Back

Act Internaţional

Convenţia privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare din 12.09.1997 *)

În vigoare de la 18.01.1999

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Părţile contractante,

recunoscând importanţa măsurilor prevăzute în Convenţia de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare şi în Convenţia de la Paris privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare, precum şi în legislaţiile naţionale privind compensarea pentru daune nucleare, consecventă cu principiile acestor convenţii,

dorind să stabilească un regim al răspunderii în întreaga, lume pentru a suplimenta şi a intrări aceste măsuri, în scopul creşterii sumei acordate drept compensaţie pentru daune nucleare,

recunoscând, în plus, că un asemenea regim al răspunderii în întreaga lume încurajează cooperarea regională şi globală pentru promovarea unui înalt nivel al securităţii nucleare, în acord cu principiile de parteneriat internaţional şi de solidaritate,

au căzut de acord asupra celor ce urmează:

CAPITOLUL I Prevederi generale

ARTICOLUL I Definiţii

În sensul acestei convenţii:

a) Convenţia de la Viena înseamnă Convenţia de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare din data de 21 mai 1963 şi orice amendament care a urmat şi care este în vigoare pentru o parte contractantă la această convenţie;

b) Convenţia de la Paris înseamnă Convenţia de la Paris privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare din data de 29 iulie 1960 şi orice amendament ulterior care este în vigoare pentru o parte contractantă la această convenţie;

c) drepturi speciale de tragere, numite în continuare DST, înseamnă unităţi de contabilitate definite de Fondul Monetar Internaţional şi folosite de acesta pentru propriile operaţiuni şi tranzacţii;

d) reactor nuclear înseamnă orice structură conţinând combustibil nuclear, dispus astfel încât să se poată produce o reacţie în lanţ de fisiune nucleară fără altă sursă de neutroni;

e) statul pe teritoriul căruia se află instalaţia, în ceea ce priveşte o instalaţie nucleară, înseamnă partea contractantă pe al cărei teritoriu este situată acea instalaţie sau, dacă aceasta nu este situată pe teritoriul nici unui stat, partea contractantă care operează sau sub a cărei autoritate este operată instalaţia nucleară;

f) daună nucleară înseamnă:

(i) decesul sau orice daună personală;
(ii) orice pierdere de bunuri sau orice daună privind bunurile; şi fiecare dintre următoarele categorii, în limita stabilită de legea instanţei competente;
(iii) orice pierdere economică care rezultă dintr-o pierdere sau dintr-o daună la care s-a făcut referire la pct. (i) sau (ii), neinclusă până acum în aceste alineate, suferită de o persoană îndreptăţită să ceară reparaţie cu privire la acea pierdere sau distrugere;
(iv) costurile măsurilor de refacere a mediului înconjurător degradat, dacă astfel de măsuri sunt sau vor fi luate, cu excepţia cazului în care degradarea este nesemnificativă, şi nu sunt incluse la pct. (ii);
(v) orice pierdere a veniturilor care derivă dintr-un interes economic în orice folosire a mediului înconjurător, suferită ca rezultat al unei degradări semnificative a mediului, neinclusă la pct. (ii);
(vi) costurile măsurilor preventive şi orice pierdere sau daună cauzată de astfel de măsuri;
(vii) orice altă daună economică, alta decât cea cauzată de degradarea mediului, dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă a instanţei competente, în cazul pct. (i)-(v) şi (vii) de mai sus, în măsura în care pierderea sau dauna ia naştere ca rezultat al radiaţiei ionizante, emisă de orice sursă de radiaţie care se află într-o instalaţie nucleară sau emisă de combustibilul nuclear, de produşii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalaţie nucleară ori de materialul nuclear venit dinspre, provenind din sau trimis spre o instalaţie nucleară, dacă pierderea sau dauna este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material ori ale unei combinaţii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice, explozive sau cu alte proprietăţi, periculoase ale unui astfel de material;

g) măsuri de restaurare înseamnă orice măsuri rezonabile care au fost aprobate de autorităţile competente ale statului pe teritoriul căruia aceste măsuri au fost luate şi care au ca obiectiv refacerea sau reabilitarea componentelor mediului, distruse sau afectate, ori introducerea, acolo unde este rezonabil, a echivalentului acestor componente în mediu. Legea statului pe teritoriul căruia a fost suferită dauna va stabili cine este abilitat să ia astfel de măsuri;

h) măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după ce un incident nuclear s-a produs, pentru a preveni sau a reduce la minimum dauna la care s-a făcut referire la lit. f) pct. (i)-(v) sau (vii), care fac obiectul aprobării din partea autorităţii competente, cerută conform legii statului în care s-au luat aceste măsuri;

i) accident nuclear înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzează o daună nucleară sau, în ceea ce priveşte măsurile preventive, creează o gravă şi iminentă ameninţare de a cauza daune de această natură;

j) capacitate nucleară instalată înseamnă, pentru fiecare parte contractantă, numărul total al unităţilor stabilit prin formula dată la art. IV alin. 2, iar putere termică înseamnă puterea maximă termică autorizată de autoritatea competentă naţională;

k) legea instanţei competente înseamnă legea instanţei care are competenţa jurisdicţională în temeiul prezentei convenţii, inclusiv orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul legislativ;

l) măsuri rezonabile înseamnă orice măsuri care sunt considerate de către legea instanţei competente ca fiind corespunzătoare şi proporţionale cu privire la toate circumstanţele, ca de exemplu:

(i) natura şi amploarea daunei suferite sau, în cazul măsurilor preventive, natura şi amploarea riscului acelei daune;
(ii) probabilitatea, la momentul în care sunt luate, ca aceste măsuri să fie efective; şi
(iii) expertiza ştiinţifică şi tehnică relevantă.

ARTICOLUL II Scopul şi aplicarea

1. Scopul acestei convenţii este să suplimenteze sistemul compensaţiilor prevăzute conform legislaţiei naţionale, care:

a) implementează unul dintre instrumentele la care se face referire la art. I lit. a) şi b); sau

b) este în acord cu prevederile anexei la prezenta convenţie.

2. Sistemul acestei convenţii se va aplica daunelor nucleare pentru care un operator al unei instalaţii nucleare, utilizată în scopuri paşnice, situată pe teritoriul unei părţi contractante, este răspunzător fie conform prevederilor uneia dintre cele două convenţii la care se face referire la art. I, fie conform legislaţiei naţionale menţionate la alin. 1 lit. b) din prezentul articol.

3. Anexa la care se face referire la alin. 1 lit. b) va constitui parte integrantă a acestei convenţii.

CAPITOLUL II Compensaţia

ARTICOLUL III Angajamente

1. Compensaţia, în ceea ce priveşte daunele nucleare, pe accident nuclear, va fi asigurată după cum urmează:

a)

(i) statul pe teritoriul căruia se află instalaţia va asigura disponibilitatea sumei de 300 milioane DST sau a unei sume mai mari, care va fi notificată depozitarului oricând înaintea accidentului nuclear, ori a unei sume temporare, conform pct. (ii);

(ii) o parte contractantă poate stabili, pentru un interval de maximum 10 ani de la data deschiderii spre semnare a acestei convenţii, o sumă temporară de cel puţin 150 milioane DST, în cazul unui accident nuclear care se produce în această perioadă;

b) în afară de suma disponibilizată conform lit. a), părţile contractante vor disponibiliza şi fonduri publice, conform formulei specificate la art. IV.

2.

a) Reparaţia unei daune nucleare, conform alin. 1 lit. a), va fi repartizată echitabil, fără discriminare din punct de vedere al naţionalităţii, al domiciliului sau al rezidenţei, fiind înţeles faptul că legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia poate exclude daunele nucleare suferite într-un stat necontractant, sub rezerva obligaţiilor asumate de acel stat în baza altor convenţii privind răspunderea în caz de daune nucleare;

b) reparaţia unei daune nucleare în acord cu prevederile alin. 1 lit. b) este repartizată în mod echitabil, fără discriminare din punct de vedere al naţionalităţii, al domiciliului sau al rezidenţei, sub rezerva prevederilor art. V şi XI alin. 1 lit. b).

3. Dacă dauna nucleară care trebuie compensată nu necesită întreaga sumă prevăzută la alin. 1 lit. b), contribuţiile vor fi reduse proporţional.

