Parlamentul României

Legea nr. 355/2009 privind regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 23 februarie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

Starea de mobilizare reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare ce se pot institui, în principal, în domeniile politic, economic, social, administrativ, diplomatic, juridic și militar, planificate și pregătite pe timp de pace, precum și a acțiunilor desfășurate pentru aplicarea acestora, potrivit legii, la apariția sau iminența unei amenințări grave care poate afecta suveranitatea, independența și unitatea statului, integritatea teritorială a țării și democrația constituțională.

Art. 2. -

Starea de război reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare care se pot institui, în principal, în domeniile politic, economic, social, administrativ, diplomatic, juridic și militar, în vederea exercitării dreptului inerent al statului la autoapărare individuală sau colectivă.

Art. 3. -

(1) Mobilizarea poate fi parțială sau totală.

(2) Mobilizarea parțială constă în aplicarea succesivă și limitată a măsurilor și a acțiunilor prevăzute la art. 1, în una sau mai multe unități administrativ-teritoriale, precum și pentru anumite elemente ale forțelor destinate apărării. Economia poate fi mobilizată în totalitate, în unitățile administrativ-teritoriale unde s-a declarat această stare. La nivel național, pot fi mobilizați operatorii economici și instituțiile publice din domeniile de activitate necesare susținerii efortului de apărare.

(3) Mobilizarea totală constă în aplicarea măsurilor și acțiunilor prevăzute la art. 1 pe întregul teritoriu al statului.

Art. 4. -

Pe timpul stării de mobilizare parțială sau totală ori al stării de război se pot dispune, cu respectarea prevederilor Constituției României, republicată, măsuri pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

CAPITOLUL II Declararea stării de mobilizare parțială sau totală
și a stării de război, precum și încetarea acestora

Art. 5. -

Mobilizarea parțială sau totală și starea de război se declară potrivit prevederilor Constituției României, republicată.

Art. 6. -

Parlamentul declară, prin hotărâre, în ședință comună, mobilizarea parțială, totală, demobilizarea sau, în exclusivitate, starea de război. Parlamentul aprobă sau respinge, anterior sau ulterior emiterii, după caz, decretul Președintelui României de declarare a mobilizării parțiale sau totale ori a demobilizării.

Art. 7. -

Președintele României poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, prin decret, contrasemnat de primul-ministru, mobilizarea sau demobilizarea, după caz, a forțelor destinate apărării. Numai în cazuri excepționale, hotărârea Președintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

Art. 8. -

(1) Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de mobilizare sau a stării de război sau decretul Președintelui României privind declararea stării de mobilizare se publică imediat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde, după caz:

a) motivele care au impus declararea mobilizării sau a stării de război;

b) tipul mobilizării;

c) unitatea sau unitățile administrativ-teritoriale în care se declară mobilizarea, elementele forțelor destinate apărării, precum și, la nivel național, operatorii economici și instituțiile publice din domeniile de activitate necesare susținerii efortului de apărare;

d) măsurile de primă urgență care urmează a fi luate, precum și nominalizarea documentelor care includ activitatea operatorilor economici și a instituțiilor publice care se mobilizează și urmează a fi puse în aplicare;

e) drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, conform prevederilor constituționale, pe timpul mobilizării sau al stării de război;

f) autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor hotărârii Parlamentului sau ale decretului Președintelui României și competențele acestora, inclusiv cele transferate de la alte autorități;

g) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

(2) Hotărârea Parlamentului sau decretul Președintelui României, prevăzute la alin. (1), se transmite imediat Guvernului și celorlalte autorități publice cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, care răspund de punerea în aplicare a prevederilor acesteia/acestuia.

Art. 9. -

Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de mobilizare sau a stării de război, precum și decretul Președintelui României privind declararea stării de mobilizare se transmit, pentru informarea populației, imediat și în mod corect, prin toate mijloacele de comunicare în masă.

Art. 10. -

Dispozițiile art. 8 și 9 se aplică în mod corespunzător și hotărârii Parlamentului privind încetarea stării de mobilizare sau a stării de război, precum și decretului Președintelui României privind declararea încetării stării de mobilizare.

