Back

Parlamentul României

Legea nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european

În vigoare de la 12.11.2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prin prezenta lege se stabilesc:

a) normele aplicabile pe teritoriul României privind administrarea infrastructurii feroviare şi activităţile de transport feroviar ale operatorilor de transport feroviar care îşi au sediul sau care urmează să îşi stabilească sediul într-un stat membru, enunţate în cap. II;

b) criteriile aplicabile eliberării, înnoirii sau modificării licenţelor de transport feroviar de către Organismul de Licenţe Feroviare Român, destinate operatorilor de transport feroviar care sunt înfiinţaţi sau urmează să fie înfiinţaţi în România, stabilite în cap. III;

c) principiile şi procedurile aplicabile în privinţa stabilirii şi perceperii tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi în privinţa alocării capacităţilor de infrastructură feroviară, stabilite în cap. IV.

(2) Prezenta lege se aplică utilizării infrastructurii feroviare pentru serviciile de transport feroviar intern şi internaţional operate pe teritoriul României.

ARTICOLUL 2 Excluderi de la domeniul de aplicare

(1) Dispoziţiile cap. II nu se aplică operatorilor de transport feroviar care operează numai servicii de transport urban, suburban sau regional în cadrul unor reţele locale şi regionale independente pentru servicii de transport pe infrastructura feroviară sau în cadrul reţelelor destinate exclusiv operării serviciilor de transport feroviar urban sau suburban. În situaţia în care un astfel de operator de transport feroviar se află sub controlul direct sau indirect al unei societăţi sau al unei alte entităţi care desfăşoară sau integrează servicii de transport feroviar, altele decât serviciile de transport urban, suburban sau regional, se aplică prevederile art. 4 şi 5. Prevederile art. 6 se aplică de asemenea unor astfel de operatori de transport feroviar cu privire la relaţia dintre operatorii de transport feroviar şi operatorii economici sau entitatea care îi controlează direct sau indirect.

(2) Sunt excluse de la aplicarea dispoziţiilor cap. III următoarele:

a) societăţile care operează doar servicii de transport feroviar de călători pe o infrastructură feroviară locală sau regională independentă;

b) societăţile care operează doar servicii de transport feroviar de călători urban sau suburban;

c) societăţile care operează doar servicii de transport de marfă pe o infrastructură feroviară privată care există numai pentru a fi folosită de către proprietarul acesteia în scopul realizării propriilor sale transporturi de marfă.

(3) Se exclud de la aplicarea dispoziţiilor art. 7, 8, 13 şi ale cap. IV următoarele:

a) reţelele locale şi regionale independente destinate serviciilor pentru transportul de călători pe infrastructura feroviară;

b) reţelele destinate doar pentru operarea serviciilor feroviare de transport urban sau suburban de călători;

c) reţelele regionale utilizate pentru transportul regional de marfă numai de către un operator de transport feroviar, nevizat la alin. (1), până când un alt solicitant cere utilizarea capacităţii respectivei reţele;

d) infrastructura feroviară privată care există doar pentru uzul proprietarului său, pentru propriile operaţiuni de transport de marfă.

(4) Fără a se aduce atingere alin. (3), se pot exclude, cu respectarea legislaţiei în vigoare, prin hotărâre a Guvernului, de la aplicarea art. 8 alin. (3) infrastructurile feroviare locale şi regionale care nu prezintă importanţă strategică pentru funcţionarea pieţei feroviare, iar de la aplicarea cap. IV infrastructurile feroviare locale care nu prezintă importanţă strategică pentru funcţionarea pieţei feroviare. Ministerul Transporturilor notifică Comisiei intenţia de a exclude astfel de infrastructuri feroviare.

(5) Se exclud de la aplicarea art. 31 alin. (5) vehiculele operate sau prevăzute pentru a fi operate din şi către state terţe, care circulă pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel de 1435 mm.

