Back

Parlamentul României

Legea nr. 213/2016 privind cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară

În vigoare de la 14.11.2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Având în vedere că România, ca stat membru al Uniunii Europene şi ca membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, recunoaşte principiul solidarităţii între naţiuni şi acceptă asumarea responsabilităţii de a găsi soluţii pentru problemele globale şi a sprijini alte state pe drumul dezvoltării lor sociale şi economice,

având în vedere principiile Uniunii Europene, ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, şi anume democraţia, statul de drept, universalitatea, indivizibilitatea şi drepturile omului şi libertăţile fundamentale, respectarea demnităţii umane, principiile egalităţii şi solidarităţii,

având în vedere că politica de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară trebuie dezvoltată şi coordonată cu iniţiativele şi activităţile similare din partea mediului economic şi societăţii civile,

în baza principiilor acordării de asistenţă umanitară, cu respectarea dreptului internaţional umanitar, drepturilor omului şi drepturilor refugiaţilor,

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare

Prezentul act normativ reglementează acţiunile de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară finanţate din bugetul de stat al României, cadrul programatic şi instituţional, cadrul de finanţare şi implementare în domeniul politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară.

ARTICOLUL 2 Principiile cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi ale asistenţei umanitare

(1) România respectă principiile internaţionale care stau la baza politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, inclusiv politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii Europene, conform Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare, a Agendei pentru acţiune de la Accra şi asumarea Parteneriatului global privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare de la Busan, precum şi obligaţiile asumate în cadrul organizaţiilor internaţionale în care România este membră.

(2) Principiile care stau la baza politicilor internaţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară sunt:

a) principiul solidarităţii internaţionale, care exprimă prin cooperarea între state în vederea rezolvării cât mai eficiente a provocărilor globale;

b) principiul coerenţei politicilor pentru dezvoltare, care constă în asigurarea armonizării obiectivelor politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară cu celelalte politici naţionale;

c) principiul predictibilităţii, care semnifică programarea în avans a timpului şi fondurilor publice alocate în scopul realizării obiectivelor de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară ale României;

d) principiul transparenţei, care se referă la asigurarea accesului la informaţii privind programele şi proiectele de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară;

e) principiul umanităţii, care se referă la salvarea de vieţi omeneşti şi îndepărtarea suferinţei oriunde se constată;

f) principiul imparţialităţii, care semnifică implementarea acţiunilor exclusiv pe bază de necesităţi, fără discriminare între sau în cadrul populaţiilor afectate;

g) principiul neutralităţii, care este folosit în sensul în care acţiunea umanitară nu trebuie să favorizeze o parte într-un conflict armat sau într-un litigiu, atunci când o astfel de acţiune este realizată;

h) principiul independenţei, care înseamnă autonomia obiectivelor umanitare în raport cu obiectivele politice, economice, militare sau de altă natură.

ARTICOLUL 3 Obiective strategice

Cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse, în conformitate cu principiul solidarităţii internaţionale, pentru:

a) susţinerea pe termen lung a dezvoltării economice şi sociale durabile, întreprinderea de acţiuni care contribuie la reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei din alte state, ridicarea nivelului educaţional şi a calificării profesionale a populaţiei şi de incluziune socială;

b) promovarea şi susţinerea păcii şi securităţii, dezvoltării democraţiei şi a societăţii civile, incluzând dezvoltarea statului de drept, principiile bunei guvernări şi respectarea drepturilor omului;

c) oferirea de asistenţă umanitară, constând în special în furnizarea de fonduri financiare şi/sau bunuri acordate statelor în caz de dezastre şi conflicte armate, cu scopul atenuării consecinţelor asupra victimelor, inclusiv sprijinul oferit pentru reducerea riscului dezastrelor naturale şi în procesul de tranziţie de la o situaţie de criză umanitară către procesele de reabilitare sau reconstrucţie timpurie;

d) realizarea de activităţi de comunicare, educaţie pentru dezvoltare şi conştientizare întreprinse pentru creşterea gradului de înţelegere la nivelul României, dar şi în alte state, a problemelor de dezvoltare internaţională, a interdependenţei dintre ţări, precum şi a activităţilor realizate în vederea adresării acestora.