CAPITOLUL III Organizarea și funcționarea sistemului național
de mobilizare

Art. 11. -

Sistemul național de mobilizare cuprinde structuri de conducere și de execuție, cu resursele, infrastructura și relațiile aferente, care au atribuții, potrivit prevederilor prezentei legi și ale altor acte normative, în domeniul mobilizării.

Art. 12. -

Conducerea sistemului național de mobilizare este un atribut exclusiv al autorităților constituționale ale statului, respectiv Parlamentul, Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Guvernul și alte autorități publice cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, potrivit atribuțiilor stabilite prin lege.

Art. 13. -

Pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război, Președintele României informează Parlamentul despre măsurile luate în calitate de comandant al forțelor armate.

Art. 14. -

Ministerul Apărării Naționale coordonează unitar planificarea și evaluarea pregătirii pentru mobilizare a forțelor destinate apărării și monitorizează executarea acestor activități, prin Statul Major General și structurile specifice din cadrul celorlalte instituții/autorități publice cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, îndeplinind în acest scop următoarele atribuții:

a) analizează nevoile de apărare și propune Consiliului Suprem de Apărare a Țării măsurile privind organizarea și înzestrarea forțelor destinate apărării și pregătirii populației;

b) înaintează propuneri Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru declararea mobilizării și demobilizării forțelor destinate apărării;

c) planifică, organizează și desfășoară pe timp de pace pregătirea pentru mobilizare a forțelor destinate apărării, a populației, a persoanelor din conducerea autorităților publice centrale și locale, precum și a operatorilor economici și instituțiilor publice, cu sarcini la mobilizare și război, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin pentru apărarea țării;

d) evaluează pe timp de pace, în cooperare cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, activitatea operatorilor economici și a instituțiilor publice cu sarcini și atribuții pentru asigurarea Armatei României, denumită în continuare armata, cu resurse materiale la mobilizare și război;

e) monitorizează activitatea operatorilor economici militarizați pentru satisfacerea cererilor armatei;

f) asigură generarea și regenerarea forțelor armatei, potrivit actelor normative în domeniu.

Art. 15. -

(1) Conducerea mobilizării forțelor destinate apărării constituie atributul fiecărei instituții cu atribuții în domeniu, pentru structurile subordonate sau coordonate.

(2) Conducerea mobilizării forțelor armatei constituie atributul șefului Statului Major General și se realizează la nivel strategic din Centrul de conducere a mobilizării, constituit la Statul Major General, prin Grupa centrală de conducere a mobilizării.

Art. 16. -

Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale asigură punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naționale pentru apărare și a sistemului de priorități și alocare a resurselor pentru apărare, în condițiile legii.

Art. 17. -

Pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război, la nivel de execuție, sistemul național de mobilizare se compune din forțele destinate apărării, autoritățile publice, serviciile publice deconcentrate și serviciile comunitare, instituțiile publice și operatorii economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare mobilizării și ducerii războiului, precum și din resursele, infrastructura și relațiile aferente.

Art. 18. -

Elementele sistemului național de mobilizare, la nivel de execuție, prevăzute la art. 17, răspund de executarea măsurilor și îndeplinirea acțiunilor privind starea de mobilizare sau starea de război, fiecare în domeniul său de activitate, potrivit legii. Dacă este necesar, acestea constituie structuri specifice, din aparatul propriu și/sau din unități aflate în subordine, în coordonare sau sub autoritate, pentru organizarea, coordonarea și executarea sarcinilor ce le revin.

Art. 19. -

(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii, următoarele autorități militare pot emite, pe toată perioada stării de mobilizare sau a stării de război, ordonanțe militare, care sunt obligatorii, conform legii, astfel:

a) ministrul apărării naționale și șeful Statului Major General, pe întregul teritoriu al țării;

b) comandanții militari din județe, numiți de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, pentru județele respective;

c) comandanții de garnizoane, pentru garnizoana respectivă.

(2) Ordonanța militară cuprinde:

a) titlul și numărul;

b) autoritatea emitentă;

c) baza legală a emiterii;

d) perioada de aplicare;

e) regulile și măsurile speciale care se dispun în zona de aplicare a acesteia, precum și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora;

f) autoritatea abilitată să asigure aplicarea și respectarea dispozițiilor acesteia;

g) modul de aducere la cunoștința populației;

h) data, ștampila și semnătura autorității emitente.

