Back

Guvernul României

Ordonanţa de urgenţă nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 02.07.2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru elaborarea şi promovarea unei legislaţii în domeniul mediului marin,

ţinând cont de obligaţiile asumate de România la momentul aderării la Uniunea Europeană şi având în vedere prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, precum şi prevederile tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene referitoare la actele adoptate de Comisie şi de Consiliu şi la modalităţile de aplicare a acestora în sistemul de drept naţional,

luând în considerare faptul că Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru "Strategia pentru mediul marin") are ca termen de transpunere în legislaţia naţională data de 15 iulie 2010, iar necesitatea transpunerii corecte şi complete vizează interesul public,

având în vedere faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a acestor măsuri conduce la prejudicii importante pentru România prin declanşarea procedurii de infrigement şi aplicarea de sancţiuni pecuniare, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, cu consecinţe grave asupra bugetului de stat,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Obiectivul

Art. 1. -

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca obiectiv stabilirea strategiei pentru mediul marin, care prevede măsurile necesare pentru a obţine sau a menţine starea ecologică bună a mediului marin, cel mai târziu până în anul 2020, denumită în continuare strategia marină.

(2) În acest scop, autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează şi implementează strategia marină pentru:

a) protecţia şi conservarea mediului marin, prevenirea deteriorării acestuia sau, dacă este posibil, refacerea ecosistemelor marine în zonele în care acestea au fost afectate;

b) prevenirea şi reducea aportului de elemente externe în mediul marin, în vederea eliminării treptate a poluării, astfel cum este definită la art. 3 pct. 8, cu condiţia să se asigure că nu sunt impacturi sau riscuri semnificative pentru biodiversitatea marină, ecosistemele marine, sănătatea umană sau utilizările legale ale mării.

(3) Strategia marină are la bază abordarea ecosistemică pentru gestionarea activităţilor umane, fapt ce asigură că presiunea totală rezultată din aceste activităţi este menţinută la un nivel compatibil cu realizarea unei stări ecologice bune şi, de asemenea, că nu este compromisă capacitatea ecosistemelor marine de a reacţiona la schimbările induse de om, făcând posibilă totodată o utilizare durabilă a bunurilor şi a serviciilor marine de către generaţiile prezente şi cele viitoare.

(4) Prezenta ordonanţă de urgenţă contribuie la întărirea coerenţei dintre diferitele politici, acorduri şi măsuri legislative în domeniul mediului marin şi urmăreşte să asigure integrarea activităţilor din acest domeniu.

Domeniul de aplicare

Art. 2. -

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică apelor marine, astfel cum sunt definite la art. 3 pct. 1, şi ia în considerare efectele transfrontiere asupra calităţii mediului marin al ţărilor nemembre ale Uniunii Europene (UE) din aceeaşi regiune marină.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică activităţilor al căror obiectiv unic este apărarea sau securitatea naţională. Cu toate acestea, autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să se asigure că aceste activităţi sunt compatibile cu obiectivele legii, în măsura în care acest lucru este posibil şi realizabil.

Definiţii

Art. 3. -

Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. ape marine:

a) apele, fundul mării şi subsolul marin situate în partea exterioară a liniei de bază care este limita de măsurare a întinderii apelor teritoriale ce se extind până la extremitatea zonei în care România deţine şi/sau îşi exercită jurisdicţia, conform Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 110/1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părţii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York în 28 iulie 1994;

b) apele costiere, aşa cum sunt definite la pct. 10 din anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, fundul şi subsolul acestora, în măsura în care unele aspecte specifice ale stării ecologice a mediului marin nu au fost abordate în legea menţionată sau în alte acte normative;

2. regiune marină - regiunea prevăzută la art. 4 şi subregiunile acestei sunt definite în scopul facilitării punerii în aplicare a prezentului act normativ şi sunt determinate pe baza caracteristicilor hidrologice, oceanografice şi biogeografice;
Modificări (1)

3. strategie marină - strategia care trebuie elaborată şi pusă în practică pentru fiecare regiune sau subregiune marină vizată, potrivit prevederilor art. 5;

4. stare ecologică - starea generală a mediului în apele marine, ţinându-se cont de structura, funcţia şi procesele componentelor ecosistemelor marine, împreună cu factorii naturali fiziografici, geografici, biologici, geologici şi climatici, precum şi de condiţiile fizice, acustice şi chimice care rezultă în special din activitatea umană desfăşurată în cadrul sau în afara zonei în cauză;

