Back

Parlamentul României

Codul Penal din 2009

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01.02.2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

Titlul I - Legea penală şi limitele ei de aplicare art. 1-14
Capitolul I - Principii generale art. 1-2
Capitolul II - Aplicarea legii penale art. 3-14
Secţiunea 1 - Aplicarea legii penale în timp art. 3-7
Secţiunea a 2-a - Aplicarea legii penale în spaţiu art. 8-14
Titlul II - Infracţiunea art. 15-52
Capitolul I - Dispoziţii generale art. 15-17
Capitolul II - Cauzele justificative art. 18-22
Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate art. 23-31
Capitolul IV - Tentativa art. 32-34
Capitolul V - Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni art. 35-45
Capitolul VI - Autorul şi participanţii art. 46-52
Titlul III - Pedepsele art. 53-106
Capitolul I - Categoriile pedepselor art. 53-55
Capitolul II - Pedepsele principale art. 56-64
Secţiunea 1 - Detenţiunea pe viaţă art. 56-59
Secţiunea a 2-a - Închisoarea art. 60
Secţiunea a 3-a - Amenda art. 61-64
Capitolul III - Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare art. 65-70
Secţiunea 1 - Pedeapsa accesorie art. 65
Secţiunea a 2-a - Pedepsele complementare art. 66-70
Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor art. 71-73
Capitolul V - Individualizarea pedepselor art. 74-106
Secţiunea 1 - Dispoziţii generale art. 74
Secţiunea a 2-a - Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante art. 75-79
Secţiunea a 3-a - Renunţarea la aplicarea pedepsei art. 80-82
Secţiunea a 4-a - Amânarea aplicării pedepsei art. 83-90
Secţiunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere art. 91-98
Secţiunea a 6-a - Liberarea condiţionată art. 99-106
Titlul IV - Măsurile de siguranţă art. 107-112
Capitolul I - Dispoziţii generale art. 107-108
Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranţă art. 109-112
Titlul V - Minoritatea art. 113-134
Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului art. 113-116
Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate art. 117-123
Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate art. 124-127
Capitolul IV - Dispoziţii comune art. 128-134
Titlul VI - Răspunderea penală a persoanei juridice art. 135-151
Capitolul I - Dispoziţii generale art. 135-137
Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice art. 138-145
Capitolul III - Dispoziţii comune art. 146-151
Titlul VII - Cauzele care înlătură răspunderea penală art. 152-159
Titlul VIII - Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei art. 160-164
Titlul IX - Cauzele care înlătură consecinţele condamnării art. 165-171
Titlul X - Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală art. 172-187


Jurisprudență (20)

PARTEA SPECIALĂ

Titlul I - Infracţiuni contra persoanei art. 188-227
Capitolul I - Infracţiuni contra vieţii art. 188-192
Capitolul II - Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii art. 193-198
Capitolul III - Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie art. 199-200
Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului art. 201-202
Capitolul V - Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie art. 203-204
Capitolul VI - Infracţiuni contra libertăţii persoanei art. 205-208
Capitolul VII - Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile art. 209-217
Capitolul VIII - Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale art. 218-223
Capitolul IX - Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private art. 224-227
Titlul II - Infracţiuni contra patrimoniului art. 228-256
Capitolul I - Furtul art. 228-232
Capitolul II - Tâlhăria şi pirateria art. 233-237
Capitolul III - Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii art. 238-248
Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice art. 249-252
Capitolul V - Distrugerea şi tulburarea de posesie art. 253-256
Titlul III - Infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat art. 257-265
Capitolul I - Infracţiuni contra autorităţii art. 257-261
Capitolul II - Infracţiuni privind frontiera de stat art. 262-265
Titlul IV - Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei art. 266-288
Titlul V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu art. 289-309
Capitolul I - Infracţiuni de corupţie art. 289-294
Capitolul II - Infracţiuni de serviciu art. 295-309
Titlul VI - Infracţiuni de fals art. 310-328
Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316
Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art. 317-319
Capitolul III - Falsuri în înscrisuri art. 320-328
Titlul VII - Infracţiuni contra siguranţei publice art. 329-366
Capitolul I - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate art. 329-333
Capitolul II - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice art. 334-341
Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive art. 342-347
Capitolul IV - Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi reglementate de lege art. 348-351
Capitolul V - Infracţiuni contra sănătăţii publice art. 352-359
Capitolul VI - Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice art. 360-366
Titlul VIII - Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială art. 367-384
Capitolul I - Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice art. 367-375
Capitolul II - Infracţiuni contra familiei art. 376-380
Capitolul III - Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate art. 381-384
Titlul IX - Infracţiuni electorale art. 385-393
Titlul X - Infracţiuni contra securităţii naţionale art. 394-412
Titlul XI - Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate art. 413-437
Capitolul I - Infracţiuni săvârşite de militari art. 413-431
Capitolul II - Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili art. 432-437
Titlul XII - Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război art. 438-445
Capitolul I - Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii art. 438-439
Capitolul II - Infracţiuni de război art. 440-445
Titlul XIII - Dispoziţii finale art. 446