(6) Ministerul Transporturilor stabileşte, prin ordin al ministrului, publicarea cadrului şi a regulilor de tarifare a utilizării infrastructurii feroviare aplicabil în mod specific serviciilor de transport internaţional de marfă provenind sau având ca destinaţie state terţe, operate pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel al reţelei feroviare din România, cu instrumente şi termene diferite de cele prevăzute la art. 29 alin. (1), în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura o concurenţă loială.

ARTICOLUL 3 Definiţii

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. acord-cadru - un acord general obligatoriu din punct de vedere juridic, încheiat în conformitate cu legislaţia în vigoare, care stabileşte drepturile şi obligaţiile unui solicitant şi ale administratorului infrastructurii cu privire la capacităţile de infrastructură care trebuie alocate şi la tarifele care se aplică pe o durată care depăşeşte o singură perioadă de valabilitate a graficului de circulaţie;

2. acord transfrontalier - orice acord între două sau mai multe state membre sau între state membre şi state terţe cu scopul de a facilita prestarea de servicii de transport feroviar transfrontalier;

3. administrator al infrastructurii - Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. - compania responsabilă pentru dezvoltarea, administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, inclusiv managementul traficului, monitorizarea şi comanda semnalizării, potrivit obiectului de activitate/competenţelor acesteia, conform legislaţiei de înfiinţare şi funcţionare;

4. alocare - repartizarea capacităţii de infrastructură feroviară de către administratorul infrastructurii;

5. alternativă viabilă - accesul la altă infrastructură de servicii care este acceptabil din punct de vedere economic pentru operatorul de transport feroviar şi care îi permite să presteze respectivele servicii de transport de marfă sau de călători;

6. autoritate de acordare a licenţelor de transport feroviar - Organismul de Licenţe Feroviare Român, organism independent, constituit în cadrul Autorităţii Feroviare Române - A.F.E.R., responsabil cu acordarea licenţelor de transport feroviar în România, în condiţiile legii;

7. capacitate de infrastructură - posibilitatea de programare a traselor cerute pentru un segment de infrastructură pe o anumită perioadă;

8. contract de activitate - echivalentul expresiei acord de natură contractuală, definită la art. 3 pct. 16 din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spaţiului feroviar unic european, contract încheiat între administratorul infrastructurii şi Ministerul Transporturilor, în numele statului, prin care se reglementează raporturile dintre administratorul infrastructurii şi instituţiile publice;

9. coordonare - procedura prin care administratorul infrastructurii şi solicitanţii încearcă să rezolve situaţiile cererilor concurente de rezervare pentru capacitatea de infrastructură;

10. document de referinţă al reţelei - documentul prin care se precizează în mod detaliat regulile generale, termenele, procedurile şi criteriile pentru sistemele de tarifare şi de alocare a capacităţilor de infrastructură, inclusiv orice alte informaţii de acest fel necesare pentru a permite solicitarea capacităţilor de infrastructură;

11. grafic de circulaţie - datele care definesc toate deplasările programate ale trenurilor şi ale materialului rulant pe infrastructura respectivă pe perioada de valabilitate a acestui grafic;

12. infrastructură feroviară - ansamblul elementelor cuprinse în lista din anexa nr. I;

13. infrastructură de servicii - instalaţiile, inclusiv terenul, clădirile şi echipamentele, care au fost amenajate în mod special, integral sau parţial, pentru a permite furnizarea unuia sau mai multor servicii prevăzute la pct. 2-4 din anexa nr. II;

14. infrastructură saturată - un element al infrastructurii pentru care cererile de capacitate de infrastructură nu pot fi satisfăcute în totalitate în anumite perioade, chiar şi după coordonarea diferitelor cereri de rezervare a acestor capacităţi de infrastructură;

15. întreţinere capitală - lucrările de rutină care nu sunt efectuate în cadrul operaţiunilor de zi cu zi şi care necesită scoaterea vehiculului din funcţiune;

16. licenţă de transport feroviar - autorizaţia acordată de o autoritate de acordare a licenţelor unei societăţi, prin care i se recunoaşte capacitatea de a presta servicii de transport feroviar în calitate de operator de transport feroviar. Prin licenţa de transport poate fi permisă prestarea doar a anumitor tipuri de servicii de transport feroviar;

