Consiliul Europei

Convenția europeană asupra cetățeniei, Strasbourg, 6 noiembrie 1997 din 06.11.1997 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09.07.2002

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte state semnatare ale acestei convenții,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o legătură mai strânsă între membrii săi,

luând în considerare numeroasele instrumente internaționale privind cetățenia, pluralitatea de cetățenii și apatridia,

recunoscând că, în materie de cetățenie, atât interesele legitime ale statelor, cât și cele ale persoanelor trebuie luate în considerare,

dornice să promoveze dezvoltarea progresivă a principiilor juridice privind cetățenia, precum și adoptarea lor în dreptul intern și dornice să evite, pe cât este posibil, cazurile de apatridie,

dornice să evite discriminarea în materiile referitoare la cetățenie,

conștiente de dreptul la respectarea vieții de familie, astfel cum este prevăzut la art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

constatând că statele au poziții diferite cu privire la problema pluralității de cetățenii și recunoscând că fiecare stat este liber să decidă asupra consecințelor care decurg, în dreptul său intern, din faptul că unul dintre cetățenii săi dobândește sau are o altă cetățenie,

convenind că este de dorit să găsească soluții corespunzătoare la consecințele pluralității de cetățenii, mai ales în privința drepturilor și obligațiilor cetățenilor care au mai multe cetățenii,

considerând că este de dorit pentru o persoană care are cetățenia a două sau mai multe state părți să nu fie nevoită să își îndeplinească obligațiile militare decât față de una dintre aceste părți,

constatând necesitatea de a promova cooperarea internațională între autoritățile naționale responsabile de problemele de cetățenie,

au convenit cele ce urmează:

CAPITOLUL I Probleme generale

ARTICOLUL 1 Obiectul convenției

Prezenta convenție stabilește principii și reguli în materie de cetățenie a persoanelor fizice și reguli care determină obligațiile militare în caz de pluralitate de cetățenii, la care dreptul intern al statelor părți trebuie să se conformeze.

ARTICOLUL 2 Definiții

În sensul prezentei convenții:

a) cetățenie înseamnă legătura juridică dintre o persoană și un stat și nu indică originea etnică a persoanei;

b) pluralitate de cetățenii înseamnă posesia simultană a două sau mai multe cetățenii de către aceeași persoană;

c) copil înseamnă orice persoană până la vârsta de 18 ani, exceptând situația în care vârsta majoratului este împlinită mai înainte în baza dreptului care îi este aplicabil;

d) drept intern înseamnă toate tipurile de dispoziții enunțate în cadrul sistemului juridic național, în special constituția, legile, reglementările, decretele, jurisprudența, regulile cutumiare și practica, precum și regulile ce decurg din instrumentele internaționale obligatorii.

CAPITOLUL II Principii generale privind cetățenia

ARTICOLUL 3 Competența statului

1. Fiecare stat va determina prin legislația proprie care sunt cetățenii săi.

2. Această legislație trebuie acceptată de celelalte state, cu condiția ca ea să fie în conformitate cu convențiile internaționale aplicabile, cu dreptul internațional cutumiar și cu principiile de drept general recunoscute în materie de cetățenie.

ARTICOLUL 4 Principii Jurisprudență (2)

Regulile privind cetățenia fiecărui stat parte trebuie să se bazeze pe următoarele principii:

a) fiecare persoană are dreptul la o cetățenie;

b) apatridia trebuie evitată;

c) nimeni nu poate fi, în mod arbitrar, privat de cetățenia sa;

d) nici căsătoria, nici desfacerea căsătoriei între un cetățean al unui stat parte și un străin, nici schimbarea cetățeniei unuia dintre soți în timpul căsătoriei nu pot avea efect de plin drept asupra cetățeniei celuilalt soț.

ARTICOLUL 5 Nediscriminarea Jurisprudență (5)

1. Reglementările unui stat parte referitoare la cetățenie nu trebuie să conțină deosebiri sau să includă practici care să constituie o discriminare bazată pe sex, religie, rasă, culoare sau originea națională ori etnică.

