Ministerul Finanțelor Publice - MFP

Ordinul nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența în România a persoanelor fizice

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29.07.2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Având în vedere prevederile art. 7, 59 și 230 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul finanțelor publice emite următorul ordin:

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

Se aprobă formularistica elaborată pentru aplicarea prevederilor art. 7, 59 și 230 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, și ale convențiilor de evitare a dublei impuneri, prevăzută în anexele nr. 1-4, care fac parte integrantă din prezentul ordin, după cum urmează:

a) "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România" (anexa nr. 1);

b) "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" (anexa nr. 2);

c) "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și . . . . . . . . . ., de către persoana fizică sosită în România și care are o ședere mai mare de 183 de zile" (anexa nr. 3);

d) "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și . . . . . . . . . ., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile" (anexa nr. 4).

Art. 2. - Derogări (1),

Are obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România" persoana fizică sosită în România care are o ședere în statul român o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Art. 3. - Derogări (1),

Are obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" persoana fizică rezidentă în România, precum și persoana fizică nerezidentă care a avut obligația completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a), care pleacă din țară pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Art. 4. -

Prin excepție de la art. 2, nu au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România" cetățenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, cetățenii străini care sunt funcționari ori angajați ai unui organism internațional și interguvernamental înregistrat în România, cetățenii străini care sunt funcționari sau angajați ai unui stat străin în România, membrii familiilor acestora, cu respectarea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor acordurilor speciale la care România este parte.

Art. 5. -

Prin excepție de la art. 3, nu au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" cetățenii români care lucrează în străinătate, ca funcționari sau angajați ai statului român într-un stat străin.
Jurisprudență (1)

Art. 6. -

Formularele prevăzute la art. 1 lit. a) și b) se completează în două exemplare, originalul se transmite de persoana fizică în cauză, personal sau prin împuternicit, prin poștă cu confirmare de primire sau se depune la registratura organului fiscal central competent și copia se păstrează de către persoana fizică. Aceste formulare se pot edita și/sau completa de către solicitanți și cu ajutorul programului de asistență, asigurat gratuit de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, și pot fi depuse și prin mijloace electronice de transmitere la distanță, potrivit legii.

Art. 7. -

Formularele prevăzute la art. 1 lit. c) și d) se completează, se semnează și se eliberează în trei exemplare de către organul fiscal central competent. Un exemplar se transmite persoanei fizice direct, prin poștă sau prin mijloace electronice de transmitere la distanță, potrivit legii. Un exemplar se arhivează la organul fiscal central competent/compartimentul din cadrul organului fiscal central competent care a emis notificarea și un exemplar la organul fiscal central competent/compartimentul (biroul) din cadrul organului fiscal central competent în a cărui evidență se află dosarul fiscal al contribuabilului.

Art. 8. -

La cererea persoanei fizice organul fiscal central competent poate elibera un duplicat al formularelor prevăzute la art. 1 lit. c) și d), în sensul eliberării unei copii certificate după respectiva notificare existentă în evidența fiscală, cu mențiunea "duplicat".

CAPITOLUL II Criterii de stabilire a rezidenței persoanei fizice, potrivit convenției de evitare a dublei impuneri

Art. 9. -

Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește după cum urmează:

a) persoana fizică este considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

b) dacă aceasta deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate. În analiza relațiilor personale se acordă atenție familiei soțului/soției, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreținerea persoanei fizice și care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizație caritabilă, religioasă, participarea la activități culturale sau de altă natură. În analiza relațiilor economice se acordă atenție dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deține proprietăți imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România. Dacă o persoană fizică deține o locuință într-un stat semnatar al unei convenții de evitare a dublei impuneri încheiate cu România și deține la dispoziția sa și o locuință în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuință în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit și unde se află familia sa și toate proprietățile sale poate, împreună cu alte elemente, să demonstreze că persoana în cauză și-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat, și nu în România. Același criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător și pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;

c) dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuiește frecvent. Astfel, se vor avea în vedere șederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din același stat;

d) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naționalitate/cetățenie o are;

e) dacă persoana are naționalitatea/cetățenia ambelor state sau nu are naționalitatea/cetățenia niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului "Procedura amiabilă" din convenția de evitare a dublei impuneri.

Art. 10. -

La stabilirea rezidenței se vor avea în vedere și comentariile articolului 4 "Rezident" din Modelul convenției de evitare a dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Art. 11. -

Orice schimbare apărută, care poate aduce modificări în ceea ce privește rezidența, trebuie adusă la cunoștința organului fiscal central competent de către persoana fizică în cauză.