ARTICOLUL 4 Definiţii

În înţelesul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară - totalitatea măsurilor întreprinse şi finanţate de România pentru dezvoltare internaţională;

b) acordurile de finanţare - instrumente juridice, indiferent de denumire sau formă, în baza cărora se realizează transferurile de fonduri special alocate pentru cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, în condiţiile prevăzute de lege;

c) beneficiarii - alte state sau organisme desemnate de acestea, organizaţii internaţionale şi agenţii ale acestora, organisme de drept privat, din România sau alte state, desemnate conform criteriilor stabilite de Ministerul Afacerilor Externe, denumit în continuare M.A.E., pentru a beneficia de fonduri publice alocate pentru îndeplinirea anumitor obiective de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară;

d) programele de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară - setul de activităţi şi proiecte de cooperare pentru dezvoltare interconectate urmărind consolidarea unui sector specific de interes dintr-un stat terţ;

e) proiectele de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară - setul de activităţi specifice interconectate vizând realizarea unui obiectiv punctual de dezvoltare;

f) programul multianual strategic de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, denumit în continuare Programul - documentul strategic de stabilire şi planificare a obiectivelor generale şi specifice de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară ale României pe termen mediu şi lung;

g) planul anual de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, denumit în continuare Planul - documentul de planificare a activităţilor României în cadrul politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară pentru anul aferent exerciţiului financiar;

h) educaţia pentru dezvoltare - transferul de cunoştinţe şi abilităţi necesare în sensul respectării dreptului de acces al fiecărei persoane, de-a lungul vieţii, la oportunităţile de înţelegere şi asumare a preocupărilor la nivel global în domeniul dezvoltării şi ale relevanţei locale şi personale a acestor preocupări şi de a-şi asuma drepturile şi responsabilităţile care îi revin în calitate de locuitor al unei lumi interdependente şi în schimbare;

i) conştientizarea în domeniul dezvoltării - activităţi menite să promoveze o mai bună înţelegere şi responsabilizare socială privind cauzele care se află la baza sărăciei şi structurile sociale care le promovează;

j) comunicarea în domeniul dezvoltării - un proces social continuu, bazat pe dialog prin intermediul unui set amplu de instrumente şi metode care vizează angrenarea factorilor interesaţi, stabilirea de medii şi canale care să promoveze schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi oportunităţilor, întărirea încrederii, mobilizarea socială;

k) asistenţa umanitară - setul de activităţi întreprinse cu scopul de a oferi ajutor şi sprijin persoanelor aflate în nevoie, de a apăra demnitatea umană, de a contribui la reducerea suferinţei oamenilor, inclusiv de a participa la salvarea de vieţi omeneşti cu echipe specializate, în caz de dezastre naturale de mare amploare, foamete şi malnutriţie sau alte situaţii de urgenţă ori ca urmare a conflictelor, precum şi de a asista şi sprijini programele de prevenire, reabilitare şi reconstrucţie;

l) sprijinul bugetar direct - transferul de resurse financiare către entităţi de drept public din alte state pentru atingerea unor obiective de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară;

m) auditul - activitatea funcţional independentă şi obiectivă de analiză a veniturilor şi cheltuielilor realizate în cadrul unui proiect, de verificare a conformităţii acestora cu activităţile şi bugetul stabilite în proiect;

n) evaluarea - verificarea obiectivă a rezultatelor şi a impactului proiectului în vederea unei eventuale acţiuni de remediere şi a formulării de recomandări sau instrucţiuni pentru intervenţii similare din viitor;

o) monitorizarea - o funcţie continuă care foloseşte colectarea sistematică de date privind anumiţi indicatori specifici, în vederea punerii la dispoziţia proiectului şi a părţilor interesate de la nivelul unei intervenţii în curs de desfăşurare a indicatorilor care arată evoluţia şi nivelul de îndeplinire a activităţilor, precum şi evoluţia în utilizarea fondurilor alocate;

p) grantul - finanţarea cu caracter nerambursabil care nu implică furnizarea unor servicii sau produse în folosul sau beneficiul direct al M.A.E. în vederea utilizării acestuia într-un scop public determinat;

q) implementarea directă - administrarea în mod direct de către M.A.E., prin structurile sale interne şi/sau subordonate, inclusiv prin misiunile diplomatice, conform legislaţiei în vigoare, a unor activităţi de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară;

r) implementarea indirectă - administrarea unor activităţi de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară prin intermediul unor beneficiari, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

CAPITOLUL II Cadrul instituţional

ARTICOLUL 5 Rolul coordonator al M.A.E.

