Back

Act Internaţional

Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic din 02.11.2001 *)

În vigoare de la 25.04.2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Paris, 2 noiembrie 2001

Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită în cea de-a 31-a sesiune a sa, la Paris, între 15 octombrie şi 3 noiembrie 2001,

recunoscând importanţa patrimoniului cultural subacvatic ca parte integrantă a patrimoniului cultural al umanităţii şi ca element deosebit de important al istoriei popoarelor, naţiunilor şi al relaţiilor reciproce în ceea ce priveşte patrimoniul lor comun,

ştiind cât de importante sunt protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi că responsabilitatea acestei obligaţii aparţine tuturor statelor,

constatând creşterea interesului şi aprecierii publicului faţă de patrimoniul cultural subacvatic,

convinsă de importanţa care revine cercetării, informării şi educaţiei pentru protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic,

convinsă că publicul are dreptul să beneficieze de avantajele educative şi recreative ale unui acces responsabil şi inofensiv la patrimoniul cultural subacvatic in situ şi că educarea publicului contribuie la o mai bună cunoaştere, apreciere şi protecţie a acestui patrimoniu,

conştientă de faptul că intervenţiile neautorizate asupra patrimoniului cultural subacvatic reprezintă o ameninţare la adresa acestuia şi că este necesară adoptarea de măsuri mai severe pentru a împiedica asemenea intervenţii,

conştientă de necesitatea de a răspunde în mod adecvat posibilului impact negativ pe care unele acţiuni legitime l-ar putea avea în mod întâmplător asupra patrimoniului cultural subacvatic,

deosebit de preocupată de intensificarea exploatării comerciale a patrimoniului cultural subacvatic şi, în particular, de unele activităţi care au ca scop vânzarea, achiziţionarea sau schimburile de elemente aparţinând patrimoniului cultural subacvatic,

ştiind că progresele tehnologice facilitează descoperirea şi accesul la patrimoniul cultural subacvatic,

convinsă că o cooperare între state, organizaţii internaţionale, instituţii ştiinţifice, organizaţii profesionale, arheologi, scafandri, alte părţi interesate şi publicul larg este indispensabilă pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic,

considerând că prospectarea, explorările şi protecţia patrimoniului cultural subacvatic necesită accesul şi folosirea de metode ştiinţifice specifice şi utilizarea de tehnici şi de materiale adecvate, precum şi un înalt grad de specializare profesională, ceea ce indică adoptarea unor criterii uniforme în domeniu,

conştientă de necesitatea codificării şi dezvoltării treptate de norme referitoare la protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic, în conformitate cu dreptul şi practicile internaţionale, în special cu Convenţia UNESCO cu privire la mijloacele de prevenire şi interzicere a importului, exportului şi transferului ilicit de bunuri culturale, din 14 noiembrie 1970, precum şi cu Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, din 16 noiembrie 1972, şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, din 10 decembrie 1982,

preocupată de ameliorarea eficacităţii măsurilor luate la nivel internaţional, regional şi naţional pentru conservarea in situ a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic sau, dacă acest lucru este necesar în scopuri ştiinţifice sau de protejare, pentru a proceda, cu grijă, la recuperarea lor,

după ce a decis, în cea de-a 29-a sesiune a sa, că această problemă va face obiectul unei convenţii internaţionale,

adoptă în această zi de 2 noiembrie 2001 prezenta convenţie.

ARTICOLUL 1 Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

1.

a) Prin patrimoniu cultural subacvatic se înţelege toate urmele existenţei umane având caracter cultural, istoric sau arheologic, care au fost parţial ori în totalitate acoperite de apă, periodic sau în permanenţă, de cel puţin 100 de ani, cum ar fi:

(i) siturile, structurile, clădirile, obiectele şi resturile umane, în contextul arheologic şi în mediul lor natural;

(ii) navele, aeronavele, alte vehicule sau orice parte din acestea, împreună cu încărcătura sau orice alt conţinut, în contextul arheologic şi în mediul lor natural; şi

(iii) obiectele cu caracter preistoric.

b) Conductele şi cablurile aşezate pe fundul mării nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.

c) Instalaţiile, altele decât conductele sau cablurile, aşezate pe fundul mării şi care sunt încă în uz, nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.

2.

a) Prin state părţi se înţelege statele care au consimţit să se considere obligate prin prezenta convenţie şi pentru care aceasta este în vigoare.

b) Prezenta convenţie se aplică, mutatis mutandis, teritoriilor la care face referire art. 26 paragraful 2 b), care devin părţi la prezenta convenţie potrivit condiţiilor definite în acest paragraf, în măsura în care termenul state părţi se aplică acestor teritorii.