4. Dobânzile şi costurile hotărâte de o instanţă în acţiunile intentate pentru compensarea daunelor nucleare sunt plătibile în plus faţă de sumele acordate conform alin. 1 lit. a) şi b) şi vor fi proporţionate în funcţie de contribuţiile făcute, conform alin. 1 lit. a) şi, respectiv lit. b), de către operatorul răspunzător, de partea contractantă pe al cărei teritoriu este situată instalaţia nucleară a acelui operator şi de către părţile contractante, împreună.

ARTICOLUL IV Calcularea contribuţiilor

1. Formula pentru calcularea contribuţiilor, în acord cu care părţile contractante vor disponibiliza fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), va fi determinată astfel:

a)

(i) suma corespunzătoare produsului capacităţii nucleare instalate a acelei părţi contractante, multiplicată cu 300 DST pe unitate de capacitate instalată; şi

(ii) suma obţinută pe baza raportului dintre rata de evaluare fixată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru acea parte contractantă în anul precedent celui în care accidentul nuclear s-a produs şi totalul unor astfel de rate, stabilite pentru toate părţile contractante conform pct. (i);

b) sub rezerva prevederilor lit. c), contribuţia fiecărei părţi contractante va fi constituită din totalul sumelor la care se face referire la lit. a) pct. (i) şi (ii), cu rezerva ca statele care au cea mai scăzută rată de evaluare calculată de Organizaţia Naţiunilor Unite şi care nu posedă reactoare nucleare să fie exceptate de a face contribuţii;

c) contribuţia maximă care poate fi solicitată pentru un accident nuclear oricărei părţi contractante, alta decât statul pe teritoriul căruia se află instalaţia, conform lit. b) de mai sus, nu va depăşi procentajul său specificat din totalul contribuţiilor tuturor părţilor contractante, determinate în acord cu lit. b). Pentru o parte contractantă dată, procentajul său specificat corespunde ratei sale de evaluare, calculată de Organizaţia Naţiunilor Unite, exprimată ca procentaj şi majorată cu 8 %. Dacă, în momentul producerii unui accident nuclear, puterea instalată totală a părţilor contractante la prezenta convenţie este egală sau mai mare de 625.000 unităţi, acest procentaj va fi majorat cu 1 %. Va fi majorat suplimentar cu 1 % pentru fiecare creştere de putere de 75.000 de unităţi peste puterea de 625.000 de unităţi.

2. Formula se aplică pentru fiecare reactor nuclear situat pe teritoriul unei părţi contractante, o unitate pentru fiecare MW de putere termică. Formula va fi calculată pe baza puterii termice a reactoarelor nucleare înregistrate, la data accidentului nuclear, în lista stabilită şi ţinută la zi conform prevederilor art. VIII.

3. În scopul calculării contribuţiilor, un reactor nuclear va fi luat în considerare de la data la care elementele combustibile au fost pentru prima oară încărcate în reactorul nuclear. Un reactor nuclear va fi exclus din calcul în cazul în care toate elementele combustibile au fost retrase definitiv din miezul reactorului şi au fost depozitate în siguranţă, în conformitate cu procedurile aprobate.

ARTICOLUL V Domeniul geografic de acţiune a prezentei convenţii

1. Fondurile prevăzute la art. III alin. 1 lit. b) sunt aplicabile daunelor nucleare care sunt suferite:

a) pe teritoriul unei părţi contractante; sau

b) în zonele maritime situate dincolo de apele maritime teritoriale ale unei părţi contractante sau deasupra unor astfel de zone:

(i) la bordul sau de către o navă aflată sub pavilionul unei părţi contractante, la bordul sau de către o aeronavă înmatriculată pe teritoriul unei părţi contractante, pe teritoriul sau de către o insulă artificială, de o instalaţie sau de o structură aflată sub jurisdicţia unei părţi contractante; sau
(ii) de către orice cetăţean al unei părţi contractante, excluzând o daună suferită în sau deasupra apelor maritime teritoriale ale unui stat care nu este parte la prezenta convenţie; sau

c) în sau deasupra unei zone economice exclusive a unei părţi contractante sau pe platforma continentală a unei părţi contractante, în ceea ce priveşte exploatarea sau explorarea resurselor naturale ale acelei zone economice exclusive sau ale acelui platou continental,

cu condiţia ca instanţele părţilor contractante să aibă jurisdicţie, conform art. XIII.

