Back

Guvernul României

Ordonanţa nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30.08.1996

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se înfiinţează Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, denumit în continuare Fondul.

(2) Fondul se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin statut propriu aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului, cu avizul consultativ al Asociaţiei Române a Băncilor.

(3) Sediul Fondului este în municipiul Bucureşti.

Art. 2. -

(1) Fondul, în calitate de schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, are ca scop garantarea depozitelor şi efectuarea plăţii compensaţiilor către deponenţii garantaţi, potrivit condiţiilor şi limitelor stabilite în prezenta ordonanţă.

(2) Fondul poate desfăşura şi activitate de administrator special, administrator interimar ori lichidator al instituţiilor de credit.

(3) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) depozit - orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile, cât şi orice obligaţie a instituţiei de credit evidenţiată printr-un titlu de creanţă emis de aceasta, cu excepţia obligaţiunilor prevăzute la alin. (6) al art. 159 din Regulamentul nr. 15/2004 privind autorizarea şi funcţionarea societăţilor de administrare a investiţiilor, a organismelor de plasament colectiv şi a depozitarilor, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 67/2004, cu modificările ulterioare;

b) depozit garantat - orice depozit aflat în evidenţa instituţiei de credit, care nu se încadrează în categoriile prevăzute în anexă şi aferent căruia Fondul asigură plata compensaţiei;

c) depozit indisponibil - depozit datorat şi exigibil care nu a fost plătit potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile de către o instituţie de credit aflată în oricare din următoarele situaţii:

(i) Banca Naţională a României a constatat că instituţia de credit în cauză nu este capabilă, din motive legate direct de situaţia sa financiară, să plătească depozitul şi nu are perspective imediate de a putea să o facă;

(ii) a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit, înainte ca Banca Naţională a României să constate situaţia prevăzută la pct. (i);

d) compensaţie - suma pe care Fondul o plăteşte fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora, în limita plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă;

e) deponent garantat - titularul depozitului garantat sau, după caz, persoana îndreptăţită la sume din respectivul depozit;

f) plafon de garantare - nivelul maxim al garantării per deponent garantat şi per instituţie de credit, stabilit conform legii;

g) contribuţie - suma nerambursabilă datorată Fondului de către instituţiile de credit participante la Fond, conform prevederilor prezentei ordonanţe;

h) cont comun - contul deschis în numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane şi asupra căruia se pot dispune operaţiuni sub semnătura a cel puţin uneia dintre aceste persoane;

i) instituţie de credit - entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu; pentru scopul prezentei ordonanţe, în cazul unei reţele cooperatiste de credit este considerată instituţie de credit casa centrală;

j) instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României - instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (3) lit. a), pentru calculul soldului creditor se aplică regulile privind compensarea conform condiţiilor legale şi contractuale aplicabile depozitului.

(5) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei ordonanţe şi care nu au fost definite la alin. (3) au semnificaţia prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. -

(1) Toate instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României sunt obligate să participe la Fond în condiţiile prezentei ordonanţe, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate. În cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la Fond inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.

(2) Depozitele plasate la instituţiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, sunt garantate în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă din statul membru de origine. Sucursala din România a unei instituţii de credit având sediul într-un alt stat membru poate avea calitatea de participant la Fond, la cerere, în cazul în care schema de garantare, oficial recunoscută în statul membru de origine, la care participă instituţia de credit în cauză prevede un plafon de garantare inferior celui stabilit potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi/sau o arie de garantare a depozitelor mai restrânsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanţă; participarea se efectuează numai pentru diferenţa de plafon de garantare şi/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de schema de garantare din statul membru de origine.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile de credit persoane juridice române nu participă la Fond pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în state terţe care impun obligaţia participării la o altă schemă de garantare a depozitelor, recunoscută oficial de respectivul stat terţ.

(4) Instituţiile de credit persoane juridice române pot participa pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în alte state membre la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial în statul membru gazdă, dacă aceasta asigură un plafon de garantare superior celui stabilit potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi/sau o arie de garantare a depozitelor mai extinsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanţă, pentru diferenţa de plafon de garantare şi/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de Fond potrivit prezentei ordonanţe.

(5) Fondul trebuie să depună diligenţele necesare pentru a încheia acorduri de cooperare cu schemele de garantare la care participă instituţiile de credit care funcţionează în România printr-o sucursală participantă la Fond, în care vor fi stabilite cel puţin procedurile aplicabile pentru plata compensaţiilor deponenţilor respectivelor sucursale, pentru respectarea termenelor şi condiţiilor stabilite de prezenta ordonanţă.

