Back

Parlamentul României

Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat

În vigoare de la 25.12.2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1 Domeniu de aplicare

Art. 1.

(1) Prezenta lege reglementează încheierea şi derularea parteneriatului public-privat.

(2) Parteneriatul public-privat are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public şi/sau operării unui serviciu public, în condiţiile prezentei legi.

Art. 2.

Prevederile prezentei legi se aplică de către partenerul public pentru implementarea unui proiect, în cazul în care studiul de fundamentare a proiectului demonstrează, pe lângă elementele principale prevăzute la art. 19 alin. (1), faptul că veniturile care urmează să fie obţinute de societatea de proiect din utilizarea bunului/bunurilor sau operarea serviciului public ce formează obiectul proiectului sunt generate, în totalitate sau în majoritate, prin plăţi efectuate de către partenerul public sau de către alte entităţi publice în beneficiul partenerului public.

Art. 3.

Mecanismul parteneriatului public-privat este caracterizat de următoarele elemente, care se vor detalia în normele de aplicare a prezentei legi:

a) cooperarea dintre partenerul public şi partenerul privat, în vederea implementării unui proiect public;

b) durata relativ lungă de derulare a raporturilor contractuale, care să permită partenerului privat recuperarea investiţiei şi realizarea unui profit rezonabil;

c) finanţarea proiectului, în principal din fonduri private şi, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice;

d) atingerea scopului urmărit de partenerul public şi partenerul privat;

e) distribuirea riscurilor între partenerul public şi partenerul privat, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi contractante de a evalua, gestiona şi controla un anumit risc.

Art. 4.

(1) Formele de parteneriat public-privat sunt:

a) parteneriatul public-privat contractual - parteneriatul public-privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public, partenerul privat şi societatea de proiect al cărei capital social este deţinut integral de partenerul privat;

b) parteneriatul public-privat instituţional - parteneriatul public-privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public şi partenerul privat, prin care se constituie de către partenerul public şi partenerul privat o societate nouă, care va acţiona ca societate de proiect şi care, ulterior înregistrării în registrul societăţilor, dobândeşte calitatea de parte la contractul de parteneriat public-privat respectiv.

(2) Atât în cazul parteneriatului public-privat contractual, cât şi în cazul parteneriatului public-privat instituţional, dacă o altă entitate publică intenţionează să sprijine realizarea proiectului prin asumarea faţă de partenerul privat desemnat câştigător a procedurii de atribuire a contractului sau faţă de societatea de proiect a unei/unor obligaţii de plată sau de garanţie, în beneficiul partenerului public, poate face acest lucru numai în situaţia în care obligaţia de plată sau de garanţie a fost prevăzută în studiul de fundamentare şi în documentaţia de atribuire a procedurii, într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă, indicându-se condiţiile în care poate fi realizată.

(3) Asumarea de către entitatea publică a obligaţiei/obligaţiilor, în conformitate cu prevederile alin. (2), se poate face în condiţiile stabilite prin normele de aplicare, după caz:

a) după desemnarea de către partenerul public a câştigătorului procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat, dar mai înainte de semnarea contractului, situaţie în care entitatea publică devine astfel parte a contractului respectiv de la momentul încheierii acestuia; sau

b) după semnarea contractului de parteneriat public-privat, în timpul executării acestuia, situaţie în care entitatea publică încheie cu părţile contractului respectiv un act adiţional, ce stabileşte drepturile şi obligaţiile reciproce, entitatea publică devenind parte a contractului în cauză de la momentul încheierii actului adiţional respectiv.

Art. 5.

Contractele de parteneriat public-privat pot fi încheiate şi în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute în Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, precum şi în vederea realizării de către un operator privat a serviciilor comunitare de utilităţi publice prevăzute în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în considerare a prevederilor art. 1 şi 2.

SECŢIUNEA a 2-a Definiţii

Art. 6.

