Back

Act Internaţional

Convenţia de la Haga privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor*) (adoptată la 19 octombrie 1996 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 2002)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28.12.2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

luând în considerare necesitatea îmbunătăţirii protecţiei copiilor în situaţiile internaţionale,

dorind să evite conflictele dintre sistemele juridice în privinţa competenţei, legii aplicabile, recunoaşterii şi executării măsurilor de protecţie a copiilor,

reafirmând importanţa cooperării internaţionale pentru protecţia copiilor,

confirmând faptul că interesul superior al copilului trebuie să fie luat în considerare cu prioritate,

constatând necesitatea revizuirii Convenţiei din 5 octombrie 1961 privind competenţa autorităţilor şi legea aplicabilă în privinţa protecţiei minorilor,

dorind să stabilească prevederi comune în acest scop, luând în considerare Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,

au convenit următoarele:

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare al Convenţiei

ARTICOLUL 1

(1) Prezenta convenţie are ca obiect:

a) determinarea statului ale cărui autorităţi sunt competente să ia măsurile de protecţie a persoanei sau a bunurilor copilului;

b) determinarea legii aplicabile de către aceste autorităţi în exerciţiul competenţei lor;

c) determinarea legii aplicabile răspunderii părinteşti;

d) asigurarea recunoaşterii şi executării unor asemenea măsuri de protecţie în toate statele contractante;

e) stabilirea cooperării necesare între autorităţile statelor contractante pentru a asigura atingerea obiectivelor Convenţiei.

(2) În sensul prezentei convenţii, termenul răspundere părintească include autoritatea părintească sau orice relaţie similară acestei autorităţi, prin care se determină drepturi, puteri şi obligaţii ale părinţilor, tutorelui sau ale altui reprezentant legal în legătură cu persoana sau bunurile copilului.

ARTICOLUL 2

Convenţia se aplică copiilor din momentul naşterii lor şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.

ARTICOLUL 3

Măsurile prevăzute la art. 1 pot să se refere în mod deosebit la:

a) atribuirea, exerciţiul şi restrângerea, totală sau parţială, a răspunderii părinteşti, precum şi la delegarea acesteia;

b) dreptul de încredinţare, inclusiv dreptul privind ocrotirea persoanei copilului şi, în special, dreptul de a hotărî asupra locului de reşedinţă al copilului, precum şi dreptul de vizită, prin care se înţelege inclusiv dreptul de a lua copilul, pentru o perioadă determinată, într-un alt loc decât reşedinţa sa obişnuită;
Jurisprudență (1)

c) tutelă, curatelă şi instituţii similare;

d) desemnarea şi atribuţiile oricărei/oricărui persoane sau organism care are sarcina să se ocupe de persoana copilului sau de bunurile acestuia, să îl reprezinte ori să îl asiste;

e) plasamentul copilului la familia substitutivă, într-o formă de protecţie instituţionalizată, protecţie prin "kafalah" ori o instituţie similară;

f) supravegherea de către autorităţile publice a ocrotirii copilului acordate de către orice persoană căreia acesta i-a fost încredinţat;

g) administrarea, conservarea sau acte de dispoziţie privind proprietatea copilului.

ARTICOLUL 4

Convenţia nu se aplică pentru:

a) stabilirea sau contestarea filiaţiei;

b) deciziile privind adopţia, măsurile pregătitoare pentru adopţie, anularea ori revocarea adopţiei;

c) numele şi prenumele copilului;

d) obţinerea capacităţii depline de exerciţiu;

e) obligaţiile de întreţinere;

f) legate sau succesiuni;

g) securitatea socială;

h) măsurile publice de natură generală în domeniul educaţiei şi sănătăţii;

i) măsurile luate ca urmare a unor infracţiuni săvârşite de copil;

j) deciziile privind dreptul de azil şi imigraţia.

CAPITOLUL II Competenţa

ARTICOLUL 5 Jurisprudență (1)

(1) Autorităţile judiciare sau administrative ale statelor contractante de la reşedinţa obişnuită a copilului au competenţa de a lua măsuri de protecţie a persoanei copilului sau a bunurilor acestuia.
Jurisprudență (1)

(2) Sub rezerva art. 7 din Convenţie, în caz de schimbare a reşedinţei obişnuite a copilului în alt stat contractant, sunt competente autorităţile din statul noii reşedinţe obişnuite.

ARTICOLUL 6

(1) În situaţia copiilor refugiaţi sau a copiilor care, din cauza tulburărilor interne din ţara lor, sunt deplasaţi pe plan internaţional, autorităţile statului contractant pe teritoriul căruia se află în prezent aceşti copii ca rezultat al deplasării lor exercită competenţa prevăzută la alin. (1) al art. 5.

(2) Prevederile alineatului precedent se aplică, de asemenea, şi copiilor a căror reşedinţă obişnuită nu poate fi stabilită.