3. Prin UNESCO se înţelege Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.

4. Prin directorul general se înţelege directorul general al UNESCO.

5. Prin Zonă se înţelege fundul mărilor şi al oceanelor şi subsolul acestora, în limitele jurisdicţiei naţionale.

6. Prin intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic se înţelege o activitate care are ca obiect principal patrimoniul cultural subacvatic şi care ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.

7. Prin intervenţie care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic se înţelege o activitate care, deşi nu are ca obiect principal sau secundar patrimoniul cultural subacvatic, ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.

8. Prin nave şi aeronave de stat se înţelege nave de război şi alte nave sau aeronave care, la data scufundării lor, aparţineau unui stat sau operau sub controlul său şi erau utilizate exclusiv pentru servicii publice necomerciale, care sunt identificate ca atare şi corespund definiţiei patrimoniului cultural subacvatic.

9. Prin Norme se înţelege Normele privind intervenţiile directe asupra patrimoniului cultural subacvatic, aşa cum sunt menţionate la art. 33.

ARTICOLUL 2 Obiective şi principii generale

1. Prezenta convenţie îşi propune să asigure şi să îmbunătăţească protecţia patrimoniului cultural subacvatic.

2. Statele părţi vor coopera în scopul protecţiei patrimoniului cultural subacvatic.

3. Statele părţi vor conserva patrimoniul cultural subacvatic, în beneficiul umanităţii, conform prevederilor prezentei convenţii.

4. Statele părţi vor lua fiecare sau, dacă este cazul, împreună toate măsurile necesare, în conformitate cu prezenta convenţie şi cu dreptul internaţional, pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic, utilizând, în acest scop, în funcţie de capacităţile lor, cele mai adecvate mijloace de care dispun.

5. Conservarea in situ a patrimoniului cultural subacvatic va fi considerată o opţiune prioritară, înainte de autorizarea sau de întreprinderea oricărui fel de intervenţie asupra acestui patrimoniu.

6. Elementele aparţinând patrimoniului cultural subacvatic care au fost recuperate vor fi depozitate, conservate şi administrate astfel încât să se asigure conservarea lor pentru o perioadă de timp îndelungată.

7. Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercială.

8. În conformitate cu practica statelor şi cu dreptul internaţional şi, în special, cu Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu va putea fi interpretată ca modificând normele dreptului internaţional şi practica statelor referitoare la imunităţile suverane sau oricare dintre drepturile unui stat în ceea ce priveşte navele şi aeronavele de stat.

9. Statele părţi veghează ca resturile umane scufundate în apele maritime să fie respectate cum se cuvine.

10. Va fi încurajat accesul responsabil şi inofensiv in situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic, în scopuri de observare sau de documentare, astfel încât să fie încurajate sensibilizarea publicului faţă de acest patrimoniu, precum şi punerea în valoare şi protecţia acestuia, cu excepţia cazului în care un asemenea acces este incompatibil cu protecţia şi gestionarea lui.

11. Nicio acţiune sau activitate realizată în baza prezentei convenţii nu poate constitui fundament pentru proclamarea, susţinerea sau contestarea oricărei revendicări referitoare la suveranitate sau la jurisdicţia naţională.

ARTICOLUL 3 Relaţia dintre prezenta convenţie şi Convenţia
Naţiunilor Unite asupra dreptului mării

Nicio prevedere din prezenta convenţie nu va aduce atingere drepturilor, jurisdicţiei şi obligaţiilor pe care statele le au în baza dreptului internaţional, inclusiv a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. Prezenta convenţie va fi interpretată şi aplicată în contextul şi în conformitate cu prevederile dreptului internaţional, inclusiv ale Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.

ARTICOLUL 4 Relaţia cu dreptul privind salvarea şi dreptul privind bunurile găsite

Nicio activitate referitoare la patrimoniul cultural subacvatic căreia i se aplică prezenta convenţie nu cade sub incidenţa dreptului privind salvarea sau a dreptului privind bunurile găsite decât dacă:

a) este autorizată de autorităţile competente; şi

b) este în deplină conformitate cu prezenta convenţie; şi

c) asigură garantarea protecţiei maxime a patrimoniului cultural subacvatic în cazul oricărei operaţiuni de recuperare.

ARTICOLUL 5 Activităţi care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic

Toate statele părţi vor utiliza cele mai bune mijloace de care dispun pentru a preveni sau a atenua orice efect advers pe care l-ar putea avea activităţile care ţin de jurisdicţia lor şi care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic.

ARTICOLUL 6 Acorduri bilaterale regionale sau alte acorduri multilaterale

1. Statele părţi sunt încurajate să încheie acorduri bilaterale, regionale sau alte acorduri multilaterale ori să îmbunătăţească acordurile existente, în vederea asigurării conservării patrimoniului cultural subacvatic. Toate aceste acorduri trebuie să fie în deplină conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi să nu diminueze caracterul său universal. În cadrul unor asemenea acorduri, statele pot adopta norme şi reglementări care să asigure o mai bună protecţie a patrimoniului cultural subacvatic decât cele adoptate în cadrul prezentei convenţii.

