Back

Parlamentul României

Codul de Procedură Penală din 2010

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01.02.2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale

Normele de procedură penală şi scopul acestora

Art. 1. - Jurisprudență (2), Referințe în cărți (1)

(1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.
Jurisprudență (13)

(2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi a celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Modificări (1), Jurisprudență (16), Modele (1)

Legalitatea procesului penal
Jurisprudență (3)

Art. 2. - Jurisprudență (59), Reviste (1), Referințe în cărți (3)

Procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.
Jurisprudență (9)

Separarea funcţiilor judiciare

Art. 3. - Jurisprudență (3), Reviste (1), Referințe în cărți (4)

(1) În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare:

a) funcţia de urmărire penală;
Jurisprudență (5)

b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;

c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată;
Modificări (1), Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (1)

d) funcţia de judecată.
Jurisprudență (1)

(2) Funcţiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
Jurisprudență (2)

(3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. b), care este compatibilă cu funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată.
Modificări (2), Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (12), Jurisprudență (9)

(4) În exercitarea funcţiei de urmărire penală, procurorul şi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.
Jurisprudență (1)

(5) Asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuţii în acest sens, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Jurisprudență (2)

(6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta, precum şi a legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii.
Modificări (1), Jurisprudență (4)

(7) Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.
Jurisprudență (1)

Prezumţia de nevinovăţie

Art. 4. - Jurisprudență (73), Reviste (1), Referințe în cărți (3)

(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Jurisprudență (1)

Aflarea adevărului

Art. 5. - Jurisprudență (157), Referințe în cărți (2)

(1) Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.
Jurisprudență (1)

(2) Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului ori inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.
Jurisprudență (11), Reviste (1)

Ne bis in idem

Art. 6. - Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (7), Referințe în cărți (1)

Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.
Jurisprudență (5)

Obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale

Art. 7. - Referințe în cărți (2)

(1) Procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi (3).
Jurisprudență (4)

(2) În cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.
Jurisprudență (1)

(3) În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mişcare şi exercită acţiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obţinerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiţii prevăzută de lege.
Jurisprudență (4)

Caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal

Art. 8. - Jurisprudență (7), Referințe în cărți (3)

Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.
Jurisprudență (18)

Dreptul la libertate şi siguranţă

Art. 9. - Referințe în cărți (3)

(1) În cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate şi siguranţă.
Jurisprudență (6)

(2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepţional şi doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Jurisprudență (5)

(3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într-o limbă pe care o înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii.
Jurisprudență (4)

(4) Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaţia de a dispune revocarea măsurii şi, după caz, punerea în libertate a celui reţinut sau arestat.

(5) Orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege.
Jurisprudență (3)

Dreptul la apărare

Art. 10. - Jurisprudență (3), Referințe în cărți (3)

(1) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.
Jurisprudență (21)

(2) Părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.

(3) Suspectul are dreptul de a fi informat, înainte de a fi ascultat, despre fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi încadrarea juridică a acesteia.
Modificări (1)

(4) Înainte de a fi ascultaţi, suspectului şi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraţie.
Jurisprudență (354)

(5) Organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal.
Jurisprudență (7)

(6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Respectarea demnităţii umane şi a vieţii private

Art. 11. - Jurisprudență (2), Referințe în cărți (1)

(1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.

(2) Respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condiţiile legii şi dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.

Limba oficială şi dreptul la interpret

Art. 12. - Jurisprudență (22), Referințe în cărți (1)

(1) Limba oficială în procesul penal este limba română.
Jurisprudență (3)

(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română.

(3) Părţilor şi subiecţilor procesuali care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, de a vorbi, precum şi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret.
Modificări (1), Jurisprudență (2)

(4) În cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreţi autorizaţi, potrivit legii. Sunt incluşi în categoria interpreţilor şi traducătorii autorizaţi, potrivit legii.
Jurisprudență (2)

Aplicarea legii procesuale penale în timp şi spaţiu

Art. 13. - Referințe în cărți (1)

(1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.
Acțiuni respinse (1), Reviste (1)

(2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege.

TITLUL II Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal

CAPITOLUL I Acţiunea penală

Obiectul şi exercitarea acţiunii penale

Art. 14. - Jurisprudență (21), Referințe în cărți (1)

(1) Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
Jurisprudență (125)

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.
Jurisprudență (4)

(3) Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiţiile legii.

Condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale

Art. 15. - Jurisprudență (4), Referințe în cărți (1)

Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.

Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale

Art. 16. - Jurisprudență (1581), Reviste (1), Modele (1), Referințe în cărți (7)

(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (49), Reviste (1), Modele (1)

a) fapta nu există;
Jurisprudență (1642), Reviste (1), Modele (2)

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
Jurisprudență (687), Modele (1)

c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
Jurisprudență (37), Reviste (1), Modele (1)

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
Jurisprudență (211), Modele (1)

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
Jurisprudență (308), Reviste (3), Modele (2)

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
Jurisprudență (291), Reviste (1)

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
Acțiuni respinse (2), Jurisprudență (240), Reviste (1), Modele (2)

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
Jurisprudență (104)

i) există autoritate de lucru judecat;
Jurisprudență (108)

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Referințe (1), Jurisprudență (7), Modele (2)

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.
Jurisprudență (4)

Stingerea acţiunii penale

Art. 17. - Jurisprudență (984), Referințe în cărți (1)

(1) În cursul urmăririi penale acţiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunţare la urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege.
Jurisprudență (64), Modele (1)

(2) În cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti.
Modificări (1), Jurisprudență (39)

se încarcă...