ARTICOLUL 7

(1) În cazul deplasării sau al neînapoierii ilicite a copilului, autorităţile statului contractant în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau neînapoierii îşi păstrează competenţa până când copilul a dobândit o reşedinţă obişnuită într-un alt stat şi:

a) fiecare persoană, instituţie sau alt organism având dreptul de încredinţare a încuviinţat deplasarea sau neînapoierea; sau

b) copilul a locuit în acel alt stat o perioadă de cel puţin un an după ce persoana, instituţia sau alt organism având dreptul de încredinţare a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de locul unde se află copilul, dar nicio cerere de înapoiere introdusă în cursul acestei perioade nu este încă examinată, iar copilul s-a integrat în noul mediu.

(2) Deplasarea sau neînapoierea copilului este considerată ca fiind ilicită când:

a) are loc cu încălcarea dreptului de încredinţare a copilului atribuit unei persoane, instituţii sau altui organism, separat sau împreună, potrivit legii statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită, imediat înainte de deplasare sau neînapoiere; şi

b) acest drept era exercitat în mod efectiv, separat sau împreună, la momentul deplasării sau neînapoierii ori ar fi fost astfel exercitat dacă aceste evenimente nu ar fi survenit.

Dreptul de încredinţare menţionat la lit. a) poate să rezulte în special dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă ori dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.

(3) Cât timp autorităţile menţionate la alin. (1) îşi păstrează competenţa, autorităţile statului contractant în care copilul a fost deplasat sau în care a fost reţinut pot lua, atunci când este necesar, numai măsuri urgente pentru protecţia persoanei sau a bunurilor copilului, în conformitate cu art. 11.

ARTICOLUL 8

(1) Pe cale de excepţie, autoritatea statului contractant competentă potrivit art. 5 sau 6, dacă ea consideră că, în anumite situaţii, autoritatea altui stat contractant ar fi mai în măsură să aprecieze interesul superior al copilului, poate:

- fie să solicite acestei autorităţi, direct sau prin intermediul autorităţii centrale a acelui stat, să accepte competenţa de a lua acele măsuri de protecţie pe care le consideră necesare;

- fie să suspende soluţionarea cauzei şi să invite părţile să introducă o asemenea cerere înaintea autorităţii celuilalt stat.

(2) Statele contractante ale căror autorităţi pot fi sesizate conform prevederilor alineatului precedent sunt:

a) statul al cărui cetăţean este copilul;

b) statul în care sunt situate bunurile copilului;

c) statul ale cărui autorităţi sunt sesizate cu o cerere de divorţ sau separare legală a părinţilor copilului ori pentru anularea căsătoriei acestora;

d) statul cu care copilul are cele mai strânse legături.

(3) Autorităţile interesate pot proceda la un schimb de opinii.

(4) Autoritatea solicitată sau sesizată potrivit prevederilor alin. (1) poate să accepte competenţa în locul autorităţii competente conform art. 5 sau 6, dacă ea consideră că aceasta este în interesul superior al copilului.

ARTICOLUL 9

(1) Dacă autorităţile statului contractant menţionate la art. 8 alin. (2) consideră că în anumite situaţii sunt mai în măsură să aprecieze interesul superior al copilului, ele pot:

- fie să solicite autorităţii competente a statului contractant de la reşedinţa obişnuită a copilului, direct sau prin intermediul autorităţii centrale a acelui stat, să le permită să exercite competenţa de a lua măsurile de protecţie pe care le consideră a fi necesare;

- fie să invite părţile să introducă o asemenea cerere către autoritatea statului contractant de la reşedinţa obişnuită a copilului.

(2) Autorităţile interesate pot proceda la un schimb de opinii.

(3) Autoritatea care iniţiază cererea poate exercita competenţa în locul autorităţii statului contractant de la reşedinţa obişnuită a copilului numai dacă aceasta din urmă a acceptat această cerere.

ARTICOLUL 10

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 5-9, autorităţile unui stat contractant competente să soluţioneze cererea de divorţ sau de separare legală a părinţilor unui copil cu reşedinţa obişnuită în alt stat contractant ori pentru anularea căsătoriei lor pot, dacă legea statului lor o permite, să ia măsuri de protecţie a persoanei copilului şi a bunurilor acestuia, dacă:

a) la momentul începerii procedurilor, unul dintre părinţi are reşedinţa obişnuită în acel stat, iar unul dintre părinţi exercită răspunderea părintească în legătură cu copilul; şi

b) competenţa acestor autorităţi de a lua asemenea măsuri a fost acceptată de către părinţi, precum şi de orice altă persoană care exercită răspunderea părintească în legătură cu copilul şi această competenţă este în interesul superior al acestuia.