5. stare ecologică bună - starea ecologică a apelor marine, care se defineşte prin diversitatea ecologică şi dinamica oceanelor şi a mărilor, care sunt curate, în bună stare sanitară şi productive, caracteristici ce depind de factorii intrinseci şi printr-o utilizare durabilă a mediului marin, salvgardându-se astfel potenţialul acestuia pentru utilizările şi activităţile generaţiilor actuale şi viitoare, şi anume:

a) structura, funcţiile şi procesele componentelor ecosistemelor marine, care împreună cu factorii fiziografici, geografici, geologici şi climatici permit acestor ecosisteme să îşi păstreze întreaga funcţionalitate şi capacitate de rezistenţă la schimbările ecologice induse de om. Speciile şi habitatele marine sunt protejate, este prevenit declinul biodiversităţii datorat intervenţiei omului şi funcţionarea diferitelor componente biologice este în echilibru;

b) proprietăţile hidromorfologice, fizice şi chimice ale ecosistemelor, inclusiv acele proprietăţi care rezultă din activităţile umane din zona în cauză, susţin ecosistemele. Introducerea în mediul marin de substanţe şi de energie rezultate din activităţile umane, inclusiv zgomotul, nu provoacă efecte poluante. Starea ecologică bună este determinată la nivelul regiunii sau subregiunii marine, prevăzute la art. 4, pe baza descriptorilor calitativi prevăzuţi în anexa nr. 1. Se pune în aplicare o gestionare adaptată la condiţiile de mediu şi care are la bază abordarea ecosistemică cu scopul atingerii unei stări ecologice bune;

6. criterii - caracteristicile tehnice particulare care sunt strâns legate de descriptorii calitativi;

7. obiectiv de mediu - descrierea calitativă şi cantitativă a stării dorite pentru diferitele componente ale apelor marine, precum şi a presiunilor şi a impacturilor exercitate asupra lor, în fiecare regiune şi subregiune marină. Obiectivele de mediu sunt stabilite în conformitate cu art. 10;

8. poluare - introducerea directă sau indirectă în mediul marin, ca urmare a activităţilor umane, de substanţe şi energie, inclusiv surse sonore submarine care rezultă din activităţi umane, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte nocive, cum ar fi deteriorarea resurselor vii şi a ecosistemelor marine, inclusiv pierderea biodiversităţii, riscuri pentru sănătatea umană, obstacole pentru activităţi maritime, inclusiv pentru pescuit, turism şi agrement, precum şi pentru alte utilizări legale ale mării, provoacă alterarea calităţii apelor marine din punctul de vedere al utilizării acestora şi reducerea facilităţilor de agrement ale mediului marin sau, în general, afectează utilizarea durabilă a bunurilor şi a serviciilor marine;

9. cooperare regională - cooperarea şi coordonarea activităţilor între statele membre ale UE şi, ori de câte ori este posibil, între state membre şi ţări nemembre ale UE, care împart aceeaşi regiune sau subregiune marină, cu scopul de a elabora şi de a pune în aplicare strategii marine;

10. convenţie privind mările regionale - orice convenţie sau acord internaţional împreună cu organismele lor de conducere, încheiată/încheiat în scopul protecţiei mediului marin din regiunile marine menţionate la art. 4, cum ar fi Convenţia pentru protecţia mediului marin din zona Mării Baltice, Convenţia privind protecţia mediului marin al Atlanticului de Nord-Est şi Convenţia privind protecţia mediului marin şi a zonei de coastă a Mării Mediterane, Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării.

Regiunile marine

Art. 4. -

(1) Atunci când pune în aplicare obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, autoritatea publică centrală din domeniul apelor are în vedere în mod corespunzător faptul că apele marine aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia sa fac parte integrantă din regiunea marină Marea Neagră.

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene cu privire la subdiviziunile apelor marine până la data de 15 iulie 2010.

Strategia marină

Art. 5. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează, pentru regiunea Marea Neagră, strategia marină aplicabilă apelor sale marine, conform planului de acţiune prevăzut la alin. (3) lit. a) şi b).

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în cadrul strategiei marine pe care o implementează, cooperează cu alte state membre ale UE din bazinul Mării Negre, precum şi cu statele semnatare ale Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, pentru a adopta măsurile cerute în scopul realizării obiectivelor acesteia.