2. În momentul semnării sau aderării la prezenta convenţie sau în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, oricare stat semnatar sau oricare stat care aderă poate declara, în scopul aplicării prevederilor alin. 1 lit. b) pct. (ii), că asimilează, în sensul legislaţiei sale, cu propriii săi cetăţeni, persoanele fizice sau anumite categorii dintre acestea, care au rezidenţa obişnuită pe teritoriul său.

3. În sensul prezentului articol, expresia un cetăţean al unei părţi contractante va include o parte contractantă sau orice subdiviziune constitutivă a acesteia ori o asociaţie de persoane sau orice entitate publică ori privată, cu sau fără personalitate juridică, stabilită pe teritoriul unei părţi contractante.

CAPITOLUL III Organizarea finanţării suplimentare

ARTICOLUL VI Notificarea unei daune nucleare

Fără a aduce prejudicii obligaţiilor pe care părţile contractante le pot avea în virtutea altor acorduri internaţionale, partea contractantă a cărei instanţă este competentă notifică celorlalte părţi contractante un accident nuclear imediat ce rezultă că dauna cauzată de un astfel de accident depăşeşte sau riscă să depăşească cantitatea disponibilă, conform art. III alin. 1 lit. a) şi, în consecinţă, contribuţiile prevăzute la art. III alin. 1. lit. b) pot fi solicitate. Părţile contractante vor dispune fără întârziere toate măsurile necesare pentru a stabili proceduri referitoare la relaţiile lor în ceea ce priveşte acest subiect.

ARTICOLUL VII Solicitarea fondurilor

1. Urmând notificarea la care se face referire la art. VI şi sub rezerva prevederilor art. X, alin. 3 partea contractantă ale cărei instanţe sunt competente va solicita celorlalte părţi contractante să aloce fondurile publice, conform art. III alin. 1 lit. b), în măsura şi în momentul în care aceste fonduri sunt efectiv necesare, şi va avea competenţă exclusivă în atribuirea acestor fonduri.

2. Independent de reglementările deja existente sau viitoare privind mijloacele de plată sau transferurile, părţile contractante vor autoriza transferul şi plata oricărei contribuţii prevăzute în aplicarea prevederilor art. III alin. 1 lit. b), fără nici o restricţie.

ARTICOLUL VIII Lista cuprinzând instalaţiile nucleare

1. În momentul când depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiecare stat contractant va comunica depozitarului o listă completă cuprinzând toate instalaţiile nucleare la care se face referire la art. IV alin. 3. Lista va conţine informaţiile necesare, în scopul calculării contribuţiilor.

2. Fiecare parte contractantă va comunica prompt depozitarului toate modificările care sunt efectuate în listă. În cazul în care astfel de modificări includ adăugarea unei instalaţii nucleare, comunicarea trebuie făcută cu cel puţin 3 luni înainte de data când este de aşteptat ca materialul nuclear să fie introdus în instalaţie.

3. Dacă o parte contractantă este de părere că informaţiile sau o modificare făcută în lista comunicată de către un stat contractant, conform alin. 1 şi 2, nu sunt conforme cu dispoziţiile prezentului articol, acea parte contractantă poate ridica obiecţii în această privinţă, adresându-le depozitarului în termen de 3 luni de la data la care a primit o notificare conform alin. 5. Depozitarul va comunica imediat aceste obiecţii statului la ale cărui informaţii au fost ridicate obiecţii. Orice diferend nesoluţionat va fi rezolvat în acord cu procedura de reglementare a diferendelor, enunţată la art. XVI.

4. Depozitarul va păstra, va aduce la zi şi va comunica, anual, tuturor statelor contractante lista cuprinzând instalaţiile nucleare, stabilită conform prezentului articol. Această listă cuprinde toate, informaţiile şi modificările la care se face referire în prezentul articol, fiind înţeles faptul că obiecţiile prezentate în termenii prezentului articol au un efect retroactiv începând cu data la care aceste obiecţii au fost ridicate, dacă au fost admise.

5. Depozitarul va notifica cât mai curând posibil fiecărei părţi contractante comunicările şi obiecţiile care au fost primite conform prezentului articol.

