectuează numai pentru diferența de plafon de garantare și/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de schema de garantare din statul membru de origine.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), instituțiile de credit persoane juridice române nu participă la Fond pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în state terțe care impun obligația participării la o altă schemă de garantare a depozitelor, recunoscută oficial de respectivul stat terț.

(4) Instituțiile de credit persoane juridice române pot participa pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în alte state membre la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial în statul membru gazdă, dacă aceasta asigură un plafon de garantare superior celui stabilit potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) și/sau o arie de garantare a depozitelor mai extinsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanță, pentru diferența de plafon de garantare și/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de Fond potrivit prezentei ordonanțe.

(5) Fondul trebuie să depună diligențele necesare pentru a încheia acorduri de cooperare cu schemele de garantare la care participă instituțiile de credit care funcționează în România printr-o sucursală participantă la Fond, în care vor fi stabilite cel puțin procedurile aplicabile pentru plata compensațiilor deponenților respectivelor sucursale, pentru respectarea termenelor și condițiilor stabilite de prezenta ordonanță.

(6) Fondul poate încheia acorduri de cooperare și cu alte scheme de garantare decât cele prevăzute la alin. (5).

CAPITOLUL II Depozitele indisponibile

Art. 4. -

(1) Instituția de credit căreia i s-a solicitat rambursarea unui depozit datorat și exigibil și nu a fost în măsură să își îndeplinească obligația de plată conform condițiilor contractuale și legale aplicabile trebuie să notifice Băncii Naționale a României acest fapt în maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.

(2) Notificarea va cuprinde informații cu privire la motivele neefectuării plății și cu privire la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligații.

Art. 5. -

(1) Banca Națională a României analizează dacă instituția de credit se regăsește în situația prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit depozite datorate și exigibile și, în cazul în care se confirmă încadrarea instituției de credit în situația menționată, informează în aceeași zi instituția de credit în cauză și Fondul referitor la constatarea faptului că depozitele au devenit indisponibile.

(2) În scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca Națională a României s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit depozite datorate și exigibile, în următoarele situații:

a) Banca Națională a României a fost notificată de instituția de credit conform prevederilor art. 4;

b) Banca Națională a României, în cursul propriilor investigații, deși nu a fost notificată conform prevederilor art. 4, constată că instituția de credit se regăsește în situația descrisă la art. 4;

c) autoritatea competentă din statul membru de origine a unei instituții de credit care funcționează în România printr-o sucursală participantă la Fond în condițiile art. 3 alin. (2) a notificat Banca Națională a României cu privire la faptul că depozitele instituției de credit din statul membru de origine au devenit indisponibile.

(3) În situația prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) Banca Națională a României poate institui măsura de administrare specială a instituției de credit în cauză, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicate în mod corespunzător.

CAPITOLUL III Compensațiile

Art. 6. -

(1) Fondul garantează, în limitele și condițiile prevăzute de prezenta ordonanță, depozitele, în orice monedă, la o instituție de credit participantă, cu excepția depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista din anexa la prezenta ordonanță.

(2) În aplicarea alin. (1), în cazul în care depozitele constituite la o instituție de credit participantă devin indisponibile, Fondul asigură plata compensațiilor, în limita plafonului de garantare.

(3) Plafonul de garantare este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro.
Modificări (1)

(4) Echivalentul în lei al plafonului de garantare și, respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensațiilor se calculează prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, comunicate de Banca Națională a României în data la care depozitele au devenit indisponibile.

(5) Pentru depozitele constituite în alte valute decât cele pentru care Banca Națională a României comunică cursurile de schimb valutar, echivalentul în lei al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensațiilor se calculează pe baza ultimului curs de schimb practicat de instituția de credit în cauză pentru valuta respectivă, anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile.

Art. 7. -

(1) Nivelul compensației se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor garantate deținute de deponentul garantat la respectiva instituție de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanțelor exigibile la aceeași dată ale instituției de credit asupra respectivului deponent. Compensația de plătit este limitată la nivelul plafonului de garantare aplicabil potrivit prezentei ordonanțe.

(2) În cazul unui cont comun, nivelul compensației se determină, conform dispozițiilor alin. (1), pentru fiecare deponent garantat ce deține o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptățit conform prevederilor contractuale și/sau legale. În absența unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensațiilor, soldul contului comun va fi divizat în părți egale între deponenții în cauză.

(3) În situația în care un deponent nu este îndreptățit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptățit se includ în calculul compensației datorate persoanei îndreptățite la acestea, cu condiția ca persoana îndreptățită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptățite, pentru determinarea compensației datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (2), în mod corespunzător.