(6) Fondul poate încheia acorduri de cooperare şi cu alte scheme de garantare decât cele prevăzute la alin. (5).

CAPITOLUL II Depozitele indisponibile

Art. 4. -

(1) Instituţia de credit căreia i s-a solicitat rambursarea unui depozit datorat şi exigibil şi nu a fost în măsură să îşi îndeplinească obligaţia de plată conform condiţiilor contractuale şi legale aplicabile trebuie să notifice Băncii Naţionale a României acest fapt în maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.

(2) Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la motivele neefectuării plăţii şi cu privire la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligaţii.

Art. 5. -

(1) Banca Naţională a României analizează dacă instituţia de credit se regăseşte în situaţia prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia de credit nu a plătit depozite datorate şi exigibile şi, în cazul în care se confirmă încadrarea instituţiei de credit în situaţia menţionată, informează în aceeaşi zi instituţia de credit în cauză şi Fondul referitor la constatarea faptului că depozitele au devenit indisponibile.

(2) În scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca Naţională a României s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia de credit nu a plătit depozite datorate şi exigibile, în următoarele situaţii:

a) Banca Naţională a României a fost notificată de instituţia de credit conform prevederilor art. 4;

b) Banca Naţională a României, în cursul propriilor investigaţii, deşi nu a fost notificată conform prevederilor art. 4, constată că instituţia de credit se regăseşte în situaţia descrisă la art. 4;

c) autoritatea competentă din statul membru de origine a unei instituţii de credit care funcţionează în România printr-o sucursală participantă la Fond în condiţiile art. 3 alin. (2) a notificat Banca Naţională a României cu privire la faptul că depozitele instituţiei de credit din statul membru de origine au devenit indisponibile.

(3) În situaţia prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i) Banca Naţională a României poate institui măsura de administrare specială a instituţiei de credit în cauză, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicate în mod corespunzător.

CAPITOLUL III Compensaţiile

Art. 6. -

(1) Fondul garantează, în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă, depozitele, în orice monedă, la o instituţie de credit participantă, cu excepţia depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista din anexa la prezenta ordonanţă.

(2) În aplicarea alin. (1), în cazul în care depozitele constituite la o instituţie de credit participantă devin indisponibile, Fondul asigură plata compensaţiilor, în limita plafonului de garantare.

(3) Plafonul de garantare este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 50.000 euro.
Modificări (1)

(4) Echivalentul în lei al plafonului de garantare şi, respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensaţiilor se calculează prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, comunicate de Banca Naţională a României în data la care depozitele au devenit indisponibile.

(5) Pentru depozitele constituite în alte valute decât cele pentru care Banca Naţională a României comunică cursurile de schimb valutar, echivalentul în lei al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensaţiilor se calculează pe baza ultimului curs de schimb practicat de instituţia de credit în cauză pentru valuta respectivă, anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile.

Art. 7. -

(1) Nivelul compensaţiei se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor garantate deţinute de deponentul garantat la respectiva instituţie de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanţelor exigibile la aceeaşi dată ale instituţiei de credit asupra respectivului deponent. Compensaţia de plătit este limitată la nivelul plafonului de garantare aplicabil potrivit prezentei ordonanţe.

(2) În cazul unui cont comun, nivelul compensaţiei se determină, conform dispoziţiilor alin. (1), pentru fiecare deponent garantat ce deţine o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptăţit conform prevederilor contractuale şi/sau legale. În absenţa unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensaţiilor, soldul contului comun va fi divizat în părţi egale între deponenţii în cauză.

(3) În situaţia în care un deponent nu este îndreptăţit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptăţit se includ în calculul compensaţiei datorate persoanei îndreptăţite la acestea, cu condiţia ca persoana îndreptăţită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptăţite, pentru determinarea compensaţiei datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (2), în mod corespunzător.

(4) În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociaţii lucrative, asocieri sau grupări de aceeaşi natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensaţiei, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca şi când ar aparţine unui singur deponent.

(5) Dacă un deponent garantat se află sub urmărire penală pentru infracţiunea de spălare a banilor sau pentru o infracţiune legată de spălarea banilor, la solicitarea organelor abilitate legal, Fondul suspendă plata compensaţiei până la data la care primeşte dovada scoaterii de sub urmărire penală, a încetării urmăririi penale, a achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză.