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I Legea penală şi limitele ei de aplicare
Jurisprudență (161)

CAPITOLUL I Principii generale
Jurisprudență (7)

Legalitatea incriminării

Art. 1. Jurisprudență (50), Referințe în cărți (2)

(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.
Jurisprudență (24), Reviste (2)

(2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.
Jurisprudență (1)

Legalitatea sancţiunilor de drept penal

Art. 2. Jurisprudență (1), Reviste (1), Referințe în cărți (2)

(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
Jurisprudență (21)

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.
Jurisprudență (1)

(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.
Jurisprudență (1)

CAPITOLUL II Aplicarea legii penale

SECŢIUNEA 1 Aplicarea legii penale în timp
Referințe (1)

Activitatea legii penale

Art. 3. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (94), Reviste (3), Referințe în cărți (1)

Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
Jurisprudență (3)

Aplicarea legii penale de dezincriminare

Art. 4. Puneri în aplicare (1), Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (84), Reviste (3), Modele (1), Referințe în cărți (4)

Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Jurisprudență (7)

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

Art. 5. Puneri în aplicare (1), Acțiuni admise (7), Acțiuni respinse (4), Jurisprudență (1680), Reviste (6), Referințe în cărți (3)

(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Acțiuni admise (1), Acțiuni respinse (3), Jurisprudență (212), Reviste (1)

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.
Jurisprudență (2)

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

Art. 6. Acțiuni admise (4), Acțiuni respinse (1), Referințe (1), Jurisprudență (258), Reviste (1), Modele (1), Referințe în cărți (4)

(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Acțiuni admise (6), Acțiuni respinse (24), Jurisprudență (54)

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
Jurisprudență (3)

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
Jurisprudență (5)

(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
Jurisprudență (4)

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.
Jurisprudență (4)

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.
Jurisprudență (10)

(7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(6).
Jurisprudență (4)

Aplicarea legii penale temporare

Art. 7. Jurisprudență (30), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
Jurisprudență (1)

(2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa.

SECŢIUNEA a 2-a Aplicarea legii penale în spaţiu

Teritorialitatea legii penale

Art. 8. Jurisprudență (119), Referințe în cărți (3)

(1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.
Jurisprudență (38)

(2) Prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
Jurisprudență (6)

(3) Prin infracţiune săvârşită pe teritoriul României se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.
Jurisprudență (5)

(4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracţiunii.
Jurisprudență (3)

Personalitatea legii penale

Art. 9. Jurisprudență (57), Referințe în cărți (2)

(1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani.
Jurisprudență (24)

(2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat.

(3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Modificări (1)

Realitatea legii penale

Art. 10. Jurisprudență (45), Reviste (1), Referințe în cărți (2)

(1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, contra statului român, contra unui cetăţean român ori a unei persoane juridice române.
Jurisprudență (6)

(2) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.
Jurisprudență (1)

Universalitatea legii penale

Art. 11. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (78), Referințe în cărți (3)

(1) Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:
Jurisprudență (263)

a) s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;
Jurisprudență (227)

b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată.
Jurisprudență (1)

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârşit infracţiunea, există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.
Jurisprudență (1)

(3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine.
Jurisprudență (1)

Legea penală şi tratatele internaţionale

Art. 12. Jurisprudență (40), Referințe în cărți (2)

Dispoziţiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internaţional la care România este parte.
Jurisprudență (32)

Imunitatea de jurisdicţie

Art. 13. Jurisprudență (32), Referințe în cărți (1)

Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.
Jurisprudență (11)

Extrădarea
Jurisprudență (25)

Art. 14. Jurisprudență (12), Referințe în cărți (1)

(1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii.
Jurisprudență (1)

(2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii.

(3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii.

TITLUL II Infracţiunea
Jurisprudență (167)

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

Art. 15. Referințe (1), Jurisprudență (126), Referințe în cărți (2)

(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
Jurisprudență (26)

(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Jurisprudență (22)

Vinovăţia

Art. 16. Jurisprudență (95), Referințe în cărți (2)

(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
Jurisprudență (2)

(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
Jurisprudență (98)

(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
Jurisprudență (25)

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
Jurisprudență (214)

b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
Jurisprudență (112)

(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
Jurisprudență (18)

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
Jurisprudență (11)

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
Jurisprudență (12)

(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
Jurisprudență (1)

(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
Jurisprudență (1)

Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune

Art. 17. Referințe în cărți (1)

Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune, când:

a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
Jurisprudență (1)

b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

se încarcă...