(1) M.A.E., în calitate de coordonator al politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară a României, îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) urmăreşte îndeplinirea de către România, la nivel global, a angajamentelor asumate privind realizarea obiectivelor internaţionale de dezvoltare, privind eficacitatea asistenţei pentru dezvoltare şi coerenţa politicilor pentru dezvoltare, precum şi a altor angajamente în cadrul politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară asumate în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

b) raportează anual Guvernului activităţile realizate în cadrul politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, finanţate din fonduri publice;

c) urmăreşte, împreună cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care participă, în aria lor de competenţă, la cooperarea pentru dezvoltare, îndeplinirea angajamentelor asumate de România privind finanţarea cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate cu această destinaţie;

d) încheie, în nume propriu sau în numele Guvernului României, acordurile de finanţare prevăzute la art. 14.

(2) Se înfiinţează Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare, instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea M.A.E., pentru îndeplinirea atribuţiilor în domeniul cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară. Organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

ARTICOLUL 6 Cooperarea cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în limitele competenţelor lor, întreprind măsurile de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară în conformitate cu Programul şi Planul, din bugetul propriu. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care participă din bugetul propriu, în aria lor de competenţă, la cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară informează anual sau la cerere M.A.E. în legătură cu progresul activităţilor.

ARTICOLUL 7 Comitetul consultativ în domeniul cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară

(1) În scopul asigurării unităţii planificării strategice şi stabilirii consensuale a priorităţilor geografice şi tematice în politica de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară a României se înfiinţează, prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, Comitetul consultativ în domeniul cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, denumit în continuare Comitetul consultativ, care va funcţiona în coordonarea M.A.E.

(2) În cadrul şedinţelor Comitetului consultativ pot participa în calitate de invitaţi şi reprezentanţi ai societăţii civile, mediului academic şi mediului de afaceri, în conformitate cu prevederile legale.

CAPITOLUL III Cadrul programatic

ARTICOLUL 8 Programul

(1) În conformitate cu principiile şi obiectivele, Programul cuprinde priorităţile tematice şi geografice de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, precum şi modalităţile de implementare.

(2) Programul se elaborează de către M.A.E., cu consultarea Comitetului consultativ, pentru o perioadă de 4 ani. Programul se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

ARTICOLUL 9 Planul

(1) Planul cuprinde obiectivele anuale de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, precum şi modalităţile de implementare.

(2) Planul se elaborează de către M.A.E., după consultarea Comitetului consultativ. Planul se supune spre aprobare Guvernului, prin notă de informare.

CAPITOLUL IV Cadrul de finanţare şi implementare

ARTICOLUL 10 Fonduri alocate din bugetul de stat

(1) România asigură finanţarea cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară de la bugetul de stat, conform principiilor predictibilităţii şi transparenţei.

(2) Programul include o estimare multianuală a fondurilor alocate de la bugetul de stat şi a destinaţiei acestora.

ARTICOLUL 11 Utilizarea fondurilor

M.A.E., prin structurile sale interne şi/sau subordonate, administrează fondurile alocate pentru activităţile de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară prin modalităţi de implementare directă şi, respectiv, de implementare indirectă, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

ARTICOLUL 12 Utilizarea fondurilor prin implementare directă

(1) Utilizarea fondurilor prin implementare directă se realizează de către M.A.E., prin structurile sale interne şi/sau subordonate, inclusiv prin misiunile diplomatice, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Utilizarea fondurilor prin implementare directă se realizează prin:

a) achiziţii publice de bunuri, lucrări şi servicii necesare pentru realizarea activităţilor de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind achiziţiile publice;

b) donaţii;

c) transfer de expertiză către beneficiari;

d) acordare de burse de studiu şi cercetare.