CAPITOLUL III Sosirea pe teritoriul României a persoanei fizice nerezidente

SECȚIUNEA 1 Elemente care atestă rezidența în România, potrivit Codului fiscal, precum și alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței

Art. 12. -

(1) Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței în România a unei persoane fizice care sosește în România sunt următoarele:

a) domiciliul în România;

b) locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne, disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

c) centrul intereselor vitale amplasat în România;

d) persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

(2) Pot exista și alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menționate la alin. (1): autovehicul înregistrat în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin; pașaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

Art. 13. -

(1) Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenție și îndeplinește condițiile de rezidență prevăzute la art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) din Codul fiscal, se va considera că este rezident în statul român.

(2) Persoana fizică menționată la alin. (1), potrivit art. 59 alin. (2) din Codul fiscal, are obligație fiscală integrală în România, fiind supusă impozitului pe venit pentru venitul obținut din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu data de la care aceasta devine rezidentă în România.

(3) Persoanei fizice cu obligație fiscală integrală în România i se eliberează la cerere certificatul de rezidență fiscală, prevăzut la art. 230 alin. (6) din Codul fiscal. În certificatul de rezidență fiscală organul fiscal central competent va certifica anul/anii, respectiv perioada din an, pentru care persoana fizică este rezidentă în România.

SECȚIUNEA a 2-a Stabilirea rezidenței de către organul fiscal central competent la sosirea persoanei fizice în România

Art. 14. -

Persoana fizică nerezidentă trebuie să înregistreze la organul fiscal central competent formularul prevăzut la art. 1 lit. a), în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezență în România.

Art. 15. -

La formularul prevăzut la art. 1 lit. a) persoana fizică nerezidentă anexează:

a) copia pașaportului, valabil, iar cetățenii Uniunii Europene anexează copia pașaportului sau a documentului național de identitate, valabil;

b) copia cărții de identitate/cărții de rezidență permanente/permisului de ședere/certificatului de înregistrare fiscală, emisă/emis de autoritatea competentă din România;

c) documente care atestă existența unei locuințe în România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

d) după caz, certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoțit de o traducere autorizată în limba română. Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;

e) un document emis de autoritatea fiscală străină care atestă că persoana fizică este scoasă din evidența sa fiscală, după caz.

Art. 16. -

(1) Organul fiscal central competent analizează îndeplinirea condițiilor de rezidență în funcție de situația concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum și documentația prezentată, respectiv formularul prevăzut la art. 1 lit. a), certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale, conform legislației interne a acelui stat, și orice alte documente care pot sta la baza determinării rezidenței persoanei fizice.

(2) Organul fiscal central competent, în urma analizei efectuate, stabilește dacă persoana fizică nerezidentă păstrează rezidența statului străin potrivit convenției de evitare a dublei impuneri sau devine persoană fizică rezidentă în România.

(3) Organul fiscal central competent, în termen de 30 de zile de la depunerea formularului prevăzut la art. 1 lit. a), notifică persoana fizică dacă are obligație fiscală integrală în România sau va fi impusă numai pentru veniturile obținute din România.

(4) Dacă o persoană fizică devine rezidentă în România numai pentru o perioadă dintr-un an fiscal, această persoană fizică are obligație fiscală integrală în România numai pentru acea perioadă din anul fiscal în care este considerată rezidentă; pentru perioada din anul fiscal, respectiv de la data sosirii în România și până la data la care devine rezidentă în România, persoana fizică este considerată nerezidentă, fiind supusă impozitului numai pentru veniturile obținute din România.

(5) În situația în care intervin modificări față de datele înscrise în notificare, ca urmare a completării documentației prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenței la sosirea în România cu noi informații/documente, organul fiscal central competent emite o nouă notificare și o anulează pe cea precedentă, pentru stabilirea obligației fiscale ce revine persoanei fizice în România.

(6) Forma și conținutul formularului "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și . . . . . . . . . ., de către persoana fizică sosită în România și care are o ședere mai mare de 183 de zile" sunt prezentate în anexa nr. 3.