2. Părţile la astfel de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pot invita statele care au o legătură verificabilă - în special o legătură culturală, istorică sau arheologică - cu patrimoniul cultural subacvatic, la care se face referire, să adere la aceste acorduri.

3. Prezenta convenţie nu modifică drepturile şi obligaţiile statelor părţi privind protecţia navelor scufundate, care rezultă din alte acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale încheiate înainte de adoptarea prezentei convenţii şi mai ales dacă acestea sunt conforme obiectivelor sale.

ARTICOLUL 7 Patrimoniul cultural subacvatic din apele interioare,
din apele arhipelagice şi din marea teritorială

1. În exerciţiul suveranităţii lor, statele părţi au dreptul exclusiv de a reglementa şi autoriza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice şi din marea lor teritorială.

2. Fără a aduce atingere celorlalte acorduri internaţionale şi normelor de drept internaţional privind protecţia patrimoniului cultural subacvatic, statele părţi vor impune, pentru intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice şi din marea lor teritorială, aplicare Normelor.

3. În exerciţiul suveranităţii lor şi conform practicilor generale dintre state, în vederea cooperării pentru adoptarea celor mai bune metode pentru protecţia navelor şi aeronavelor de stat, statele părţi vor trebui să informeze statul parte sub al cărui pavilion se găsesc acestea sau alte state care au o legătură verificabilă cu acestea - în special culturală, istorică ori arheologică - despre descoperirea unor astfel de nave sau aeronave de stat identificabile în interiorul apelor lor arhipelagice şi al apelor mării lor teritoriale.

ARTICOLUL 8 Patrimoniul cultural subacvatic din zona contiguă

Fără a aduce atingere şi în plus faţă de art. 9 şi 10, precum şi în aplicarea art. 303 paragraful 2 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, statele părţi pot reglementa şi autoriza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic din zona lor contiguă. În cadrul acestor acţiuni, vor impune aplicarea Normelor.

ARTICOLUL 9 Declararea şi notificarea în zona economică exclusivă
şi pe platoul continental

1. Toate statele părţi au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din zona economică exclusivă şi din cea a platoului continental, conform prezentei convenţii. În consecinţă:

a) când un cetăţean al statului sau o navă care arborează pavilionul acestuia fac o descoperire ori au în vedere o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona sa economică exclusivă sau pe platoul său continental, statul parte respectiv va cere cetăţeanului sau căpitanului vasului să declare această descoperire sau intervenţia sa;

b) în zona economică exclusivă sau pe platoul continental al unui alt stat parte:

(i) statele părţi vor cere cetăţeanului lor sau căpitanului vasului să le declare această descoperire ori intervenţie atât lor, cât şi celuilalt stat parte; sau, după caz,

(ii) un stat parte va cere cetăţeanului său ori căpitanului vasului să declare descoperirea sau intervenţia sa şi va asigura transmiterea rapidă şi eficace a informaţiei respective tuturor celorlalte state părţi.

2. La depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, fiecare stat parte va preciza modul în care va transmite declaraţiile prevăzute la paragraful 1b).

3. Orice stat parte va notifica directorului general descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care i-au fost aduse la cunoştinţă în baza paragrafului 1.

4. Directorul general va pune imediat la dispoziţie tuturor statelor părţi orice informaţie care i-a fost adusă la cunoştinţă în baza paragrafului 3.

5. Orice stat parte poate informa statul parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găseşte patrimoniul cultural subacvatic că doreşte să fie consultat în ceea ce priveşte modul de asigurare a unei protecţii efective a acestui patrimoniu. Această declaraţie trebuie să se bazeze pe existenţa unei legături verificabile, în special a unei legături culturale, istorice sau arheologice a acelui stat cu patrimoniul cultural subacvatic respectiv.

ARTICOLUL 10 Protecţia patrimoniului cultural subacvatic în zona economică
exclusivă şi pe platoul continental

1. Nu va putea fi acordată nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona economică exclusivă sau pe platoul continental decât în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

2. Un stat parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găseşte un patrimoniu cultural subacvatic are dreptul să interzică sau să autorizeze orice intervenţie asupra acestui patrimoniu, pentru a împiedica lezarea drepturilor sale suverane sau a jurisdicţiei sale, aşa cum sunt ele recunoscute de dreptul internaţional, inclusiv de Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.

3. Când se descoperă un element de patrimoniu cultural subacvatic sau când se are în vedere o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic în zona economică exclusivă sau pe platoul continental aparţinând unui stat parte, acest stat parte:

a) consultă toate celelalte state părţi care şi-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic;

b) coordonează aceste consultări în calitate de stat coordonator, în afară de cazul în care declară explicit că nu doreşte să facă acest lucru, situaţie în care statele părţi care şi-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, desemnează un stat coordonator.