(2) Competenţa prevăzută la alin. (1) de a lua măsuri de protecţie a copilului încetează de îndată ce hotărârea care admite sau respinge cererea de divorţ, de separare legală sau de anulare a căsătoriei a devenit definitivă ori procedura s-a încheiat din alt motiv.

ARTICOLUL 11

(1) În toate cazurile de urgenţă, autorităţile din orice stat contractant, pe al cărui teritoriu se află copilul sau bunurile sale, au competenţa de a lua măsurile necesare de protecţie.

(2) Măsurile luate conform alineatului precedent cu privire la un copil care are reşedinţa obişnuită într-un stat contractant îşi încetează efectele de îndată ce autorităţile competente potrivit art. 5-10 au luat măsurile impuse de situaţie.

(3) Măsurile luate conform alin. (1) cu privire la un copil care are reşedinţa obişnuită într-un stat necontractant îşi încetează efectele în fiecare stat contractant de îndată ce măsurile impuse de situaţie şi luate de autorităţile unui alt stat sunt recunoscute în statul contractant în cauză.

ARTICOLUL 12

(1) Sub rezerva dispoziţiilor art. 7, autorităţile unui stat contractant, pe al cărui teritoriu se află copilul sau bunurile acestuia, au competenţa de a lua măsuri cu caracter provizoriu pentru protecţia persoanei sau a bunurilor copilului, care au un efect teritorial limitat la statul în cauză, în măsura în care asemenea măsuri nu sunt incompatibile cu măsurile deja luate de către autorităţile care au competenţa potrivit art. 5-10.

(2) Măsurile luate potrivit alineatului precedent cu privire la un copil având reşedinţa obişnuită într-un stat contractant îşi încetează efectele de îndată ce autorităţile competente potrivit art. 5-10 au luat o decizie în privinţa măsurilor de protecţie care ar putea fi impuse de situaţie.

(3) Măsurile luate potrivit alin. (1) cu privire la un copil având reşedinţa obişnuită într-un stat necontractant îşi încetează efectele în statul contractant în care măsurile au fost luate de îndată ce măsurile impuse de situaţie şi luate de autorităţile altui stat sunt recunoscute în statul contractant în cauză.

ARTICOLUL 13

(1) Autorităţile dintr-un stat contractant competente potrivit art. 5-10 să ia măsuri de protecţie a persoanei sau a bunurilor copilului trebuie să se abţină de a se pronunţa, dacă, la momentul începerii procedurii, măsuri corespunzătoare situaţiei au fost cerute autorităţilor unui alt stat contractant, de asemenea având competenţă potrivit art. 5-10 la momentul solicitării, iar acestea sunt încă în curs de examinare.

(2) Prevederile alineatului precedent nu se aplică dacă autorităţile înaintea cărora a fost iniţial introdusă cererea pentru luarea măsurilor au renunţat la competenţă.

ARTICOLUL 14

Măsurile luate în aplicarea art. 5-10 rămân în vigoare conform prevederilor acestora, chiar dacă o schimbare de împrejurări a îndepărtat elementele pe care a fost întemeiată competenţa, atâta vreme cât autorităţile competente potrivit Convenţiei nu au modificat, înlocuit sau înlăturat asemenea măsuri.

CAPITOLUL III Legea aplicabilă

ARTICOLUL 15

(1) În exercitarea competenţei care le-a fost atribuită potrivit dispoziţiilor cap. II, autorităţile statelor contractante aplică legea lor naţională.

(2) Cu toate acestea, în măsura în care protecţia persoanei sau a bunurilor copilului o impune, în mod excepţional, ele pot aplica sau pot lua în considerare legea unui alt stat cu care situaţia respectivă prezintă cea mai strânsă legătură.

(3) Dacă reşedinţa obişnuită a copilului se schimbă în alt stat contractant, legea acestui stat se aplică, din momentul modificării situaţiei, condiţiilor de aplicare a măsurilor luate în statul vechii reşedinţe obişnuite.

ARTICOLUL 16

(1) Atribuirea sau încetarea răspunderii părinteşti de plin drept, fără intervenţia autorităţii judecătoreşti sau administrative, este reglementată de legea statului unde copilul îşi are reşedinţa obişnuită.

(2) Atribuirea sau încetarea răspunderii părinteşti printr-un acord ori un act unilateral, fără intervenţia autorităţii judecătoreşti sau administrative, este reglementată de legea statului unde copilul avea reşedinţa obişnuită la momentul în care acordul sau actul unilateral îşi produce efectele.

(3) Răspunderea părintească care există potrivit legii statului de reşedinţă obişnuită a copilului se menţine şi după schimbarea reşedinţei obişnuite în alt stat.

(4) Dacă reşedinţa obişnuită a copilului se schimbă, atribuirea răspunderii părinteşti de plin drept unei persoane care nu este încă învestită cu această răspundere este reglementată de legea statului de la noua reşedinţă obişnuită.

se încarcă...