Act Internațional

Convenția internațională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozibili, adoptată la New York la 15 decembrie 1997*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 iunie 2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Statele părți la prezenta convenție,

luând în considerare scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite privitoare la menținerea păcii și securității internaționale și dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate, prietenie și cooperare între state,

fiind profund preocupate de intensificarea în lumea întreagă a actelor de terorism sub toate formele și manifestările,

amintind Declarația consacrată celei de-a 50-a aniversări a Națiunilor Unite la 24 octombrie 1995,

amintind, de asemenea, Declarația asupra măsurilor privind eliminarea terorismului internațional, anexată la Rezoluția Adunării Generale 49/60 din 9 decembrie 1994, în care, inter alia, "statele membre ale Națiunilor Unite reafirmă în mod solemn condamnarea fără echivoc a tuturor actelor, metodelor și practicilor teroriste ca fiind criminale și fără justificare, indiferent de locul sau de persoana care le-a comis, inclusiv acele acte care pun în pericol relațiile prietenești dintre state și popoare și amenință integritatea teritorială și securitatea statelor",

observând că Declarația asupra măsurilor privind eliminarea terorismului internațional a încurajat, de asemenea, statele "să examineze de urgență domeniul de aplicare a prevederilor legale internaționale în vigoare care privesc prevenirea și eliminarea terorismului în toate formele și manifestările sale, în scopul de a se asigura prin aceasta că există un cadru legal care să acopere toate aspectele în materie",

amintind Rezoluția Adunării Generale 51/210 din 17 decembrie 1996 și Declarația anexată la aceasta, vizând completarea Declarației din 1994 privind măsurile pentru eliminarea terorismului internațional,

observând că atacurile teroriste cu explozibili sau alte dispozitive letale au devenit extrem de răspândite,

observând, de asemenea, că acordurile multilaterale existente nu conțin o abordare adecvată a acestui tip de atacuri,

fiind convinse de nevoia urgentă de a intensifica cooperarea între state în ceea ce privește elaborarea și adoptarea de măsuri practice și eficiente de prevenire a unor astfel de acte de terorism, precum și de urmărire în justiție și pedepsire a autorilor,

considerând că producerea unor astfel de acte preocupă în mod deosebit întreaga comunitate internațională,

observând că activitățile forțelor militare ale statelor sunt guvernate de reguli de drept internațional ce nu sunt incluse în cadrul acestei convenții și că excluderea anumitor acțiuni din sfera de aplicare a acestei convenții nu are efectul de a trece cu vederea sau de a transforma actele ilicite în acte licite ori de a împiedica condamnarea acestor acte în baza altor legi,

au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1

În sensul prezentei convenții, termenii de mai jos au următoarele semnificații:

1. bunuri de stat sau de guvern - orice echipament ori mijloc de transport având caracter temporar sau permanent folosit ori ocupat de către reprezentanți ai unui stat, membri ai Guvernului, reprezentanți ai puterii legislative sau judecătorești, de către oficiali ori angajați ai statului, ai oricărei alte entități sau autorități publice sau de către oficiali ori angajați ai organizațiilor interguvernamentale în legătură cu funcțiile oficiale;

2. infrastructură - orice amplasament public sau privat ce furnizează servicii de utilitate publică, cum ar fi: furnizarea apei, evacuarea apelor uzate, furnizarea energiei, a combustibilului sau a comunicațiilor;

3. prin dispozitiv exploziv sau alt dispozitiv letal se înțelege:

a) orice armă sau dispozitiv exploziv ori incendiar care este conceput în scopul sau care are capacitatea de a provoca moartea, prejudicii corporale grave ori importante pierderi materiale;

b) orice armă sau dispozitiv conceput în scopul ori care are capacitatea de a provoca moartea, prejudicii corporale grave sau importante pierderi materiale prin emisie ori răspândire de produse chimice toxice, agenți biologici, toxine sau substanțe similare ori iradieri sau materiale radioactive;