17. linie de garare - liniile destinate în mod specific staţionării temporare a vehiculelor feroviare între două comenzi;

18. operator de transport feroviar - echivalentul expresiei întreprindere feroviară, definită la art. 3 pct. 1 din Directiva 2012/34/UE, orice entitate publică sau privată autorizată în conformitate cu prezenta lege, a cărei activitate principală constă în furnizarea serviciilor de transport feroviar de mărfuri şi/sau călători, tracţiunea fiind asigurată obligatoriu de aceasta; sunt incluse de asemenea societăţi care asigură doar tracţiunea;

19. operator al unei infrastructuri de servicii - orice entitate publică sau privată responsabilă pentru gestionarea şi acordarea accesului la o infrastructură de servicii sau pentru prestarea unuia sau mai multor servicii operatorilor de transport feroviar prevăzute la pct. 2-4 din anexa nr. II;

20. plan de îmbunătăţire a capacităţii - o măsură sau o serie de măsuri însoţite de un calendar de punere în aplicare, vizând ameliorarea restricţiilor de capacitate care au condus la declararea unui element de infrastructură drept infrastructură saturată;

21. profit rezonabil - o rată a rentabilităţii capitalului propriu, care nu poate depăşi 3% şi care ţine seama de risc, inclusiv la adresa venitului, sau de absenţa riscului suportat de operatorul infrastructurii de servicii;

22. reţea - întreaga infrastructură feroviară administrată de administratorul infrastructurii;

23. rută alternativă - o altă rută între acelaşi punct de origine şi aceeaşi destinaţie, în cazul în care există substituibilitate între cele două rute pentru prestarea respectivelor servicii de transport de marfă sau de călători de către operatorul de transport feroviar;

24. servicii regionale - serviciile de transport al căror scop principal este de a răspunde cerinţelor de transport ale unei regiuni, inclusiv ale unei regiuni transfrontaliere;

25. servicii urbane şi suburbane - serviciile de transport feroviar de călători, care funcţionează pentru a satisface necesităţile de transport ale unui centru urban sau ale unei conurbaţii şi ale zonelor de proximitate/limitrofe, asigurate prin intermediul trenurilor de transport de călători;

26. serviciu de transport internaţional de călători - un serviciu de călători în cadrul căruia trenul traversează cel puţin o frontieră a unui stat membru şi al cărui scop principal este acela de a transporta călători între staţii aflate în state membre diferite; se poate realiza introducerea şi/sau scoaterea de vagoane din compunerea trenului, iar diferitele segmente ale acestuia pot avea origini şi destinaţii diferite, cu condiţia ca toate vagoanele să traverseze cel puţin o frontieră;

27. serviciu de transport internaţional de marfă - un serviciu de transport în care trenul traversează cel puţin o frontieră a unui stat membru; se pot/poate realiza introducerea şi/sau scoaterea de vagoane din compunerea trenului, iar diferitele secţiuni pot avea origini sau destinaţii diferite, cu condiţia ca toate vagoanele să traverseze cel puţin o frontieră;

28. solicitant - un operator de transport feroviar sau o grupare naţională sau internaţională de operatori de transport feroviar sau alte persoane fizice sau juridice sau entităţi, de exemplu autorităţile competente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului, şi încărcătorii, expeditorii şi operatorii de transport combinat care doresc să obţină capacităţi de infrastructură pentru activităţi de serviciu public sau în interes comercial;

29. state membre - state membre ale Uniunii Europene (UE) sau state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE);

30. state terţe - state care nu sunt membre ale Spaţiului Economic European;

31. trasă - capacitatea de infrastructură necesară pentru a permite circulaţia unui tren între două puncte ale reţelei, în cursul unei perioade determinate.