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) afiliat - orice persoană asupra căreia se poate exercita, direct sau indirect, o influenţă dominantă sau care poate exercita o influenţă dominantă ori care, ca urmare a asocierii cu o persoană, se află sub influenţa dominantă a unei alte persoane. Influenţa dominantă se prezumă în cazul în care o persoană, direct sau indirect, deţine majoritatea capitalului social subscris sau controlează majoritatea voturilor asociate acţiunilor/părţilor sociale emise sau poate numi mai mult de jumătate dintre membrii organului de administrare, de conducere sau de supraveghere;

b) finanţatorii proiectului de parteneriat public-privat - persoanele fizice sau juridice care pun la dispoziţia societăţii de proiect mijloacele financiare necesare îndeplinirii obligaţiilor asumate de partenerul privat, în temeiul contractului de parteneriat public-privat;

c) finanţarea proiectului de parteneriat public-privat - presupune finanţarea investiţiilor realizate în cadrul proiectului şi finanţarea utilizării bunului/bunurilor sau operării serviciului public ce formează obiectul proiectului;

d) investitor privat - orice persoană juridică sau asociere de persoane juridice, română sau străină, care aparţine categoriilor prevăzute la art. 8, care şi-a manifestat interesul de a participa în cadrul procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat;

e) investiţii realizate în cadrul proiectului - investiţii care au drept obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri în cadrul proiectului de parteneriat public-privat;

f) partener privat - investitorul privat sau asocierea de investitori privaţi care a semnat cu partenerul public contractul de parteneriat public-privat;

g) societate de proiect - societate care se înfiinţează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul implementării proiectului.

SECŢIUNEA a 3-a Partenerul public şi partenerul privat

Art. 7.

Este partener public, în sensul prezentei legi, oricare dintre entităţile care sunt autorităţi contractante sau entităţi contractante în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu completările ulterioare, al art. 4 din Legea nr. 99/2016, precum şi al art. 9 şi 10 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.

Art. 8.

Orice persoană juridică sau asociere de persoane juridice poate să participe în cadrul procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat, cu condiţia să nu aparţină categoriilor de parteneri publici prevăzute la art. 7.

Art. 9.

Investitorul privat desemnat câştigător al procedurii de atribuire care încheie un contract de parteneriat public-privat dobândeşte calitatea de partener privat.

SECŢIUNEA a 4-a Finanţarea proiectului de parteneriat public-privat

Art. 10.

Finanţarea investiţiilor care se realizează în cadrul proiectelor de parteneriat public-privat se poate asigura, după caz:

a) integral, din resurse financiare asigurate de partenerul privat; sau

b) din resurse financiare asigurate de partenerul privat, împreună cu partenerul public.

Art. 11.

Partenerul privat asigură finanţarea necesară realizării investiţiilor din resurse proprii şi/sau din resurse atrase din partea unor finanţatori.

Art. 12.

Partenerul public poate contribui la finanţarea realizării investiţiilor cu resurse financiare publice provenind exclusiv din fonduri externe nerambursabile postaderare şi din contribuţia naţională aferentă acestora, în condiţiile prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.

Art. 13.

(1) Partenerul public va putea contribui la realizarea proiectului de parteneriat public-privat prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi, în condiţiile specificate în normele de aplicare a prezentei legi:

a) constituirea anumitor drepturi în favoarea societăţii de proiect sau partenerului privat, în condiţiile legii;

b) aporturi în numerar la capitalul social al societăţii de proiect;

c) asumarea unor obligaţii de plată faţă de partenerul privat sau societatea de proiect;

d) acordarea de garanţii, în condiţiile legii, în favoarea finanţatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare.

(2) Contribuţia partenerului public la proiectul de parteneriat public-privat se va face în condiţiile reglementărilor privind ajutorul de stat, utilizarea fondurilor publice şi, respectiv, încadrarea în limitele prevăzute de lege cu privire la deficitul bugetelor publice şi datoria publică.

(3) În cazul în care, prin contractul de parteneriat public- privat, se stabilesc în sarcina partenerului public obligaţii de plată ce vor implica utilizarea fondurilor publice, creditele de angajament şi creditele bugetare necesare vor fi incluse în bugetele publice corespunzătoare, în condiţiile legii.

(4) Partenerul public poate efectua plăţi din fonduri publice către societatea de proiect ori partenerul privat exclusiv pe parcursul operării şi întreţinerii proiectului realizat în parteneriat public-privat, cu excepţia participării la finanţarea investiţiilor care se realizează în cadrul proiectului, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi la art. 12.

Art. 14.

(1) Prin contractul de parteneriat public-privat, partenerul public va putea transmite sau constitui, în favoarea societăţii de proiect, dreptul de a colecta şi utiliza pentru derularea proiectului tarife de la utilizatorii bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul proiectului de parteneriat public-privat. Tipurile de tarife şi nivelul acestora se reglementează în condiţiile legii.