Art. 8. -

(1) Instituţiile de credit participante la Fond sunt obligate să dispună de sisteme informatice adecvate, care să asigure existenţa în permanenţă a unei evidenţe complete şi exacte cuprinzând toate datele referitoare la deponenţii garantaţi, depozitele garantate ale acestora, creanţele exigibile ale instituţiei de credit faţă de aceştia, precum şi orice alte informaţii necesare determinării valorii compensaţiei datorate fiecărui deponent garantat şi întocmirii listei compensaţiilor de plătit.

(2) În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârşitul fiecărui semestru, instituţiile de credit participante raportează Fondului informaţiile prevăzute la alin. (1), pe structura stabilită în reglementările emise de acesta.

(3) Suplimentar faţă de raportările menţionate la alin. (2), Fondul, în exercitarea competenţelor sale legale, poate solicita unei instituţii de credit participante informaţiile prevăzute la alin. (1).

(4) Sumele aferente depozitelor şi obligaţiilor unui deponent garantat faţă de instituţia de credit înregistrate în evidenţele acesteia se iau în considerare la stabilirea valorii compensaţiilor de plată, fiind prezumate a fi corecte şi exacte, în măsura în care deponentul interesat nu probează contrariul.

CAPITOLUL IV Resursele financiare şi îndatorarea Fondului

Art. 9. -

(1) Fondul are următoarele resurse financiare:

a) contribuţiile iniţiale, anuale şi speciale ale instituţiilor de credit;

b) încasările din recuperarea creanţelor Fondului;

c) împrumuturi:

1. de la instituţii de credit, de la societăţi financiare şi de la alte instituţii, cu excepţia Băncii Naţionale a României;

2. împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului;

3. de la Guvern, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2);

d) alte resurse - donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară;

e) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;

f) alte venituri, stabilite conform legii.
Modificări (2)

(2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi f) vor fi utilizate pentru plata depozitelor garantate în condiţiile stabilite de lege, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d) vor fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost acordate.
Modificări (2)

(3) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. e) vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente ale Fondului.
Modificări (2)

(4) În vederea stabilirii necesarului optim de resurse financiare, Fondul, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, va stabili anual gradul-ţintă de acoperire a expunerii sale, calculat ca raport între volumul resurselor financiare necesare ale Fondului şi suma totală a depozitelor garantate.

(5) Pentru asigurarea resurselor financiare ale Fondului fiecare instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României este obligată să acorde anual, la cererea Fondului, o linie de credit stand-by în lei. Convenţiile privind liniile de credit stand-by vor fi încheiate, de regulă, până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an. Fondul va plăti din resursele sale financiare, în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei pentru care este acordată linia de credit stand-by, un comision de maximum 0,5% pentru sumele neutilizate.

(6) Ordinea utilizării resurselor se stabileşte de Fond, pornind de la principiul optimizării costurilor.

Art. 10. -

(1) Instituţiile de credit plătesc Fondului contribuţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) în moneda naţională - leu.

(2) Plata contribuţiilor iniţiale, anuale, şi a celor speciale ale instituţiilor de credit se efectuează prin creditarea conturilor curente ale Fondului.

(3) Contribuţia iniţială se plăteşte în termen de 30 de zile calendaristice de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare emise de Banca Naţională a României, respectiv, în cazul sucursalelor instituţiilor de credit cu sediul în alte state membre, de la data obţinerii calităţii de participant la Fond. Cuantumul contribuţiei iniţiale ce trebuie plătită de către instituţiile de credit se stabileşte după cum urmează:

a) instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României plătesc o contribuţie iniţială echivalentă cu 1% din capitalul iniţial reglementat aplicabil;

b) sucursalele instituţiilor de credit din state membre ce devin participante la Fond în condiţiile art. 3 alin. (2) plătesc o contribuţie iniţială al cărei nivel va fi determinat conform criteriilor stabilite prin reglementările emise de Fond;

c) casele centrale ale cooperativelor de credit plătesc o contribuţie iniţială de 1% din capitalul agregat reglementat al reţelei.

(4) În cazul în care o instituţie de credit nu plăteşte contribuţia iniţială în intervalul de timp stabilit prin prezenta ordonanţă, la cererea Fondului, Banca Naţională a României va debita contul curent al instituţiei de credit în cauză cu sumele datorate.

(5) În cazul sucursalelor prevăzute la art. 3 alin. (2), dobândirea calităţii de participant este condiţionată de plata contribuţiei.

(6) Contribuţia iniţială plătită de instituţiile de credit va fi recunoscută drept cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal.