(3) Pentru a se asigura o abordare comună în realizarea stării ecologice bune, coerenţa şi coordonarea activităţilor din regiunea Mării Negre, la implementarea strategiei marine se are în vedere următorul plan de acţiune:

a) pregătirea activităţii, care se realizează după cum urmează:

(i) evaluarea iniţială, care trebuie efectuată până la data de 15 iulie 2012, a stării ecologice actuale a apelor teritoriale şi a impactului de mediu al activităţilor umane asupra acestor ape, în conformitate cu prevederile art. 8;

(ii) evaluarea, efectuată până la data de 15 iulie 2012, a stării ecologice bune pentru apele marine, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1);

(iii) stabilirea, până la data de 15 iulie 2012, a unui set de obiective de mediu şi de indicatori asociaţi, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1);

(iv) elaborarea şi punerea în aplicare, până la data de 15 iulie 2014, în lipsa dispoziţiilor contrare ale legislaţiei din domeniu, a unui program de monitorizare în vederea evaluării continue şi a actualizării periodice a obiectivelor, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1);

b) programul de măsuri, care se realizează după cum urmează:

(i) elaborarea, cel mai târziu până în anul 2015, a unui program de măsuri destinat să asigure realizarea sau menţinerea stării ecologice bune, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1)-(3);

(ii) punerea în aplicare, cel mai târziu până în anul 2016, a programului prevăzut la pct. (i), în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (10).

(4) În cazul în care starea ecosistemelor din regiunea Mării Negre este atât de critică încât necesită o acţiune urgentă, autoritatea publică centrală din domeniul apelor împreună cu statele membre ale UE care au graniţă în această regiune vor elabora un plan de acţiune în conformitate cu alin. (1) şi vor prevedea lansarea anticipată a unui program de măsuri, precum şi posibile măsuri de protecţie mai stricte, cu condiţia ca acestea să nu împiedice realizarea stării ecologice bune în altă zonă a regiunii marine. Ca urmare a situaţiei la care face referire alin. (3), statele membre în cauză informează Comisia Europeană cu privire la programul lor revizuit şi acţionează în consecinţă.

Cooperarea regională

Art. 6. -

(1) În vederea realizării coordonării prevăzute la art. 5 alin. (2), autoritatea publică centrală din domeniul apelor utilizează, în măsura în care acest lucru este posibil şi oportun, prevederile Legii nr. 98/1992 pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992, prin care ţările riverane Mării Negre se angajează să protejeze şi să conserve mediul marin, precum şi alte structuri instituţionale regionale existente în materie de cooperare.

(2) Pentru implementarea strategiei marine în regiunea Mării Negre, autoritatea publică centrală din domeniul apelor depune toate eforturile utilizând forurile internaţionale competente, inclusiv mecanismele şi structurile stipulate în Legea nr. 98/1992, pentru a-şi coordona acţiunile cu ţările nemembre ale UE care au suveranitate sau jurisdicţie asupra apelor din aceeaşi regiune. În acest context, autoritatea publică centrală din domeniul apelor se bazează, în măsura în care este posibil, pe programele şi activităţile relevante existente elaborate în cadrul structurilor rezultate din Legea nr. 98/1992 şi acorduri bilaterale încheiate cu ţările riverane regiunii Mării Negre.

(3) Coordonarea şi cooperarea sunt extinse, atunci când este cazul, la toate statele membre ale UE situate în bazinul regiunii marine Marea Neagră, inclusiv ţările fără ieşire la mare, pentru a permite statelor membre UE situate în această regiune să îşi îndeplinească obligaţiile, utilizând structurile de cooperare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Autorităţile competente

Art. 7. -

(1) Autorităţile competente pentru implementarea strategiei marine sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din anexa nr. 2.

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene lista autorităţilor competente prevăzute la alin. (1) împreună cu informaţiile prevăzute în anexa nr. 2, până la data de 15 ianuarie 2011.

(3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor este autoritatea responsabilă cu cooperarea şi coordonarea regională în conformitate cu prevederile art. 6.

(4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene lista cu autorităţile competente, care fac parte din organisme internaţionale care sunt relevante în procesul de implementare al strategiei marine şi care sunt prevăzute în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2.

(5) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor informează Comisia Europeană cu privire la orice modificări ale informaţiilor comunicate în baza alin. (2) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a unei asemenea modificări.