ARTICOLUL IX Drepturi de recurs

1. Fiecare parte contractantă va adopta o legislaţie care să permită atât părţii contractante pe al cărei teritoriu este situată instalaţia nucleară a operatorului responsabil, cât şi altor părţi contractante care au vărsat contribuţiile prevăzute la art. III alin. 1 lit. b) să beneficieze de dreptul de recurs al operatorului, în măsura în care acesta are un astfel de drept în virtutea prevederilor vreuneia dintre convenţiile la care se face referire la art. I sau în virtutea legislaţiei naţionale menţionate la art. II alin. 1 lit. b) şi în măsura în care contribuţiile au fost vărsate de oricare dintre părţile contractante.

2. Legislaţia unei părţi contractante pe al cărei teritoriu este situată instalaţia nucleară a operatorului responsabil poate prevedea ca recuperarea fondurilor publice disponibilizate conform prezentei convenţii să se facă de la acel operator responsabil, dacă daunele sunt rezultate din vina sa.

3. Partea contractantă ale cărei instanţe sunt competente poate exercita drepturile de recurs prevăzute la alin. 1 şi 2 în numele altor părţi contractante care au vărsat contribuţiile.

ARTICOLUL X Atribuiri, proceduri

1. Regimul atribuirilor şi cel al repartizărilor fondurilor prevăzute la art. III alin. 1 vor fi cele ale părţii contractante ale cărei instanţe sunt competente.

2. Fiecare parte contractantă va lua măsurile necesare pentru ca persoanele care au suferit daune să poată invoca drepturile la reparaţie fără a fi nevoie de proceduri separate privind originea fondurilor destinate pentru această compensaţie şi pentru ca părţile contractante să poată interveni în procedura contra operatorului responsabil.

3. Nici o parte contractantă nu va disponibiliza fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), dacă cererile pentru reparaţie pot fi satisfăcute din alte fonduri decât cele la care se face referire la art. III alin. 1.

ARTICOLUL XI Alocarea fondurilor

Fondurile furnizate conform art. III alin. 1 lit. b) vor fi repartizate astfel:

1.

a) 50% din fonduri vor fi alocate pentru a compensa cererile de reparaţii pentru daune nucleare suferite în statul pe al cărui teritoriu se află instalaţia sau în afara acestuia;

b) 50% din fonduri vor fi alocate pentru a compensa cererile de reparaţii pentru daune nucleare suferite în afara statului pe al cărui teritoriu se află instalaţia, în măsura în care aceste cereri rămân necompensate conform lit. a);

c) dacă suma prevăzută conform art. III alin. 1 lit. a) este mai mică de 300 milioane DST:

(i) suma prevăzută la alin. 1 lit. a) va fi redusă cu un procent egal cu cel prin care suma prevăzută conform art. III alin. 1 lit. a) este mai mică de 300 milioane DST;
(ii) suma prevăzută la alin. 1 lit. b) va fi majorată cu suma reducerii calculate conform pct. (i).

2. Dacă o parte contractantă, conform art. III alin. 1 lit. a), a alocat fără discriminare o sumă de cel puţin 600 milioane DST, care a fost specificată depozitarului înaintea producerii accidentului nuclear, toate fondurile la care se face referire la art. III alin. 1 lit. a) şi b) vor fi, în pofida prevederilor alin. 1, alocate fără discriminare pentru repararea daunelor nucleare suferite pe teritoriul statului unde se află instalaţia sau în afara teritoriului acestuia.

CAPITOLUL IV Exercitarea opţiunilor

ARTICOLUL XII

1. Cu excepţia cazurilor în care prezenta convenţie dispune altfel, fiecare parte contractantă îşi poate exercita competenţa cu care a fost învestită în virtutea Convenţiei de la Viena sau Convenţiei de la Paris şi toate dispoziţiile deja luate pot fi invocate împotriva altor părţi contractante, în vederea alocării fondurilor publice la care se face referire la art. III alin. 1. lit. b).

2. Prezenta convenţie nu va împiedica o parte contractantă să ia măsuri în afara cadrului Convenţiei de la Viena, Convenţiei de la Paris sau prezentei convenţii, sub rezerva că măsurile dispuse nu vor antrena obligaţii suplimentare pentru alte părţi contractante şi că daunele suferite de o parte contractantă care nu are nici o instalaţie nucleară pe teritoriul său nu vor fi excluse de la aceste reparaţii suplimentare pe motiv de lipsă de reciprocitate.