(4) În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociații lucrative, asocieri sau grupări de aceeași natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensației, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca și când ar aparține unui singur deponent.

(5) Dacă un deponent garantat se află sub urmărire penală pentru infracțiunea de spălare a banilor sau pentru o infracțiune legată de spălarea banilor, la solicitarea organelor abilitate legal, Fondul suspendă plata compensației până la data la care primește dovada scoaterii de sub urmărire penală, a încetării urmăririi penale, a achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză.

Art. 8. -

(1) Instituțiile de credit participante la Fond sunt obligate să dispună de sisteme informatice adecvate, care să asigure existența în permanență a unei evidențe complete și exacte cuprinzând toate datele referitoare la deponenții garantați, depozitele garantate ale acestora, creanțele exigibile ale instituției de credit față de aceștia, precum și orice alte informații necesare determinării valorii compensației datorate fiecărui deponent garantat și întocmirii listei compensațiilor de plătit.

(2) În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârșitul fiecărui semestru, instituțiile de credit participante raportează Fondului informațiile prevăzute la alin. (1), pe structura stabilită în reglementările emise de acesta.

(3) Suplimentar față de raportările menționate la alin. (2), Fondul, în exercitarea competențelor sale legale, poate solicita unei instituții de credit participante informațiile prevăzute la alin. (1).

(4) Sumele aferente depozitelor și obligațiilor unui deponent garantat față de instituția de credit înregistrate în evidențele acesteia se iau în considerare la stabilirea valorii compensațiilor de plată, fiind prezumate a fi corecte și exacte, în măsura în care deponentul interesat nu probează contrariul.

CAPITOLUL IV Resursele financiare și îndatorarea Fondului

Art. 9. -

(1) Fondul are următoarele resurse financiare:

a) contribuțiile inițiale, anuale și speciale ale instituțiilor de credit;

b) încasările din recuperarea creanțelor Fondului;

c) împrumuturi:

1. de la instituții de credit, de la societăți financiare și de la alte instituții, cu excepția Băncii Naționale a României;

2. împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului;

3. de la Guvern, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2);

d) alte resurse - donații, sponsorizări, asistență financiară;

e) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;

f) alte venituri, stabilite conform legii.
Modificări (2)

(2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) și f) vor fi utilizate pentru plata depozitelor garantate în condițiile stabilite de lege, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d) vor fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost acordate.
Modificări (2)

(3) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. e) vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente ale Fondului.
Modificări (2)

(4) În vederea stabilirii necesarului optim de resurse financiare, Fondul, cu aprobarea Băncii Naționale a României, va stabili anual gradul-țintă de acoperire a expunerii sale, calculat ca raport între volumul resurselor financiare necesare ale Fondului și suma totală a depozitelor garantate.

(5) Pentru asigurarea resurselor financiare ale Fondului fiecare instituție de credit autorizată de Banca Națională a României este obligată să acorde anual, la cererea Fondului, o linie de credit stand-by în lei. Convențiile privind liniile de credit stand-by vor fi încheiate, de regulă, până la sfârșitul lunii februarie a fiecărui an. Fondul va plăti din resursele sale financiare, în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei pentru care este acordată linia de credit stand-by, un comision de maximum 0,5% pentru sumele neutilizate.

(6) Ordinea utilizării resurselor se stabilește de Fond, pornind de la principiul optimizării costurilor.

Art. 10. -

(1) Instituțiile de credit plătesc Fondului contribuțiile prevăzute la art. 9 alin. (1) în moneda națională - leu.

(2) Plata contribuțiilor inițiale, anuale, și a celor speciale ale instituțiilor de credit se efectuează prin creditarea conturilor curente ale Fondului.

(3) Contribuția inițială se plătește în termen de 30 de zile calendaristice de la data obținerii autorizației de funcționare emise de Banca Națională a României, respectiv, în cazul sucursalelor instituțiilor de credit cu sediul în alte state membre, de la data obținerii calității de participant la Fond. Cuantumul contribuției inițiale ce trebuie plătită de către instituțiile de credit se stabilește după cum urmează:

a) instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României plătesc o contribuție inițială echivalentă cu 1% din capitalul inițial reglementat aplicabil;

b) sucursalele instituțiilor de credit din state membre ce devin participante la Fond în condițiile art. 3 alin. (2) plătesc o contribuție inițială al cărei nivel va fi determinat conform criteriilor stabilite prin reglementările emise de Fond;

c) casele centrale ale cooperativelor de credit plătesc o contribuție inițială de 1% din capitalul agregat reglementat al rețelei.

(4) În cazul în care o instituție de credit nu plătește contribuția inițială în intervalul de timp stabilit prin prezenta ordonanță, la cererea Fondului, Banca Națională a României va debita contul curent al instituției de credit în cauză cu sumele datorate.