2. Fiecare stat parte trebuie să se conducă după principiul nediscriminării între cetățenii săi, fie că sunt cetățeni prin naștere, fie că au dobândit ulterior cetățenia acestuia.

CAPITOLUL III Reguli referitoare la cetățenie

ARTICOLUL 6 Dobândirea cetățeniei Jurisprudență (1)

1. Fiecare stat parte trebuie să prevadă în dreptul său intern dobândirea de plin drept a cetățeniei sale de către următoarele persoane:

a) copiii, în cazul în care unul dintre părinți are în momentul nașterii acestor copii cetățenia acestui stat parte, sub rezerva excepțiilor care pot fi prevăzute în dreptul intern pentru copiii născuți în străinătate; cu privire la copiii a căror filiație este stabilită prin recunoaștere, prin hotărâre judecătorească sau printr-o procedură similară, fiecare stat parte poate să prevadă că acel copil dobândește cetățenia sa conform procedurii determinate de dreptul său intern;

b) nou-născuții găsiți pe teritoriul său, care altfel ar fi apatrizi.

2. Fiecare stat parte trebuie să prevadă în dreptul său intern dobândirea cetățeniei sale de către copiii născuți pe teritoriul său, care nu dobândesc la naștere o altă cetățenie. Această cetățenie va fi acordată:

a) de plin drept, la naștere; sau

b) ulterior, copiilor care au rămas apatrizi, prin cerere adresată, conform modalităților prevăzute de dreptul intern al statului parte, autorității competente de către copilul respectiv sau în numele său. Această cerere poate fi condiționată de domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul său într-o perioadă ce nu depășește 5 ani, imediat precedentă depunerii cererii.

3. Fiecare stat parte trebuie să prevadă în dreptul său intern, pentru persoanele care domiciliază în mod legal și obișnuit pe teritoriul său, posibilitatea unei naturalizări. Nu trebuie să se prevadă printre condițiile de naturalizare o perioadă de domiciliu mai mare de 10 ani înainte de depunerea cererii.

4. Fiecare stat parte trebuie să faciliteze în dreptul său intern dobândirea cetățeniei sale de către următoarele persoane:

a) soții cetățenilor săi;

b) copiii unuia dintre cetățenii săi, care fac obiectul excepției prevăzute la art. 6 paragraful 1 lit. a);

c) copii, în cazul în care unul dintre părinți dobândește sau a dobândit cetățenia sa;

d) copiii adoptați de unul dintre cetățenii săi;

e) persoanele născute pe teritoriul său și care domiciliază acolo în mod legal și obișnuit;

f) persoanele care domiciliază pe teritoriul său în mod legal și obișnuit, într-o perioadă care începe înaintea vârstei de 18 ani, perioadă ce trebuie determinată de dreptul intern al statului parte în cauză;

g) apatrizii și refugiații recunoscuți care domiciliază în mod legal și obișnuit pe teritoriul său.

ARTICOLUL 7 Pierderea cetățeniei de plin drept sau la inițiativa unui stat parte

1. Un stat parte nu poate să prevadă în dreptul său intern pierderea cetățeniei sale de plin drept sau la inițiativa sa, cu excepția următoarelor cazuri:

a) dobândirea voluntară a unei alte cetățenii;

b) dobândirea cetățeniei statului parte ca urmare a unui comportament fraudulos, prin informație falsă sau prin ascunderea unui fapt pertinent din partea solicitantului;

c) angajarea voluntară în forțe militare străine;

d) comportament care aduce un prejudiciu grav intereselor esențiale ale statului parte;

e) absența oricărei legături efective între statul parte și un cetățean care domiciliază în mod obișnuit în străinătate;

f) atunci când s-a stabilit, pe perioada minorității unui copil, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dreptul intern care antrenează dobândirea de plin drept a cetățeniei statului parte;

g) adoptarea unui copil atunci când acesta dobândește sau are cetățenia străină a unuia sau a ambilor părinți adoptivi ai săi.