(3) Pe timpul stării de război, autoritățile militare prevăzute la alin. (1) pot dispune măsurile speciale conform atribuțiilor și răspunderilor prevăzute la art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004. În plus, acestea mai pot dispune măsuri și stabili mijloace pentru:

a) interzicerea demisiei, pentru persoanele cu sarcini la mobilizare și război;

b) interzicerea accesului în zone sau obiective cu grad de risc ridicat din punct de vedere al siguranței persoanelor, în care au loc acțiuni militare;

c) obligativitatea adăpostirii populației în lucrările permanente sau temporare;

d) suspendarea temporară a autorizațiilor de procurare a armei și/sau a permiselor de armă, precum și suspendarea eliberării acestor documente;

e) interzicerea temporară a utilizării aparatelor de zbor și de navigație pe apă;

f) interzicerea iluminatului și respectarea regulilor de camuflaj.

(4) Autoritățile militare prevăzute la alin. (1) sunt obligate să ia toate măsurile pentru reducerea la minimum a vulnerabilităților asupra personalului, facilităților și materialelor necesare activităților militare față de amenințări și riscuri.

Art. 20. -

(1) La declararea stării de mobilizare sau a stării de război, unele atribuții ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și ale autorităților administrației publice locale pot trece în competența autorităților militare, așa cum au fost prevăzute în hotărârea Parlamentului ori în decretul Președintelui României privind declararea stării de mobilizare sau a stării de război.

(2) Autoritățile civile ale administrației publice continuă exercitarea atribuțiilor care nu au fost transferate autorităților prevăzute la alin. (1) și au obligația de a îndeplini întocmai prevederile ordonanțelor militare.

Art. 21. -

Pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război, autoritățile civile ale administrației publice au atribuții privind:

a) asigurarea îndeplinirii măsurilor stabilite și a respectării regulilor dispuse, fiecare în domeniul său de activitate;

b) punerea la dispoziția autorităților abilitate a evidenței salariaților cu obligații militare la mobilizare și război;

c) asigurarea îndeplinirii de către operatorii economici, instituțiile publice și persoanele fizice a dispozițiilor și măsurilor privind pregătirea economiei, a teritoriului și a populației pentru apărare;

d) asigurarea îndeplinirii măsurilor pentru efectuarea rechizițiilor de bunuri și a prestărilor de servicii în interes public;

e) asigurarea reparației, conform planurilor existente, a resurselor de materii prime, a produselor industriale, a bunurilor alimentare, a energiei, a transporturilor, a lucrărilor publice și a comunicațiilor;

f) asigurarea punerii în aplicare a măsurilor stabilite pentru raționalizarea consumurilor.

Art. 22. -

Conducătorii autorităților publice care au atribuții la mobilizare și război au obligația de a pune în aplicare documentele de mobilizare, precum și ordinele și instrucțiunile privind modul de acțiune a structurilor proprii și a celor din sfera lor de activitate, potrivit reglementărilor legale, pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război.

CAPITOLUL IV Asigurarea și utilizarea resurselor umane, materiale și financiare pe
timpul stării de mobilizare și al stării de război

Art. 23. -

(1) Pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război se utilizează resurse umane, materiale și financiare.

(2) Resursele umane provin din rândul cadrelor militare în activitate, al polițiștilor, al soldaților și al gradaților voluntari, al studenților și al elevilor din instituțiile militare de învățământ care au absolvit anul I, mai puțin cei din colegiile militare liceale, din rândul rezerviștilor, al personalului civil din cadrul autorităților publice care au atribuții la mobilizare și război, precum și din rândul cetățenilor români care au obligații militare sau care pot fi chemați să execute prestări de servicii în interes public, potrivit legii.

(3) Pentru asigurarea resurselor umane pe timpul stării de mobilizare sau al stării de război se constituie și se instruiește, pe timp de pace, rezerva de mobilizare, care cuprinde rezerva operațională și rezerva generală, așa cum sunt reglementate în Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare. Rezerviștii cuprinși în rezerva de mobilizare participă la exercițiile și antrenamentele de mobilizare, la solicitarea instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale.

(4) Resursele materiale necesare mobilizării forțelor destinate apărării se compun din:

a) rezervele proprii;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...