CAPITOLUL II Pregătirea, prima componentă a planului de acţiune

Evaluarea

Art. 8. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor evaluează starea iniţială a apelor sale marine, ţinând cont de datele existente, atunci când acestea sunt disponibile şi care cuprind următoarele elemente:

a) analiza particularităţilor, a caracteristicilor esenţiale şi a stării ecologice a acestor ape în momentul evaluării, bazate pe lista orientativă a caracteristicilor enumerate în tabelul nr. 1 din anexa nr. 3, acoperind caracteristicile fizice şi chimice, tipurile de habitat, trăsăturile biologice şi hidromorfologia;

b) analiza presiunilor şi a impacturilor predominante, inclusiv cele care rezultă din activităţi umane, care influenţează starea ecologică a acestor ape, analiză care:

(i) se bazează pe lista orientativă a elementelor enumerate în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3 şi cuprinde aspectele calitative şi cantitative ale efectelor cumulate ale diverselor presiuni, precum şi tendinţele previzibile;

(ii) cuprinde principalele efecte cumulative şi sinergice; şi

(iii) ia în considerare evaluările relevante care au fost efectuate în conformitate cu legislaţia în vigoare;

c) analiza economică şi socială a utilizării acestor ape şi a costurilor degradării mediului marin.

(2) Analizele prevăzute la alin. (1) ţin cont de elementele privind apele costiere, tranzitorii şi teritoriale aflate sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea iau în considerare sau au drept bază şi alte evaluări relevante, precum cele efectuate în colaborare cu celelalte ţări din cadrul convenţiilor privind mările regionale sau se bazează pe acestea, astfel încât să realizeze o evaluare globală a stării mediului marin.

(3) În cursul pregătirii evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală din domeniul apelor se asigură că, prin coordonarea stabilită în conformitate cu prevederile art. 5 şi 6:

a) metodologia de evaluare este armonizată în regiunea marină Marea Neagră;

b) sunt luate în considerare impactul şi caracteristicile transfrontieră.

Determinarea stării ecologice bune

Art. 9. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, ţinând seama de rezultatele evaluării iniţiale realizate potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), stabileşte pentru apele marine proprii un set de caracteristici corespunzătoare unei stări ecologice bune, pe baza descriptorilor calitativi prevăzuţi în anexa nr. 1. În elaborarea acestui set se iau în considerare elementele orientative prevăzute în tabelul nr. 1 din anexa nr. 3 şi în special de caracteristicile fizice şi chimice, tipurile de habitat, de caracteristicile biologice şi hidromorfologie. De asemenea, se ţine cont şi de presiunile şi impacturile produse de activităţile umane în regiunea marină Marea Neagră, luând în considerare listele orientative prevăzute în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3.

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene rezultatele evaluării realizate conform art. 8 alin. (1), precum şi rezultatele determinării efectuate conform alin. (1), în termen de 3 luni de la finalizarea acesteia din urmă.

Stabilirea obiectivelor de mediu

Art. 10. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, pe baza evaluării iniţiale realizate în temeiul art. 8 alin. (1), stabileşte pentru apele marine teritoriale un set complet de obiective de mediu şi de indicatori relevanţi în scopul de a orienta eforturile în vederea atingerii stării ecologice bune a mediului marin, luând în considerare lista orientativă de presiuni şi impacturi prezentată în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3, precum şi din lista orientativă de caracteristici prevăzută în anexa nr. 4. La stabilirea obiectivelor şi a indicatorilor respectivi se ţine cont de continuitatea aplicării pentru aceleaşi ape a obiectivelor de mediu relevante existente, stabilite la nivel naţional, comunitar sau internaţional, asigurând compatibilitatea reciprocă a acestor obiective şi luarea în considerare, de asemenea, pe cât acest lucru este posibil, a impacturilor transfrontiere semnificative şi a caracteristicilor transfrontiere.
Modificări (1)

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene obiectivele de mediu prevăzute la alin. (1) în termen de 3 luni de la stabilirea acestora.

Programe de monitorizare

Art. 11. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, pe baza evaluării iniţiale realizate conform art. 8 alin. (1), elaborează programul de monitorizare în vederea evaluării permanente a stării ecologice a apelor sale marine, pe baza listelor indicative de elemente enumerate în anexa nr. 3 şi a listei prevăzute în anexa nr. 5 şi în funcţie de obiectivele de mediu stabilite în conformitate cu art. 10. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de monitorizare. Programele de monitorizare sunt compatibile în cadrul regiunii marine Marea Neagră şi se bazează pe dispoziţiile relevante în materie de evaluare şi de monitorizare stabilite prin Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, sau în temeiul acordurilor internaţionale şi sunt compatibile cu aceste dispoziţii.