CAPITOLUL II Dezvoltarea căilor ferate în România

SECŢIUNEA 1 Independenţa administrării

ARTICOLUL 4 Independenţa operatorilor de transport feroviar şi a administratorului infrastructurii

(1) Operatorii de transport feroviar deţinuţi ori controlaţi, direct sau indirect, de către stat au un statut independent în ceea ce priveşte conducerea, administrarea şi controlul intern al problemelor administrative, economice şi contabile, în baza căruia ceea ce deţin, în special active, bugete şi conturi, sunt separate de cele ale statului. Activitatea operatorilor de transport feroviar unde statul deţine pachetul majoritar de acţiuni este supusă controlului Curţii de Conturi şi al celorlalte instituţii cu atribuţii de control.

(2) Concomitent cu respectarea cadrului de tarifare şi de alocare şi a normelor specifice stabilite prin legislaţia naţională, administratorul infrastructurii răspunde de propria conducere, administrare şi de controlul intern.

ARTICOLUL 5 Administrarea operatorilor de transport feroviar conform principiilor comerciale

(1) Operatorii de transport feroviar îşi adaptează activităţile în funcţie de condiţiile pieţei şi gestionează aceste activităţi sub responsabilitatea propriilor organisme de conducere, în interesul furnizării de servicii eficiente şi corespunzătoare la cel mai scăzut cost posibil pentru calitatea serviciului solicitat. Operatorii de transport feroviar sunt administraţi conform principiilor care se aplică societăţilor, indiferent de cine sunt deţinute. Acest lucru este valabil, de asemenea, şi pentru obligaţiile de serviciu public care le sunt impuse de către stat şi pentru contractele de servicii publice pe care le încheie cu autorităţile competente ale statului.

(2) Operatorii de transport feroviar îşi întocmesc planurile de afaceri proprii, inclusiv programele de investiţii şi de finanţare. Respectivele planuri sunt concepute pentru a realiza, la nivelul societăţii, echilibrul financiar şi alte obiective tehnice, comerciale şi financiare ale gestiunii; planurile indică, de asemenea, mijloacele de atingere a acestor obiective.

(3) Prin trimitere la orientările de politică generală emise de Ministerul Transporturilor şi ţinând cont de planurile şi contractele naţionale, care pot fi multianuale, inclusiv planurile de investiţii şi de finanţare, operatorii de transport feroviar au dreptul:

a) să îşi stabilească organizarea internă, fără să aducă atingere dispoziţiilor art. 7, 29 şi 39;

b) să controleze furnizarea şi scoaterea pe piaţă a serviciilor şi să fixeze preţurile acestora;

c) să ia decizii privind personalul, activele şi achiziţiile proprii;

d) să îşi extindă cota de piaţă, să dezvolte noi tehnologii şi noi servicii şi să adopte orice tehnică managerială inovatoare;

e) să stabilească noi activităţi în domenii asociate domeniului feroviar. Acest alineat nu aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007.

(4) Deciziile majore legate de gestionarea activităţii operatorilor de transport feroviar, unde statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, se aprobă de adunarea generală a acţionarilor, la propunerea consiliului de administraţie, cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei în vigoare aplicabile societăţilor, indiferent de forma de proprietate.

SECŢIUNEA a 2-a Separarea între administrarea infrastructurii şi operaţiunile de transport şi între diferitele tipuri de operaţiuni de transport

ARTICOLUL 6 Separarea administrativă şi contabilă

(1) Infrastructura feroviară şi serviciile de transport feroviar se administrează în mod obligatoriu de către entităţi separate din punct de vedere juridic, decizional şi funcţional. Această prevedere este aplicabilă şi pe sectoarele infrastructurii feroviare închiriate către alte societăţi, în condiţiile legii, în vederea gestionării şi exploatării.