4. forțe armate ale unui stat - forțele pe care un stat le organizează, antrenează și echipează în conformitate cu dreptul său intern, cu scopul principal de a asigura apărarea și securitatea națională, și persoanele care acționează în sprijinul acestor forțe armate și care sunt în mod oficial sub comanda, autoritatea și răspunderea acestora;

5. loc public - părțile oricăror clădiri, terenuri, drumuri publice, cursuri de apă și alte locuri care sunt accesibile ori deschise publicului, în mod continuu, periodic sau ocazional, și includ orice spațiu comercial, cultural, istoric, educativ, religios, guvernamental, de divertisment, recreativ ori un altul care este de asemenea accesibil sau deschis publicului;

6. sistem de transport public - orice echipament, vehicul sau mijloc, public ori privat, care este utilizat în cadrul serviciilor de transport de persoane sau de mărfuri accesibile publicului.

ARTICOLUL 2

1. Comite o infracțiune în sensul prezentei convenții orice persoană care, în mod ilicit și deliberat, livrează, plasează, face să explodeze sau detonează un dispozitiv exploziv ori alt dispozitiv letal, în sau împotriva unui loc public, a unei clădiri guvernamentale ori a unei alte clădiri publice, a unui sistem de transport public sau împotriva unei infrastructuri:

a) cu intenția de a provoca moartea sau prejudicii corporale grave; sau

b) cu intenția de a cauza distrugeri masive acestui loc, sistem, acestei clădiri sau infrastructuri, atunci când aceste distrugeri antrenează ori riscă să antreneze pierderi economice considerabile.

2. Comite, de asemenea, o infracțiune orice persoană care încearcă să comită o infracțiune în sensul alin. 1.

3. Comite, de asemenea, o infracțiune orice persoană care:

a) este complice la o infracțiune în sensul alin. 1 sau 2;

b) organizează sau dă ordine altor persoane de a comite o infracțiune în sensul alin. 1 sau 2;

c) contribuie în orice alt mod la comiterea uneia sau mai multor infracțiuni vizate la alin. 1 sau 2 de către un grup de persoane care acționează cu un scop comun; contribuția trebuie să fie făcută cu intenție și cu scopul fie de a facilita activitatea criminală generală a grupului sau scopurile acestuia, fie având pe deplin cunoștință de intenția grupului de a comite infracțiunea/infracțiunile vizată/vizate.

ARTICOLUL 3

Prezenta convenție nu se aplică în cazul în care infracțiunea este comisă în interiorul unui singur stat, când autorul prezumat și victimele infracțiunii sunt cetățeni ai acestui stat, când autorul prezumat al infracțiunii se găsește pe teritoriul acestui stat și nici un alt stat nu are motive să stabilească propria competență, conform alin. 1 sau 2 al art. 6 din prezenta convenție, fiind înțeles că în aceste cazuri se vor aplica prevederile art. 10-15, după cum este cazul.

ARTICOLUL 4

Fiecare stat parte ia măsurile care pot fi necesare pentru:

a) a califica drept infracțiuni în dreptul său intern infracțiunile vizate în art. 2 din prezenta convenție;

b) a prevedea pentru aceste infracțiuni pedepse corespunzătoare, ținând seama de gravitatea lor.

ARTICOLUL 5

Fiecare stat parte adoptă măsurile necesare, inclusiv legislație internă, dacă este cazul, pentru a asigura faptul că actele calificate de prezenta convenție ca fiind criminale, mai ales cele concepute spre a provoca teroare în rândul populației, al unui grup de persoane sau al unor indivizi, nu vor putea fi justificate prin considerente de natură politică, filozofică, ideologică, rasială, etnică, religioasă sau prin alte motive similare și că sunt pasibile de pedepse proporționale cu gravitatea lor.

ARTICOLUL 6

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile necesare pentru a-și stabili competența referitor la infracțiunile vizate la art. 2, atunci când:

a) infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său;

b) infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave aflate sub pavilionul său ori al unei aeronave înmatriculate conform legislației sale în momentul în care a fost comisă infracțiunea; sau

c) infracțiunea a fost comisă de unul dintre cetățenii săi.