(2) România împreună cu statele membre ale UE cu care împarte aceeaşi regiune marină elaborează programul de monitorizare în conformitate cu alin. (1) şi se asigură că:

a) metodele de monitorizare sunt compatibile în regiunea marină în cauză, pentru a facilita compararea rezultatelor monitorizării;

b) sunt luate în considerare impactul şi caracteristicile transfrontieră relevante.

(3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene programele de monitorizare prevăzute la alin. (1) în termen de 3 luni de la elaborarea lor.

CAPITOLUL III Programul de măsuri, a doua componentă
a planului de acţiune

Programul de măsuri

Art. 12. -

(1) Pentru regiunea marină Marea Neagră, autoritatea publică centrală din domeniul apelor identifică, conform art. 9 alin. (1), măsurile necesare pentru a atinge sau pentru a menţine starea ecologică bună în apele sale marine. Aceste măsuri se elaborează pe baza evaluării iniţiale realizate în baza art. 8 alin. (1), având în vedere obiectivele de mediu stabilite în temeiul art. 10 alin. (1) şi ţinând cont de tipurile de măsuri enumerate în anexa nr. 6.
Modificări (1)

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor integrează măsurile elaborate în temeiul alin. (1) într-un program de măsuri, ţinând cont de măsurile relevante din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere, de viitoarea legislaţie din domeniul protecţiei apelor, precum şi de acordurile internaţionale la care România este parte.

(3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în stabilirea unui program de măsuri conform alin. (2), trebuie să ţină cont de dezvoltarea durabilă şi în special de repercusiunile sociale şi economice ale măsurilor prevăzute. În scopul acordării de asistenţă autorităţii sau autorităţilor competente menţionate la art. 7 în vederea realizării obiectivelor lor într-o manieră integrată, autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate identifica sau înfiinţa cadrul administrativ pentru a putea beneficia de pe urma unei interacţiuni de acest fel. Autoritatea publică centrală din domeniul apelor se asigură că măsurile sunt rentabile şi realizabile din punct de vedere tehnic şi efectuează, înainte de introducerea oricărei noi măsuri, o evaluare a impactului acesteia, inclusiv analiza cost-beneficiu.

(4) Programul prevăzut la alin. (2) cuprinde măsuri de protecţie spaţială, ce fac referire la reţelele coerente şi reprezentative de zone marine protejate, cuprinzând în mod adecvat diversitatea ecosistemelor componente, ca de exemplu zonele speciale de conservare prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost convenite de acordurile internaţionale sau regionale la care România este parte.

(5) În cazul în care autoritatea publică centrală din domeniul apelor consideră că gestionarea unei activităţi umane la nivel comunitar sau internaţional ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului marin, în special în zonele menţionate la alin. (4), se va adresa, în mod individual sau împreună cu alt stat membru, autorităţii competente sau organizaţiei internaţionale corespunzătoare în vederea examinării şi a unei eventuale adoptări a unor măsuri care ar putea fi necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru a permite menţinerea sau, după caz, refacerea integrităţii, structurii şi funcţionării ecosistemelor.

(6) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor pune la dispoziţia publicului informaţiile corespunzătoare privind zonele prevăzute la alin. (4) şi (5) pentru regiunea marină Marea Neagră nu mai târziu de anul 2013.

(7) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor indică în programul de măsuri modalităţile de punere în aplicare a acestuia şi modul în care acesta contribuie la realizarea obiectivelor de mediu stabilite în temeiul art. 10 alin. (1).

(8) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor examinează implicaţiile programului de măsuri pentru apele aflate dincolo de apele sale marine teritoriale în scopul diminuării riscului unor efecte negative şi, dacă este posibil, în vederea realizării unui impact pozitiv asupra apelor în cauză.
Modificări (1)

(9) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene, precum şi celorlalte state membre ale UE interesate programul de măsuri, în termen de 3 luni de la elaborarea acestuia.

(10) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor urmăreşte ca programul de măsuri să fie operaţional în termen de un an de la elaborarea acestuia.

se încarcă...