CAPITOLUL IV Plecarea de pe teritoriul României a persoanelor fizice rezidente și nerezidente

SECȚIUNEA 1 Elemente care atestă rezidența în România sau în statul străin, potrivit convenției de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal, după caz

Art. 17. -

(1) Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței unei persoane fizice care părăsește România sunt următoarele:

a) domiciliul din România;

b) locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată ori care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

c) centrul intereselor vitale amplasat în România;

d) persoana fizică pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

(2) Pot exista și alte elemente care sunt luate în considerare la menținerea rezidenței în România, dar numai împreună cu elementele menționate la alin. (1): autovehicule înregistrate în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritățile competente din România/statul străin; pașaport emis de autoritățile competente din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin pe parcursul perioadei în care stă în străinătate/România.

Art. 18. -

În cazul în care o persoană fizică română părăsește România definitiv și nu mai are domiciliu în țara noastră, rezidența obținută în alt stat nu va fi afectată de revenirile ocazionale în România.

SECȚIUNEA a 2-a Stabilirea rezidenței de către organul fiscal central competent la momentul plecării persoanelor fizice din România

Art. 19. -

În vederea scoaterii/menținerii din/în evidență de către organul fiscal central competent, persoana fizică rezidentă în România, respectiv persoana nerezidentă are obligația să înregistreze cu 30 de zile înaintea plecării din România formularul prevăzut la art. 1 lit. b) la organul fiscal central competent unde își are domiciliul fiscal, respectiv unde a înregistrat formularul prevăzut la art. 1 lit. a), dacă persoana în cauză nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinței permanente, după caz.

Art. 20. -

(1) Organul fiscal central competent analizează îndeplinirea condițiilor de rezidență în funcție de situația concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum și documentația prezentată, respectiv formularul prevăzut la art. 1 lit. b), orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenței persoanei fizice, precum și, după caz, certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat.

(2) Organul fiscal central competent, în urma analizei efectuate, stabilește dacă persoana fizică rezidentă în România păstrează rezidența în țara noastră potrivit convenției de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal sau este persoană fizică nerezidentă în România.

(3) Organul fiscal central competent, în termen de 15 zile de la depunerea formularului prevăzut la art. 1 lit. b), notifică persoana fizică și stabilește dacă aceasta are în continuare obligație fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menținută din/în evidențele fiscale. În cazul obligației fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României.

(4) În situația în care intervin modificări față de datele înscrise în notificare, ca urmare a completării documentației prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenței la plecarea din România cu noi informații/documente, organul fiscal central competent emite o nouă notificare și o anulează pe cea precedentă, pentru stabilirea obligației fiscale ce revine persoanei fizice în România.

(5) Forma și conținutul formularului "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și . . . . . . . . . ., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile" sunt prezentate în anexa nr. 4.

Art. 21. -

(1) Dacă ulterior înregistrării formularului prevăzut la art. 1 lit. b) persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, aceasta anexează la formularul mai sus menționat certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea competentă a statului care o consideră rezident sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat, în vederea aplicării prevederilor convenției. Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, continuă să fie considerată rezidentă în România, având obligație fiscală integrală până la data schimbării rezidenței potrivit convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin.

(2) Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri completează formularul prevăzut la art. 1 lit. b) și este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenței, precum și în următorii 3 ani calendaristici.

(3) Persoana fizică nerezidentă care a avut obligația completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a) și a obținut pe perioada șederii în România rezidența în România completează la plecarea din România numai formularul prevăzut la art. 1 lit. b) și nu va mai face dovada schimbării rezidenței într-un alt stat. Persoana fizică este considerată rezidentă în România până la data la care părăsește România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

(4) Persoana fizică nerezidentă care pe perioada șederii în România și-a dovedit rezidența într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri și care a avut obligația completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a) completează la plecarea din România formularul prevăzut la art. 1 lit. b).

CAPITOLUL V Dispoziții tranzitorii și finale

Art. 22. -

Persoanele fizice nerezidente sosite în România înainte de 1 ianuarie 2014 și care solicită eliberarea "Certificatului de rezidență fiscală privind aplicarea Convenției/Acordului de evitare a dublei impuneri dintre România și . . . . . . . . . ., pentru persoane fizice rezidente în România" au obligația completării formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România", prevăzut la art. 1 lit. a), și totodată să facă dovada plății impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, pentru categoriile de venituri supuse impozitului în România.

Art. 23. -

Formularistica prevăzută la art. 1 poate fi adaptată în funcție de situația concretă a contribuabilului.

Art. 24. -

Direcția generală de legislație cod fiscal și reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și unitățile fiscale subordonate din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...