2. Fiecare stat parte poate, de asemenea, să-și stabilească propria competență asupra unor astfel de infracțiuni atunci când:

a) infracțiunea a fost comisă împotriva unuia dintre cetățenii săi;

b) infracțiunea a fost comisă împotriva unui bun public al acelui stat, situat în afara teritoriului său, inclusiv o ambasadă sau unul dintre localurile sale diplomatice ori consulare;

c) infracțiunea a fost comisă de un apatrid care își are reședința obișnuită pe teritoriul acelui stat;

d) infracțiunea a fost comisă cu scopul de a constrânge acel stat să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui act;

e) infracțiunea a fost comisă la bordul unei aeronave aflate în exploatarea guvernului acelui stat.

3. Cu ocazia ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenții ori a aderării la aceasta, fiecare stat parte îl informează pe secretarul general al Organizației Națiunilor Unite asupra competenței pe care a stabilit-o potrivit legislației sale interne, în conformitate cu alin. 2. În caz de modificare, statul parte respectiv îl informează imediat asupra acesteia pe secretarul general.

4. Fiecare stat parte adoptă totodată măsurile necesare pentru a-și stabili competența în ceea ce privește infracțiunile vizate la art. 2, în cazul în care autorul prezumat al infracțiunii se găsește pe teritoriul său și acesta nu îl extrădează către unul dintre statele părți care și-au stabilit competența în conformitate cu alin. 1 și 2.

5. Prezenta convenție nu exclude exercitarea oricărei competențe în materie penală, stabilită de un stat parte, în conformitate cu dreptul său intern.

ARTICOLUL 7

1. De îndată ce este informat că autorul sau autorul prezumat al uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 ar putea să se găsească pe teritoriul său, statul parte în cauză va lua, conform legislației sale interne, măsurile necesare pentru a investiga faptele care i-au fost aduse la cunoștință.

2. Dacă precizează că împrejurările o justifică, statul parte pe teritoriul căruia se găsește autorul sau autorul prezumat al infracțiunii ia măsurile corespunzătoare, în conformitate cu legislația sa internă, pentru a asigura prezența acestei persoane în vederea urmăririi sau extrădării.

3. Orice persoană împotriva căreia au fost luate măsurile vizate la alin. 2 este în drept:

a) să comunice fără întârziere cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului a cărui cetățenie o are sau care este în alt mod abilitat să-i protejeze drepturile ori, dacă este vorba de o persoană apatridă, al statului pe teritoriul căruia își are reședința obișnuită;

b) să primească vizita unui reprezentant al acelui stat;

c) să fie informată asupra drepturilor pe care i le conferă prevederile lit. a) și b).

4. Drepturile enunțate la alin. 3 se exercită în conformitate cu legile și reglementările statului pe teritoriul căruia se află autorul sau autorul prezumat al infracțiunii, înțelegându-se totodată că aceste legi și reglementări trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care drepturile enunțate la alin. 3 se acordă.

5. Dispozițiile alin. 3 și 4 nu aduc prejudiciu dreptului oricărui stat parte ce și-a stabilit competența conform lit. c) a alin. 1 sau lit. c) a alin. 2 al art. 6, de a invita Comitetul Internațional al Crucii Roșii să ia legătura cu autorul prezumat și să îl viziteze.

6. Atunci când un stat parte a reținut o persoană în temeiul dispozițiilor prezentului articol, acesta va notifica imediat, direct sau prin intermediul secretarului general, statele părți care și-au stabilit competența conform alin. 1 și 2 ale art. 6 și orice alt stat parte interesat, dacă o consideră oportun, despre faptul că acea persoană a fost reținută, precum și despre circumstanțele care justifică reținerea acelei persoane. Statul care procedează la ancheta prevăzută la alin. 1 va informa urgent celelalte state părți asupra rezultatelor obținute și dacă intenționează să-și exercite jurisdicția.