(5) În cazul sucursalelor prevăzute la art. 3 alin. (2), dobândirea calității de participant este condiționată de plata contribuției.

(6) Contribuția inițială plătită de instituțiile de credit va fi recunoscută drept cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal.

(7) Instituțiile de credit rezultate dintr-o fuziune, precum și instituțiile de credit care continuă să existe în urma unui proces de divizare sunt scutite de la plata contribuției inițiale.
Modificări (1)

Art. 11. -

(1) Fiecare instituție de credit participantă plătește Fondului o contribuție anuală a cărei valoare se obține prin aplicarea cotei procentuale stabilite de către Fond, cu aprobarea Băncii Naționale a României, asupra bazei de calcul reprezentând echivalentul în lei al soldului depozitelor garantate de Fond, aflate în evidența instituției de credit participante, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a contribuției. În cazul sucursalelor ce dobândesc această calitate în condițiile art. 3 alin. (2), prevederile se aplică în mod corespunzător. În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, soldul depozitelor garantate se calculează pe baza situației agregate a soldurilor reprezentând depozitele garantate aflate în evidența casei centrale și a cooperativelor de credit afiliate la aceasta.

(2) Cota procentuală anuală se comunică instituțiilor de credit de către Fond până cel târziu la sfârșitul lunii februarie a anului de plată și nu poate depăși nivelul maxim de 0,5%.

(3) Contribuția anuală a fiecărei instituții de credit se determină pe baza declarațiilor transmise de către aceasta Fondului prin intermediul unui formular, ale cărui format și dată de raportare se stabilesc de către Fond.

(4) Prima contribuție anuală datorată Fondului de către o instituție de credit nou-participantă se va calcula prin înmulțirea cotei de 1/365 din contribuția determinată conform prevederilor alin. (1) cu numărul de zile ce au trecut de la data obținerii autorizației de funcționare de la Banca Națională a României, respectiv de la data acceptării ca participant în cazul sucursalelor din state membre, până la sfârșitul anului. Prin excepție de la această regulă, instituțiile de credit nou-participante la Fond rezultate dintr-un proces de fuziune sau de divizare ori care achiziționează după constituire un portofoliu de depozite plătesc prima contribuție anuală determinată conform prevederilor alin. (1). În cazul în care pentru o instituție de credit a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de declanșare a procedurii falimentului sau a început lichidarea instituției de credit la inițiativa acționarilor/membrilor acesteia potrivit dispozițiilor art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ori ca urmare a hotărârii Băncii Naționale a României de retragere a autorizației, potrivit dispozițiilor art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, baza de calcul a contribuției pentru acel an se stabilește potrivit evidențelor instituției de credit aferente ultimei zile a trimestrului precedent celui în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească de declanșare a procedurii falimentului, respectiv în care Banca Națională a României a confirmat încetarea valabilității autorizației instituției de credit sau a hotărât retragerea autorizației acesteia. Contribuția anuală care trebuie plătită se calculează prin înmulțirea cotei de 1/365 din contribuția determinată prin aplicarea cotei procentuale stabilite potrivit alin. (2) la baza de calcul stabilită în condițiile acestui alineat cu numărul de zile de la începutul anului până la data la care a fost pronunțată hotărârea judecătorească de declanșare a procedurii falimentului, respectiv până la data la care Banca Națională a României a confirmat încetarea valabilității autorizației instituției de credit sau a hotărât retragerea autorizației acesteia. Contribuțiile datorate și neachitate Fondului de către instituțiile de credit intrate în faliment se recuperează de către acesta din averea respectivelor instituții de credit.

(5) Fiecare instituție de credit participantă este obligată să plătească, până cel târziu la data de 30 aprilie a anului de plată, contribuția anuală corespunzătoare cotei comunicate de Fond. În condițiile în care plata contribuției anuale nu se efectuează în termenul stabilit, prevederile art. 10 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Contribuțiile anuale efectuate de instituțiile de credit sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

Art. 12. -

(1) În cazul în care, la solicitarea Fondului, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României apreciază că resursele Fondului sunt insuficiente pentru onorarea obligațiilor de plată, acesta poate stabili plata unei contribuții speciale de către fiecare instituție de credit, egală cu până la nivelul contribuției anuale aferente exercițiului financiar respectiv. În condițiile în care plata contribuției speciale nu se va efectua la termen, se vor aplica prevederile art. 10 alin. (4).

(2) Cuantumul efectiv al contribuției speciale, precum și termenul de plată a acesteia se stabilesc de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României.

(3) Contribuțiile speciale plătite de instituțiile de credit în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

Art. 13. -


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...