3.

a) Prezenta convenţie nu împiedică părţile contractante să încheie acorduri regionale sau altfel de acorduri, în scopul aplicării obligaţiilor lor conform prevederilor art. III alin. 1 lit. a), sau să aloce fonduri suplimentare pentru repararea daunelor nucleare, sub rezerva că aceasta nu va antrena obligaţii suplimentare, în virtutea prevederilor prezentei convenţii, pentru alte părţi contractante.

b) toate părţile contractante care îşi propun să încheie un astfel de acord vor notifica tuturor celorlalte părţi contractante intenţiile lor. Acordurile încheiate vor fi notificate depozitarului.

CAPITOLUL V Competenţa jurisdicţională şi dreptul aplicabil

ARTICOLUL XIII Competenţa jurisdicţională

1. În afara dispoziţiilor contrare ale prezentului articol, instanţele părţii contractante pe al cărei teritoriu a survenit accidentul nuclear sunt singurele competente pentru soluţionarea acţiunilor privitoare la daune nucleare rezultate dintr-un accident nuclear.

2. În cazul în care un accident nuclear survine în spaţiul unei zone economice exclusive a unei părţi contractante sau, în cazul în care o astfel de zonă nu a fost determinată, într-un spaţiu care nu depăşeşte limitele unei zone economice exclusive, dacă acea parte contractantă a stabilit o astfel de zonă, instanţele acelei părţi contractante sunt singurele competente, în temeiul prevederilor prezentei convenţii, pentru soluţionarea acţiunilor privitoare la daunele nucleare rezultate din acest accident nuclear. Prevederile frazei precedente sunt aplicabile şi în cazul în care partea contractantă a notificat acest spaţiu depozitarului, înaintea producerii accidentului nuclear. Nici o prevedere din prezentul paragraf nu este interpretată ca autorizând exercitarea competenţei jurisdicţionale, de o manieră care este contrară dreptului internaţional al mării, incluzând Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării. Totodată, dacă exercitarea acestei competenţe jurisdicţionale este incompatibilă cu obligaţiile acestei părţi contractante, în temeiul art. XI al Convenţiei de la Viena sau al art. 13 al Convenţiei de la Paris, în raport cu un stat care nu este parte la prezenta convenţie, competenţa jurisdicţională este determinată în conformitate cu aceste dispoziţii.

3. În cazul în care un accident nuclear nu survine pe teritoriul unei părţi contractante sau într-un spaţiu notificat conform alin. 2 ori dacă locul unde accidentul nuclear s-a produs nu poate fi determinat cu certitudine, instanţele statului pe teritoriul căruia se află instalaţia sunt singurele care au competenţa să soluţioneze acţiunile privitoare la dauna nucleară care rezultă din accidentul nuclear.

4. În cazul în care instanţele mai multor părţi contractante sunt competente pentru a soluţiona acţiunile privitoare la o daună nucleară, acele părţi contractante stabilesc de comun acord instanţele competente.

5. Orice hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă a uneia dintre părţile contractante având competenţă jurisdicţională, care nu este susceptibilă formelor ordinare de revizie, trebuie să fie recunoscută, cu condiţia ca:

a) hotărârea definitivă să nu fi fost obţinută prin dol;

b) partea împotriva căreia hotărârea a fost pronunţată să fi avut posibilitatea să-şi prezinte cauza în condiţii echitabile;

c) hotărârea definitivă să nu contravină ordinii publice existente în acea parte contractantă sau să nu fie conformă cu normele fundamentale ale justiţiei.

6. Orice hotărâre definitivă, care este recunoscută în temeiul alin. 5 şi a cărei aplicare este cerută în forma impusă de către legislaţia naţională a părţii contractante unde ea trebuie să intre în vigoare, este executorie ca şi cum ar fi vorba de o hotărâre definitivă a unei instanţe a acestei părţi contractante. Nici o cauză asupra căreia s-a emis o hotărâre judecătorească definitivă nu poate face obiectul unui nou examen de fond.

7. Tranzacţiile efectuate în baza condiţiilor fixate de legislaţia naţională cu privire la repararea daunelor, efectuate din fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), sunt recunoscute de celelalte părţi contractante.

se încarcă...