Back

Parlamentul României

Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19.01.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Prezenta lege reglementează statutul funcţionarului public parlamentar din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României.
Jurisprudență (1)

(2) În sensul prezentei legi, prin structuri de specialitate se înţelege serviciile Camerei Deputaţilor şi Senatului ce desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 şi la art. 5 alin. (2).
Jurisprudență (2)

Art. 2. -

Funcţionarii publici parlamentari numiţi în cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au un statut special, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului.

Art. 3. -

În sensul prezentei legi, activităţile desfăşurate de funcţionarii publici parlamentari şi care implică exercitarea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului sunt următoarele:

a) asigurarea din punct de vedere tehnic şi de specialitate a elaborării, redactării şi definitivării actelor legislative;

b) elaborarea de studii, sinteze şi analize comparative, în scopul îmbunătăţirii şi perfecţionării cadrului legislativ;

c) organizarea, prezentarea şi redactarea lucrărilor de specialitate ale comisiilor parlamentare;

d) organizarea lucrărilor plenului Camerei Deputaţilor şi Senatului, inclusiv a şedinţelor comune;

e) organizarea şi desfăşurarea activităţii Biroului permanent;

f) documentarea, evidenţa şi informatizarea activităţii legislative;

g) gestionarea resurselor umane şi financiare, contenciosul administrativ şi auditul intern;

h) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de relaţii parlamentare externe şi de protocol, precum şi activitatea de informatică, relaţii cu presa şi cu publicul, registratură şi arhivă.

Art. 4. -

(1) Funcţia publică parlamentară este o funcţie publică specifică de carieră, autonomă.

(2) Funcţionarul public parlamentar se bucură de stabilitate şi îşi desfăşoară activitatea cu respectarea principiilor legalităţii, imparţialităţii, obiectivităţii, al subordonării ierarhice, precum şi al neutralităţii politice.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), funcţionarul public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare îşi exercită atribuţiile cu respectarea principiului legalităţii şi al subordonării ierarhice.

Art. 5. - Jurisprudență (1)

(1) Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile prezentei legi.

(2) Funcţiile publice parlamentare din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului sunt funcţiile publice în care sunt numite, pe durată nedeterminată, persoane care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 şi persoanele numite în funcţia de şef de cabinet.

(3) Persoanele care desfăşoară activităţi de specialitate la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele preşedinţilor comisiilor permanente, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare pot fi încadrate ca funcţionar public parlamentar pe perioadă nedeterminată, funcţionar public parlamentar pe perioadă determinată sau personal contractual**).

**) Conform prevederilor art. II din Legea nr. 113/2009, dispoziţiile art. 5 alin. (3) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.

(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului din structurile Parlamentului, care desfăşoară activităţi administrative, de gospodărire, investiţii, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pentru care încadrarea în muncă se face prin contract individual de muncă, potrivit Codului muncii.
Jurisprudență (1)

Art. 6. -

(1) Funcţiile publice parlamentare se clasifică, în raport cu nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice parlamentare, după cum urmează:

a) funcţii publice parlamentare corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;

b) funcţii publice parlamentare de conducere;

c) funcţii publice parlamentare de execuţie.

(2) Clasificarea funcţiilor publice parlamentare este reglementată în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 7. -

(1) Funcţiile publice parlamentare corespunzătoare înalţilor funcţionari publici parlamentari sunt: funcţia de secretar general, secretar general adjunct şi şef de departament sau director general, după caz.
Jurisprudență (2)

(2) Funcţiile publice parlamentare de conducere sunt: director, director adjunct, şef serviciu, şef secţie şi şef birou.

(3) Funcţiile publice parlamentare de execuţie sunt cele prevăzute în anexa la prezenta lege.

Art. 8. -

(1) Se înfiinţează funcţia de reprezentant permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului pe lângă Parlamentul European, ca angajat contractual al Camerei Deputaţilor şi/sau al Senatului, după caz, salarizat la nivelul funcţiei publice parlamentare de şef departament sau director general.

(2) Pe perioada misiunii sale în străinătate, persoana care are calitatea de reprezentant permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului decontează, pe bază de documente justificative, cheltuielile privind chiria şi întreţinerea spaţiului de locuit în străinătate, inclusiv utilităţile aferente, cheltuielile de birou privind telefonul, faxul şi internetul, cheltuielile privind asigurările de sănătate în străinătate şi cheltuielile privind biletele de avion - clasa economic - pentru deplasări în interesul serviciului la şi de la Parlamentul European.

(3) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetelor de venituri şi cheltuieli ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

CAPITOLUL II Incompatibilităţi şi interdicţii

Art. 9. - Modificări (1)

Calitatea de funcţionar public parlamentar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor şi activităţilor didactice din învăţământul superior, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

Art. 10. -

(1) Funcţionarii publici parlamentari nu pot deţine funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu este suspendat, conform art. 61 alin. (1) lit. a);

b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public parlamentar este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;

c) în cadrul regiilor autonome sau al societăţilor comerciale din sectorul public sau privat;
Modificări (1)

d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.

(2) Funcţionarii publici parlamentari nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), la încetarea perioadei pentru care a fost numit sau ales ori la încheierea mandatului demnitarului, după caz, funcţionarul public parlamentar este reîncadrat în funcţia publică deţinută sau într-o funcţie similară.