(2) Operatorii de transport feroviar şi administratorul infrastructurii au obligaţia să ţină conturi de profituri şi pierderi şi bilanţuri separate, respectând prevederile legale în vigoare, pentru activităţile legate de furnizarea serviciilor de transport şi, respectiv, pentru activităţile legate de administrarea infrastructurii feroviare şi să le publice pe paginile proprii de internet şi pe pagina de internet a Ministerului Transporturilor. Fondurile publice plătite pentru furnizarea serviciilor de transport sau pentru administrarea infrastructurii feroviare nu pot fi transferate între cele două sectoare de activitate. Plata serviciilor livrate între entităţile feroviare nu este considerată transfer de fonduri publice, indiferent de provenienţa fondurilor cu care se efectuează plăţile.

(3) Operatorii de transport feroviar au obligaţia să ţină şi să publice pe paginile proprii de internet conturi de profit şi pierderi şi bilanţuri separate, respectând prevederile legale în vigoare, pe de o parte în legătură cu activităţile privind furnizarea serviciilor de transport feroviar de mărfuri şi, pe de altă parte, în legătură cu activităţile privind furnizarea serviciilor de transport de călători. Fondurile publice plătite pentru activităţile legate de furnizarea serviciilor de transport ca obligaţii de serviciu public se prezintă separat în contabilitatea aferentă, în conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007, şi nu pot fi transferate activităţilor legate de furnizarea altor servicii de transport sau altor activităţi.

(4) Conturile diferitelor sectoare de activitate prevăzute la alin. (2) şi (3) se ţin în aşa fel încât să permită monitorizarea interdicţiei de transfer al fondurilor publice plătite unui sector de activitate către un altul, precum şi monitorizarea utilizării veniturilor din tarifele de utilizare a infrastructurii şi a excedentelor din alte activităţi comerciale.

ARTICOLUL 7 Independenţa funcţiilor esenţiale ale administratorului infrastructurii

(1) Administratorul infrastructurii are obligaţia de a asigura tuturor operatorilor de transport feroviar accesul echitabil şi nediscriminatoriu la infrastructură. În acest scop, administratorul infrastructurii trebuie să exercite următoarele funcţii esenţiale:

a) luarea deciziilor în legătură cu alocarea traselor, inclusiv definirea şi evaluarea disponibilităţii, precum şi alocarea efectivă a traselor individuale;

b) luarea deciziilor în legătură cu tarifarea utilizării infrastructurii, inclusiv stabilirea şi colectarea tarifelor, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 29 alin. (1).

(2) Administratorul infrastructurii nu are dreptul de a efectua servicii de transport feroviar, cu excepţia transporturilor în interes propriu reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), Ministerul Transporturilor poate încredinţa unor operatori de transport feroviar sau oricărui alt organism responsabilitatea de a contribui la dezvoltarea infrastructurii feroviare, prin investiţii, întreţinere şi/sau finanţare, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. Încredinţarea unei astfel de responsabilităţi nu trebuie să implice preluarea de către entitatea respectivă a funcţiilor de decizie privind administrarea sau dezvoltarea infrastructurii feroviare.

SECŢIUNEA a 3-a Îmbunătăţirea situaţiei financiare

ARTICOLUL 8 Finanţarea administratorului infrastructurii

(1) Statul român, prin Ministerul Transporturilor, asigură dezvoltarea infrastructurii naţionale de cale ferată pe baza unei finanţări sustenabile a sistemului feroviar, ţinând cont de necesităţile pieţei interne a transporturilor şi de nevoile generale ale Uniunii Europene, inclusiv de necesitatea de a coopera cu statele terţe vecine. În acest scop, Ministerul Transporturilor, cu consultarea administratorului infrastructurii, elaborează strategia indicativă de dezvoltare a infrastructurii în vederea satisfacerii necesităţilor viitoare de mobilitate, în ceea ce priveşte întreţinerea, reînnoirea şi dezvoltarea infrastructurii. Strategia respectivă acoperă o perioadă de cel puţin 5 ani şi este reînnoibilă. După consultarea părţilor interesate, această strategie se publică de către Ministerul Transporturilor şi se transmite Comisiei Europene.