ARTICOLUL 8

1. Statul parte pe teritoriul căruia se găsește autorul prezumat al infracțiunii este obligat, în cazurile în care sunt aplicabile dispozițiile art. 6, dacă nu extrădează acea persoană, să prezinte cazul, fără întârziere și fără nici o excepție, indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu comisă pe teritoriul său, autorităților sale competente, pentru a exercita acțiunea penală potrivit procedurii prevăzute de legislația sa.

2. De fiecare dată când legislația internă a unui stat parte nu îi permite acestuia să extrădeze sau să predea pe unul dintre cetățenii săi decât cu condiția ca acea persoană să fie trimisă înapoi pentru a-și executa pedeapsa la care a fost condamnată la terminarea procesului sau procedurii pentru care extrădarea sau predarea i-a fost cerută și cu condiția ca acest stat și statul care reclamă extrădarea să accepte această formulă și celelalte stipulații pe care le consideră potrivite, extrădarea sau predarea condiționată este suficientă pentru a dispensa statul în cauză de obligația prevăzută la alin. 1.

ARTICOLUL 9

1. Infracțiunile prevăzute la art. 2 sunt considerate de plin drept cazuri de extrădare în orice tratat privind extrădarea încheiat între statele părți înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenții. Statele părți se angajează să includă aceste infracțiuni drept cazuri de extrădare în orice tratat privind extrădarea încheiat ulterior între ele.

2. Atunci când un stat parte care condiționează extrădarea de existența unui tratat primește o cerere de extrădare de la un alt stat parte cu care nu are încheiat un tratat privind extrădarea, statul căruia i s-a cerut extrădarea poate să considere prezenta convenție ca fiind baza juridică pentru extrădare în ceea ce privește infracțiunile prevăzute la art. 2. Extrădarea este subordonată celorlalte condiții prevăzute de legislația statului căruia i s-a cerut extrădarea.

3. Statele părți care nu condiționează extrădarea de existența unui tratat, recunosc între ele infracțiunile prevăzute la art. 2 drept cazuri de extrădare, în condițiile prevăzute de legislația statului care cere extrădarea.

4. Dacă este necesar, infracțiunile prevăzute la art. 2 sunt considerate, pentru îndeplinirea condițiilor extrădării între statele părți, ca fiind comise și pe teritoriul statelor care și-au stabilit jurisdicția în conformitate cu art. 6 alin. 1 și 2.

5. Prevederile referitoare la infracțiunile prevăzute la art. 2 ale tuturor tratatelor sau acordurilor privind extrădarea încheiate între statele părți sunt considerate ca fiind modificate între statele părți în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta convenție.

ARTICOLUL 10

1. Statele părți își acordă reciproc cea mai extinsă asistență judiciară în vederea efectuării oricărei anchete, proceduri penale sau proceduri de extrădare ce vizează infracțiunile prevăzute la art. 2, inclusiv pentru obținerea elementelor de probă de care dispun și care sunt necesare scopurilor procedurii.

2. Statele părți își vor îndeplini obligațiile prevăzute la alin. 1 în conformitate cu orice tratat sau acord privind acordarea pe bază de reciprocitate a asistenței judiciare care există între ele. În absența unui asemenea tratat sau acord, statele părți își acordă asistență în conformitate cu legislația lor internă.

ARTICOLUL 11

Datorită necesității extrădării sau asistenței judiciare între statele părți, nici una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 nu este considerată o infracțiune politică, infracțiune conexă unei infracțiuni politice sau o infracțiune inspirată de rațiuni politice. În consecință, o cerere de extrădare sau de asistență judiciară fondată pe o asemenea infracțiune nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că vizează o infracțiune politică, o infracțiune conexă unei infracțiuni politice sau o infracțiune având motive politice.