(4) Dispoziţiile prezentei legi privind activitatea politică a funcţionarului public parlamentar nu se aplică persoanelor care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 3 la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare şi la grupurile parlamentare.

Art. 11. -

(1) Nu sunt permise raporturi ierarhice directe, în cazul în care funcţionarii publici parlamentari sunt soţi sau rude de gradul I.

(2) Persoanele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) vor opta, în termen de 10 zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe.

(3) Orice persoană poate sesiza existenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1).

(4) Situaţiile prevăzute la alin. (1) şi, corelativ, neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (2) se constată de către secretarul general, care va dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici parlamentari soţi sau rude de gradul I.

(5) Procedura de constatare a incompatibilităţilor este stabilită prin Regulamentul intern al funcţionarilor publici parlamentari din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor sau Senatului, aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere.

CAPITOLUL III Selectarea, numirea, evaluarea şi promovarea funcţionarului public parlamentar

SECŢIUNEA 1 Selectarea şi numirea funcţionarului public parlamentar

Art. 12. -

(1) În structurile de specialitate ale Parlamentului o persoană poate ocupa o funcţie publică parlamentară, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;

b) cunoaşte limba română;

c) a împlinit vârsta de 18 ani;

d) este aptă din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcţiei; starea de sănătate este atestată pe bază de examen medical de specialitate;

e) îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitate stabilite potrivit prezentei legi;

f) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni, care o face nedemnă pentru exercitarea unei funcţii publice;

g) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită de lege;

h) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani;

i) a fost declarată "admis" la concursul sau examenul susţinut pentru ocuparea funcţiei publice parlamentare.

(2) Prevederile alin. (1) lit. e) referitoare la vechimea în specialitate şi ale alin. (1) lit. i) nu sunt aplicabile funcţionarului public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare.

(3) Condiţiile de vechime în specialitate necesară pentru ocuparea funcţiilor publice parlamentare de conducere din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se stabilesc de către birourile permanente reunite ale celor două Camere, iar vechimea minimă în specialitate necesară pentru ocuparea funcţiilor publice parlamentare de execuţie se stabileşte, de comun acord, de către secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului.

(4) Pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (1), pentru ocuparea unei funcţii publice parlamentare în structurile de specialitate ale Parlamentului pot fi stabilite condiţii specifice, aprobate de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului, la propunerea secretarului general.

Art. 13. -

Numirea funcţionarului public parlamentar care îşi desfăşoară activitatea la Cancelaria preşedintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare se face la propunerea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, a membrului Biroului permanent respectiv sau a liderului grupului parlamentar, după caz.

Art. 14. -

(1) Numirea funcţionarului public parlamentar se face pe post vacant, prin concurs sau examen, după caz, în condiţiile prezentei legi.

(2) Concursul se organizează şi se desfăşoară în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, se înscriu minimum două persoane.

(3) Examenul are loc în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, la concursul organizat s-a înscris o singură persoană sau numărul celor înscrişi este egal ori mai mic decât numărul posturilor vacante de acelaşi nivel, scoase la concurs.

Art. 15. -

Rezultatul concursului sau examenului se aduce la cunoştinţă candidaţilor, prin afişare, la sediul Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, în termen de 5 zile de la susţinerea ultimei probe.

Art. 16. -

(1) Candidatul nemulţumit de rezultatul concursului sau al examenului se poate adresa cu contestaţie, la secretarul general, în termen de 5 zile de la afişarea rezultatelor.

(2) Normele de organizare şi desfăşurare ale concursului sau examenului şi procedura de soluţionare a contestaţiilor se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului, la propunerea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz.

Art. 17. - Jurisprudență (1)

(1) Pe baza rezultatelor definitive, secretarul general emite ordinul de numire în funcţie a candidatului declarat "admis".

(2) Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public parlamentar, denumirea funcţiei publice parlamentare, data de la care urmează să exercite funcţia publică parlamentară, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii.

(3) Fişa postului aferentă funcţiei publice parlamentare se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public parlamentar.

(4) La învestirea în funcţia publică parlamentară, funcţionarul public parlamentar depune jurământul de credinţă, în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire.
Jurisprudență (1)

(5) Jurământul prevăzut la alin. (4) are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică parlamentară în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.

(6) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă.

(7) Funcţionarul public parlamentar depune jurământul de credinţă în faţa secretarului general, care poate fi asistat de secretarul general adjunct şi de conducătorul compartimentului în care îşi va desfăşura activitatea.

(8) Secretarul general şi secretarul general adjunct depun jurământul de credinţă în faţa Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz.

Art. 18. -

(1) Neprezentarea la termenul fixat pentru depunerea jurământului de credinţă, consemnată în scris, duce la revocarea ordinului de numire în funcţia publică parlamentară a persoanei în cauză, cu excepţia situaţiei în care dovedeşte că motive obiective au împiedicat-o să se prezinte şi pe care le face cunoscute, în termen de 5 zile, secretarului general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz.

(2) În termen de 5 zile de la încetarea motivelor prevăzute la alin. (1), funcţionarul public parlamentar are obligaţia de a depune jurământul de credinţă.

(3) Refuzul depunerii jurământului de credinţă prevăzut la art. 17 alin. (5) sau neprezentarea în condiţiile alin. (2) se consemnează în scris şi atrage revocarea ordinului de numire în funcţia publică parlamentară.

se încarcă...