4. Fără a aduce atingere obligaţiilor tuturor părţilor de a proteja patrimoniul cultural subacvatic prin adoptarea măsurilor necesare, conforme dreptului internaţional, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, în special jaful, statul coordonator poate să ia toate măsurile oportune şi/sau să acorde toate autorizaţiile necesare, conform prezentei convenţii, şi, la nevoie, înainte de orice consultare, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, pericol determinat fie de acţiuni umane, fie de alte cauze, inclusiv jaful. Pentru adoptarea acestor măsuri poate fi solicitată asistenţa altor state părţi.

5. Statul coordonator:

a) pune în aplicare măsurile de protecţie care au fost convenite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu excepţia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat parte;

b) eliberează toate autorizaţiile necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor astfel stabilite, conform Normelor, cu excepţia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizaţii să fie eliberate de un alt stat parte;

c) poate realiza orice fel de cercetare preliminară necesară asupra patrimoniului cultural subacvatic şi eliberează toate autorizaţiile necesare în respectiva situaţie şi transmite fără întârziere directorului general rezultatele acestei cercetări, iar acesta pune imediat aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state părţi.

6. În coordonarea acestor consultări, în adoptarea acestor măsuri şi prin realizarea oricăror cercetări preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul coordonator acţionează în numele statelor părţi în ansamblul lor şi nu în propriul său interes. O astfel de acţiune nu poate constitui prin ea însăşi baza vreunui fel de revendicare a unui drept preferenţial sau jurisdicţional neconsacrat prin dreptul internaţional şi, în special, prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.

7. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 4, nicio intervenţie asupra vreunei nave sau aeronave de stat nu poate fi realizată fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseşte sau fără colaborarea statului coordonator.

ARTICOLUL 11 Declararea şi notificarea în Zonă

1. Toate statele părţi au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din Zonă, conform prezentei convenţii şi art. 149 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. În consecinţă, când un cetăţean al unui stat parte sau un vas care arborează pavilionului său face o descoperire ori are intenţia să realizeze o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă, acest stat parte va cere cetăţeanului său ori căpitanului vasului să îi raporteze această descoperire sau intervenţie.

2. Statele părţi vor notifica directorului general şi secretarului general al Autorităţii Internaţionale a Fundurilor Marine descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care le-au fost astfel semnalate.

3. Directorul general pune fără întârziere la dispoziţia tuturor statelor părţi informaţiile care îi sunt astfel notificate.

4. Orice stat parte poate declara directorului general că doreşte să fie consultat asupra modului în care se asigură protecţia efectivă a acestui patrimoniu cultural subacvatic. Această declaraţie trebuie să se bazeze pe existenţa unei legături verificabile între statul respectiv şi acel patrimoniu cultural subacvatic, ţinând cont mai ales de drepturile preferenţiale ale statelor, de natură culturală, istorică sau arheologică.

ARTICOLUL 12 Protecţia patrimoniului cultural subacvatic în Zonă

1. Nu va putea fi eliberată nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă decât în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

2. Directorul general invită toate statele părţi care şi-au exprimat interesul, conform art. 11 paragraful 4, să se consulte asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic şi să desemneze un stat parte care să coordoneze aceste consultări în calitate de stat coordonator. Directorul general va invita şi Autoritatea Internaţională a Fundurilor Marine să participe la astfel de consultări.

3. Toate statele părţi pot lua orice măsură pe care o consideră oportună, conform prezentei convenţii, la nevoie înaintea oricărei consultări, pentru a preîntâmpina orice pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, fie că acest pericol este rezultatul activităţii umane, fie că este datorat altor cauze, şi, cu deosebire, jafului.

4. Statul coordonator:

a) pune în aplicare măsurile de protecţie care au fost stabilite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat parte; şi

b) eliberează toate autorizaţiile necesare în vederea aplicării măsurilor astfel convenite, în conformitate cu prezenta convenţie, cu excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizaţii să fie eliberate de un alt stat parte.

5. Statul coordonator poate realiza orice cercetare preliminară necesară a patrimoniului cultural subacvatic, eliberează toate autorizaţiile necesare în acest scop şi transmite fără întârziere rezultatele acesteia directorului general, care pune imediat aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state părţi.

6. În coordonarea acestor consultări, în adoptarea acestor măsuri şi prin realizarea oricăror cercetări preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul coordonator acţionează în beneficiul întregii umanităţi, în numele tuturor statelor părţi. În ceea ce priveşte patrimoniul vizat, o atenţie deosebită se acordă drepturilor preferenţiale ale statelor, de origine culturală, istorică sau arheologică.

7. Niciun stat parte nu va întreprinde sau autoriza intervenţii asupra vreunei nave sau aeronave de stat în Zonă fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseşte.

se încarcă...