(2) Veniturile proiectului rezultate din colectarea tarifelor de către societatea de proiect se completează cu obligaţiile de plată ale partenerului public către societatea de proiect sau partenerul privat, după caz, conform prevederilor contractului de parteneriat public-privat.

Art. 15.

Beneficiarul direct al utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public- privat poate fi, în condiţiile stabilite prin contractul de parteneriat public-privat, fie partenerul public ori o altă entitate publică, fie publicul în general.

Art. 16.

(1) Partenerul privat sau, după caz, societatea de proiect poate constitui garanţii cu privire la creanţele şi drepturile deţinute în temeiul contractului de parteneriat public-privat, exclusiv în favoarea finanţatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare şi numai pe durata contractului de parteneriat public-privat.

(2) Partenerul privat poate constitui garanţii asupra acţiunilor sau părţilor sociale deţinute în societatea de proiect, exclusiv în favoarea finanţatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare şi numai pe durata contractului de parteneriat public-privat.

(3) Prin contractul de parteneriat public-privat se va conveni modalitatea de preluare sau de stingere a garanţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), în ipoteza încetării contractului înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, în vederea protejării interesului public şi a intereselor finanţatorilor proiectului.

CAPITOLUL II Pregătirea proiectului de parteneriat public-privat

Art. 17.

În vederea încheierii unui contract de parteneriat public-privat este necesară parcurgerea următoarelor etape:

a) pregătirea studiului de fundamentare de către partenerul public pe baza unui studiu de fezabilitate;

b) în cazul proiectelor de investiţii publice medii şi semnificative, parcurgerea etapelor specifice este reglementată de cap. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2014, cu modificările şi completările ulterioare;

c) parcurgerea procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat;

d) semnarea contractului de parteneriat public-privat.

Art. 18.

(1) Iniţiativa realizării unui proiect în regim de parteneriat public-privat aparţine partenerului public.

(2) Pentru iniţierea unui proiect de parteneriat public-privat, partenerul public iniţiator întocmeşte un studiu de fundamentare.

(3) Pentru întocmirea studiului de fundamentare, partenerul public poate contracta, în condiţiile legii, servicii de consultanţă tehnică, economică şi juridică.

(4) Costurile generate de realizarea studiului de fundamentare se suportă de către partenerul public.

Art. 19.

(1) Studiul de fundamentare trebuie să evidenţieze următoarele elemente principale, care justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului:

a) gradul de suportabilitate a proiectului şi comparaţia opţiunilor/aranjamentelor contractuale alternative pentru implementarea proiectului;

b) structura de distribuire a riscurilor pentru fiecare opţiune alternativă de implementare a proiectului;

c) caracterizarea proiectului prin raportare la deficitul public şi la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislaţiei Uniunii Europene;

d) finanţabilitatea proiectului;

e) eficienţa economică a proiectului.

(2) Conţinutul şi procedura de realizare şi actualizare a studiului de fundamentare, inclusiv elementele principale prevăzute la alin. (1), se vor detalia în normele de aplicare a prezentei legi.

Art. 20.

(1) Gradul de suportabilitate a proiectului reprezintă posibilitatea generică a proiectului de a mobiliza resursele financiare necesare acoperirii costurilor.

(2) Gradul de suportabilitate a proiectului priveşte capacitatea financiară a partenerului public şi a oricăror altor entităţi publice implicate necesare îndeplinirii obligaţiilor de natură financiară asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat şi, după caz, capacitatea financiară a beneficiarilor direcţi ai utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public-privat.

Art. 21.

Studiul de fundamentare va cuprinde o identificare a categoriilor de riscuri aferente implementării proiectului, cuantificarea acestora şi o prezentare a unor alternative de alocare a riscurilor între părţile contractante, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi de a gestiona riscul asumat.

Art. 22.

Din studiul de fundamentare trebuie să rezulte în ce măsură obligaţiile care urmează să fie asumate de către partenerul public în temeiul contractului de parteneriat public- privat afectează limitele de datorie publică şi deficit bugetar, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislaţiei Uniunii Europene.

Art. 23.

(1) Studiul de fundamentare trebuie să analizeze şi să stabilească finanţabilitatea proiectului în regim de parteneriat public-privat.

(2) Un proiect este considerat finanţabil dacă structura sa tehnică, financiară şi juridică permite, în condiţiile pieţei, atragerea de credite şi/sau a altor resurse financiare, în vederea asigurării finanţării proiectului pe toată durata de viaţă a acestuia.

se încarcă...