(2) Ministerul Transporturilor asigură administratorului infrastructurii, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu prevederile art. 93, 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, denumit în continuare TFUE, finanţări la un nivel corespunzător cu funcţiile acestuia, astfel cum sunt prevăzute la art. 3 pct. 3, cu dimensiunea infrastructurii şi cu necesităţile financiare, în special pentru acoperirea investiţiilor noi. Prin hotărâre a Guvernului se poate decide, cu respectarea legislaţiei în vigoare, finanţarea acestor investiţii prin credite garantate de stat sau prin alte mijloace decât finanţarea directă din partea statului. În cazul în care administratorul infrastructurii desfăşoară şi alte activităţi economice în afara celei de administrare a infrastructurii, este necesară separarea contabilă a celor două categorii de activităţi, astfel încât finanţarea din partea statului să fie utilizată exclusiv pentru activitatea de administrare a infrastructurii. În orice caz, Ministerul Transporturilor asigură respectarea cerinţelor prevăzute la alin. (4).

(3) În cadrul politicii generale stabilite de Ministerul Transporturilor şi ţinând cont de strategia prevăzută la alin. (1) şi de finanţarea asigurată de stat, prevăzută la alin. (2), administratorul infrastructurii adoptă un plan de afaceri care să includă programele de investiţii şi de finanţare. Planul se întocmeşte astfel încât să asigure utilizarea, punerea la dispoziţie şi dezvoltarea optimă şi eficientă a infrastructurii, concomitent cu asigurarea echilibrului financiar şi punerea la dispoziţie a mijloacelor necesare pentru realizarea acestor obiective. Administratorul infrastructurii asigură solicitanţilor interesaţi, la cererea acestora, acces la informaţii relevante şi posibilitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la conţinutul planului de afaceri în ceea ce priveşte condiţiile de acces şi de utilizare, precum şi natura, furnizarea şi dezvoltarea infrastructurii, înainte de aprobarea acestuia de către administratorul infrastructurii.

(4) În condiţii normale de activitate şi pe o perioadă rezonabilă care nu depăşeşte 5 ani, conturile de profit şi pierderi ale administratorului infrastructurii trebuie să prezinte cel puţin un echilibru între venitul rezultat din tarifele de utilizare a infrastructurii, excedentul rezultat din alte activităţi comerciale, veniturile nerambursabile din surse private şi finanţările din partea statului, pe de o parte, incluzând, dacă este cazul, plăţile în avans de la stat efectuate conform prevederilor legislaţiei în vigoare şi, pe de altă parte, cheltuielile cu infrastructura. În acest scop, în cadrul contractului de activitate încheiat între Ministerul Transporturilor şi administratorul infrastructurii, se va stabili finanţarea din partea statului astfel încât să asigure realizarea acestui echilibru, iar Ministerul Transporturilor va asigura alocarea fondurilor inclusiv, atunci când este cazul, pentru finanţarea unor acţiuni cu caracter multianual. Fără să aducă atingere obiectivului pe termen lung privind acoperirea de către utilizatori a costurilor infrastructurii pentru toate modurile de transport, pe baza unei concurenţe loiale şi nediscriminatorii între diversele moduri de transport, în cazul în care transportul feroviar poate concura cu alte moduri de transport în cadrul de tarifare prevăzut la art. 31 şi 32, Ministerul Transporturilor poate cere administratorului infrastructurii să îşi echilibreze conturile fără a apela la finanţarea statului.

ARTICOLUL 9 Reducerea transparentă a datoriilor

Fără a aduce atingere regulilor Uniunii Europene în domeniul ajutoarelor de stat şi în conformitate cu prevederile art. 93, 107 şi 108 din TFUE, Ministerul Transporturilor instituie mecanismele adecvate care să contribuie la reducerea îndatorării operatorilor de transport feroviar cu capital de stat, la un nivel care nu afectează o bună gestiune financiară şi care le îmbunătăţeşte situaţia financiară. Mecanismele vor fi prevăzute prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea prevederilor legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului de stat.