2. Un stat parte poate să prevadă pierderea cetățeniei sale de către copiii ai căror părinți pierd cetățenia sa, cu excepția cazurilor prevăzute de lit. c) și d) ale paragrafului 1. Totuși copiii nu își pierd cetățenia dacă cel puțin unul dintre părinții lor păstrează această cetățenie.

3. Un stat parte nu poate să prevadă în dreptul său intern pierderea cetățeniei sale în temeiul paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol dacă persoana în cauză devine astfel apatrid, cu excepția cazurilor menționate la paragraful 1 lit. b) al acestui articol.

ARTICOLUL 8 Pierderea cetățeniei la inițiativa persoanei

1. Fiecare stat parte trebuie să permită renunțarea la cetățenia sa, cu condiția ca persoanele respective să nu devină apatrizi.

2. Totuși un stat parte poate să prevadă în dreptul său intern faptul că doar cetățenii care domiciliază în mod obișnuit în străinătate pot renunța la cetățenia sa.

ARTICOLUL 9 Redobândirea cetățeniei Jurisprudență (10)

Fiecare stat parte va facilita, pentru cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul său intern, redobândirea cetățeniei de către persoanele care o aveau și care domiciliază în mod obișnuit și legal pe teritoriul său.

CAPITOLUL IV Proceduri referitoare la cetățenie

ARTICOLUL 10 Examinarea cererilor Jurisprudență (179)

Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

ARTICOLUL 11 Hotărâri

Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât hotărârile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie să fie motivate în scris.

ARTICOLUL 12 Dreptul la o cale de atac

Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât hotărârile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie să poată face obiectul unei căi de atac administrative sau judiciare, în conformitate cu dreptul său intern.

ARTICOLUL 13 Cheltuieli administrative

1. Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât cheltuielile administrative ocazionate de dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea cetățeniei sale sau eliberarea unui atestat de cetățenie să fie rezonabile.

2. Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât cheltuielile administrative ocazionate de o cale de atac administrativă sau judiciară să nu constituie un obstacol pentru solicitanți.

CAPITOLUL V Pluralitate de cetățenii

ARTICOLUL 14 Cazuri de pluralitate de cetățenii de plin drept

1. Un stat parte trebuie să permită:

a) copiilor care au dobândit automat la naștere cetățenii diferite să păstreze aceste cetățenii;

b) cetățenilor săi să aibă o altă cetățenie dacă această altă cetățenie este dobândită automat prin căsătorie.

2. Păstrarea cetățeniilor menționate la paragraful 1 este subordonată dispozițiilor pertinente ale art. 7.

ARTICOLUL 15 Alte posibile cazuri de pluralitate de cetățenii

Dispozițiile prezentei convenții nu limitează dreptul fiecărui stat parte de a stabili în dreptul său intern dacă:

a) cetățenii săi care dobândesc sau dețin cetățenia unui alt stat păstrează ori pierd cetățenia acestui stat parte;

b) dobândirea sau păstrarea cetățeniei sale este condiționată de renunțarea ori pierderea unei alte cetățenii.

ARTICOLUL 16 Păstrarea cetățeniei precedente

Un stat parte nu trebuie să facă din renunțarea sau pierderea unei alte cetățenii o condiție pentru dobândirea ori menținerea cetățeniei sale atunci când această renunțare sau această pierdere nu este posibilă ori nu poate fi cerută în mod rezonabil.

ARTICOLUL 17 Drepturi și obligații referitoare la pluralitatea de cetățenii

1. Cetățenii unui stat parte care au o altă cetățenie trebuie să aibă, pe teritoriul acestui stat parte unde domiciliază, aceleași drepturi și obligații ca și ceilalți cetățeni ai acestui stat parte.

2. Dispozițiile prezentului capitol nu aduc atingere:

a) regulilor de drept internațional referitoare la protecția diplomatică sau consulară pe care un stat parte o acordă unuia dintre cetățenii săi care posedă în același timp o altă cetățenie;

b) aplicării regulilor de drept internațional privat ale fiecărui stat parte în caz de pluralitate de cetățenii.

CAPITOLUL VI Succesiunea statelor și cetățenia

ARTICOLUL 18 Principii


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...