(3) Condiţiile specifice utilizării fondurilor prin implementare directă se reglementează prin normele metodologice, adoptate conform art. 21.

ARTICOLUL 13 Utilizarea fondurilor prin implementare indirectă

(1) Utilizarea fondurilor prin implementare indirectă se realizează de către M.A.E., prin transfer de fonduri către beneficiari, în temeiul unui acord de finanţare, potrivit art. 14, sau pe baza unui ordin al ministrului afacerilor externe.

(2) Utilizarea fondurilor prin implementare indirectă se realizează sub formă de granturi, potrivit art. 16, sprijin bugetar direct, conform art. 17, şi contribuţii voluntare, potrivit art. 18. În toate cazurile, răspunderea pentru utilizarea fondurilor în conformitate cu destinaţia din acordul de finanţare sau, după caz, din ordinul ministrului afacerilor externe revine beneficiarului.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru finanţarea activităţilor specifice de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, M.A.E. poate efectua plăţi în avans din fonduri publice către beneficiari până la 100% din valoarea finanţării. Sumele reprezentând plăţi în avans efectuate de M.A.E. pentru activitatea de cooperare pentru dezvoltare sunt justificate conform prevederilor din acordurile de finanţare sau, după caz, din ordinul ministrului.

(4) Utilizarea fondurilor prin implementare indirectă se reglementează prin normele metodologice, adoptate potrivit art. 21.

ARTICOLUL 14 Acorduri de finanţare

(1) M.A.E. poate finanţa, prin intermediul beneficiarilor, în baza unor acorduri de finanţare încheiate cu aceştia, activităţile de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară reglementate de prezenta lege.

(2) Acordurile de finanţare conţin, printre altele: obiectivul finanţării, modalitatea de transfer al fondurilor, raportarea activităţilor finanţate, drepturile şi obligaţiile părţilor, inclusiv cu privire la returnarea unor eventuale sume care nu au fost utilizate conform acordului de finanţare, modalitatea de soluţionare a diferendelor.

(3) Acele acorduri de finanţare care constituie tratate internaţionale în sensul Legii nr. 590/2003 privind tratatele sunt încheiate şi intră în vigoare în conformitate cu procedura prevăzută de prezenta lege, prin derogare de la prevederile Legii nr. 590/2003.

ARTICOLUL 15 Procedura încheierii acordurilor de finanţare

(1) Prevederile pe care trebuie să le conţină acordurile de finanţare şi procedura lor de încheiere sunt reglementate prin normele metodologice adoptate potrivit art. 21, în funcţie de forma finanţării stabilită potrivit art. 13 alin. (2) şi categoria beneficiarului.

(2) Acordurile de finanţare intră în vigoare la data semnării sau la data prevăzută de acestea.

(3) Negocierea şi semnarea acordurilor de finanţare prevăzute la art. 14 alin. (3) sunt aprobate prin ordin al ministrului afacerilor externe sau un împuternicit al acestuia şi intră în vigoare la data semnării sau o altă dată prevăzută de acestea. Dispoziţiile art. 3-30 din Legea nr. 590/2003 nu se aplică în cazul acestor acorduri de finanţare.

ARTICOLUL 16 Granturi

(1) Fondurile publice pot fi alocate sub forma unui grant, fie în temeiul unui acord de finanţare, fie al unui ordin al ministrului, în funcţie de forma grantului stabilită potrivit alin. (2) şi de categoria beneficiarului.

(2) Granturile sunt contribuţii financiare directe, sub formă de:

a) programe şi proiecte;

b) contribuţii la bugetul general al unor organisme de drept public sau de drept privat care urmăresc un obiectiv al României care se înscrie în cadrul obiectivelor politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară pentru funcţionarea acestuia.

(3) Granturile se acordă prin proceduri competitive de selecţie a beneficiarilor sau prin atribuire directă, în temeiul unei justificări temeinice.

(4) Principiile şi procedurile aplicabile granturilor sunt reglementate prin normele metodologice adoptate potrivit art. 21.

se încarcă...