SECŢIUNEA a 4-a Accesul la infrastructura şi serviciile feroviare

ARTICOLUL 10 Condiţiile de acces la infrastructura feroviară

(1) Operatorilor de transport feroviar li se acordă, în condiţii echitabile, nediscriminatorii şi transparente, dreptul de acces la infrastructura feroviară din România, în vederea operării oricărui tip de servicii de transport feroviar de mărfuri. Respectivul drept include accesul la infrastructura care conectează porturile maritime şi interioare şi la alte infrastructuri de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II şi la infrastructura care deserveşte sau ar putea deservi mai mult de un client final.

(2) Operatorilor de transport feroviar li se acordă dreptul de acces la infrastructura feroviară din România în scopul operării unui serviciu de transport internaţional de călători. Pe parcursul derulării unui serviciu de transport internaţional de călători, operatorii de transport feroviar au dreptul să îmbarce călători din orice staţie situată pe ruta internaţională respectivă şi să îi debarce în altă staţie. Respectivul drept include accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II.

(3) În urma unei solicitări înaintate de către autorităţile competente sau de către operatorii de transport feroviar interesaţi, Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să stabilească dacă scopul principal al serviciului prestat este acela de a transporta călători între staţii situate pe teritoriul unor state membre diferite.

(4) Măsurile care stabilesc detaliile procedurii şi criteriile care trebuie urmate în vederea aplicării prevederilor alin. (3) vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.

ARTICOLUL 11 Limitarea dreptului de acces şi a dreptului de îmbarcare şi debarcare a călătorilor

(1) Ministerul Transporturilor, cu acordul Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, poate limita, prin decizie, dreptul de acces prevăzut la art. 10 la serviciile operate între un punct de plecare şi o destinaţie care fac obiectul unuia sau mai multor contracte de servicii publice de transport care sunt în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene şi/sau cu legislaţia naţională, după cum este cazul. O astfel de limitare nu are efectul de a restrânge dreptul de îmbarcare a călătorilor în orice staţie situată pe ruta unui serviciu internaţional şi de debarcare a acestora în altă staţie, cu excepţia cazului în care exercitarea acestui drept ar periclita echilibrul economic al unui astfel de contract de servicii publice.

(2) Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar stabileşte, pe baza unei analize economice obiective şi a unor criterii predeterminate stabilite în condiţiile legii, dacă echilibrul economic al contractului de servicii publice ar fi periclitat, în urma unei solicitări din partea oricăreia dintre entităţile următoare:

a) Ministerul Transporturilor şi/sau autorităţile competente care au atribuit contractul de servicii publice;

b) oricare altă autoritate competentă interesată care are dreptul de a limita accesul în înţelesul prezentului articol;

c) administratorul infrastructurii;

d) operatorul de transport feroviar care execută contractul de servicii publice. La solicitarea Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, autorităţile competente şi operatorii de transport feroviar care prestează aceste servicii publice pun la dispoziţie informaţiile solicitate, în limite rezonabile, pentru a putea lua o decizie. Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar analizează informaţiile puse la dispoziţie de aceste părţi şi, după caz, solicită orice informaţii relevante de la toate părţile implicate şi iniţiază consultarea acestora în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar trebuie să consulte toate părţile implicate, după caz, şi să informeze părţile cu privire la decizia sa motivată într-un termen predeterminat şi rezonabil şi, în orice caz, în maximum 6 săptămâni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.

(3) Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar prezintă motivele care stau la baza deciziei sale şi specifică termenul şi condiţiile în care oricare dintre entităţile de mai jos poate solicita reevaluarea situaţiei care a stat la baza emiterii deciziei:

a) Ministerul Transporturilor şi/sau autorităţile competente în materie;

b) administratorul infrastructurii;

c) operatorul de transport feroviar care execută contractul de servicii publice;

d) operatorul de transport feroviar care solicită accesul.

(4) Măsurile care stabilesc detaliile procedurii şi criteriile care trebuie urmate în vederea aplicării dispoziţiilor alin. (1)-(3) vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.

se încarcă...