ARTICOLUL 12

Nici una dintre dispozițiile prezentei convenții nu va fi interpretată ca enunțând o obligație de extrădare sau de asistență judiciară, dacă statul parte căruia i s-a cerut aceasta are motive serioase de a crede că cererea de extrădare sau de asistență judiciară vizând infracțiunile prevăzute la art. 2 a fost prezentată cu scopul de a urmări și de a pedepsi o persoană pe motive de rasă, religie, naționalitate, origine etnică sau opinii politice ori că soluționarea acestei cereri ar aduce un prejudiciu situației acestei persoane pentru oricare dintre aceste motive.

ARTICOLUL 13

1. Orice persoană aflată în detenție sau care execută o pedeapsă pe teritoriul unui stat parte, a cărei prezență este cerută într-un alt stat parte în scopul depunerii de mărturie, identificării ori pentru ca aceasta să-și dea concursul la stabilirea faptelor în cadrul anchetei sau cercetărilor inițiate în virtutea prezentei convenții, poate face obiectul trimiterii dacă sunt întrunite condițiile de mai jos:

a) persoana respectivă consimte în mod liber și în cunoștință de cauză la aceasta;

b) autoritățile competente din cele două state vizate consimt la acest transfer, în condițiile pe care ele le consideră cuvenite.

2. În scopul prezentului articol:

a) statul spre care se face transferul are puterea și obligația de a-l ține pe cel interesat în detenție, în afară de cazul în care a primit o cerere sau o autorizație contrară din partea statului din care persoana a fost transferată;

b) statul spre care este efectuat transferul își îndeplinește fără întârziere obligația de a returna persoana respectivă în paza statului din care a fost transferată, conform celor convenite în prealabil sau conform celor decise de către autoritățile competente din cele două state;

c) statul spre care se efectuează transferul nu poate pretinde statului din care se face transferul să angajeze o procedură de extrădare pentru ca persoana interesată să îi fie remisă;

d) perioada de detenție pe teritoriul statului parte în care a fost transferată persoana în cauză se deduce din pedeapsa de executat în statul din care aceasta a fost transferată.

3. Dacă statul parte din care o persoană urmează să fie transferată în conformitate cu prezentul articol nu își dă acordul în acest sens, persoana respectivă, indiferent de cetățenia pe care o are, nu va fi urmărită, deținută sau supusă altor restricții privind libertatea sa de mișcare pe teritoriul statului spre care acea persoană este transferată, în legătură cu actele sau condamnările anterioare plecării sale de pe teritoriul statului din care acea persoană a fost transferată.

ARTICOLUL 14

Oricărei persoane aflate în detenție sau împotriva căreia este luată orice altă măsură ori procedură în conformitate cu prezenta convenție i se garantează un tratament echitabil și toate drepturile și garanțiile conform legislației statului pe teritoriul căruia se găsește și dispozițiilor din dreptul internațional aplicabile, inclusiv cele referitoare la drepturile omului.

ARTICOLUL 15

Statele părți colaborează în vederea prevenirii infracțiunilor prevăzute la art. 2, în special:

a) luând toate măsurile posibile, inclusiv, dacă este necesar, prin adaptarea legislației interne, pentru a preveni sau pentru a împiedica pregătirea, pe teritoriul lor, a infracțiunilor ce urmau a fi comise în interiorul sau în exteriorul teritoriului acestor state, în special măsuri ce interzic desfășurarea pe teritoriile lor a unor activități ilegale de către indivizi, grupuri și organizații care încurajează, instigă, organizează, finanțează în cunoștință de cauză sau comit infracțiunile prevăzute la art. 2;

b) schimbând informații exacte și verificate în conformitate cu dispozițiile legislației lor interne și coordonând măsurile administrative și alte măsuri adecvate dispuse în scopul prevenirii comiterii infracțiunilor vizate la art. 2;

c) consultându-se în ceea ce privește stabilirea unor norme vizând marcarea explozibililor pentru a le putea detecta originea în urma anchetelor efectuate după explozie, când este necesar, prin intermediul cercetării și dezvoltării metodelor de detecție a explozibililor și a altor substanțe periculoase care pot cauza moartea ori leziuni corporale, schimbând informații legate de măsurile de prevenire, cooperarea și transferul de tehnologie, echipamente și materiale conexe.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...