(7) Instituţiile de credit rezultate dintr-o fuziune, precum şi instituţiile de credit care continuă să existe în urma unui proces de divizare sunt scutite de la plata contribuţiei iniţiale.
Modificări (1)

Art. 11. -

(1) Fiecare instituţie de credit participantă plăteşte Fondului o contribuţie anuală a cărei valoare se obţine prin aplicarea cotei procentuale stabilite de către Fond, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, asupra bazei de calcul reprezentând echivalentul în lei al soldului depozitelor garantate de Fond, aflate în evidenţa instituţiei de credit participante, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a contribuţiei. În cazul sucursalelor ce dobândesc această calitate în condiţiile art. 3 alin. (2), prevederile se aplică în mod corespunzător. În cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, soldul depozitelor garantate se calculează pe baza situaţiei agregate a soldurilor reprezentând depozitele garantate aflate în evidenţa casei centrale şi a cooperativelor de credit afiliate la aceasta.

(2) Cota procentuală anuală se comunică instituţiilor de credit de către Fond până cel târziu la sfârşitul lunii februarie a anului de plată şi nu poate depăşi nivelul maxim de 0,5%.

(3) Contribuţia anuală a fiecărei instituţii de credit se determină pe baza declaraţiilor transmise de către aceasta Fondului prin intermediul unui formular, ale cărui format şi dată de raportare se stabilesc de către Fond.

(4) Prima contribuţie anuală datorată Fondului de către o instituţie de credit nou-participantă se va calcula prin înmulţirea cotei de 1/365 din contribuţia determinată conform prevederilor alin. (1) cu numărul de zile ce au trecut de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare de la Banca Naţională a României, respectiv de la data acceptării ca participant în cazul sucursalelor din state membre, până la sfârşitul anului. Prin excepţie de la această regulă, instituţiile de credit nou-participante la Fond rezultate dintr-un proces de fuziune sau de divizare ori care achiziţionează după constituire un portofoliu de depozite plătesc prima contribuţie anuală determinată conform prevederilor alin. (1). În cazul în care pentru o instituţie de credit a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de declanşare a procedurii falimentului sau a început lichidarea instituţiei de credit la iniţiativa acţionarilor/membrilor acesteia potrivit dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ori ca urmare a hotărârii Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, baza de calcul a contribuţiei pentru acel an se stabileşte potrivit evidenţelor instituţiei de credit aferente ultimei zile a trimestrului precedent celui în care a fost pronunţată hotărârea judecătorească de declanşare a procedurii falimentului, respectiv în care Banca Naţională a României a confirmat încetarea valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit sau a hotărât retragerea autorizaţiei acesteia. Contribuţia anuală care trebuie plătită se calculează prin înmulţirea cotei de 1/365 din contribuţia determinată prin aplicarea cotei procentuale stabilite potrivit alin. (2) la baza de calcul stabilită în condiţiile acestui alineat cu numărul de zile de la începutul anului până la data la care a fost pronunţată hotărârea judecătorească de declanşare a procedurii falimentului, respectiv până la data la care Banca Naţională a României a confirmat încetarea valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit sau a hotărât retragerea autorizaţiei acesteia. Contribuţiile datorate şi neachitate Fondului de către instituţiile de credit intrate în faliment se recuperează de către acesta din averea respectivelor instituţii de credit.

(5) Fiecare instituţie de credit participantă este obligată să plătească, până cel târziu la data de 30 aprilie a anului de plată, contribuţia anuală corespunzătoare cotei comunicate de Fond. În condiţiile în care plata contribuţiei anuale nu se efectuează în termenul stabilit, prevederile art. 10 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Contribuţiile anuale efectuate de instituţiile de credit sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

Art. 12. -

(1) În cazul în care, la solicitarea Fondului, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României apreciază că resursele Fondului sunt insuficiente pentru onorarea obligaţiilor de plată, acesta poate stabili plata unei contribuţii speciale de către fiecare instituţie de credit, egală cu până la nivelul contribuţiei anuale aferente exerciţiului financiar respectiv. În condiţiile în care plata contribuţiei speciale nu se va efectua la termen, se vor aplica prevederile art. 10 alin. (4).

(2) Cuantumul efectiv al contribuţiei speciale, precum şi termenul de plată a acesteia se stabilesc de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României.

(3) Contribuţiile speciale plătite de instituţiile de credit în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

Art. 13. -

(1) În situaţia în care Fondul a acumulat un nivel de resurse proprii considerat adecvat faţă de totalul depozitelor garantate, aflate în evidenţa instituţiilor de credit participante la Fond, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate decide, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului, suspendarea plăţii contribuţiilor anuale.

(2) În situaţiile în care resursele Fondului scad sub nivelul prevăzut la alin. (1), plata contribuţiilor anuale va fi reluată.

se încarcă...