Guvernul României

Ordonanța de urgență nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08.12.2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Având în vedere angajamentele internaționale asumate de România în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite și al Uniunii Europene,

ținând seama de faptul că actele cu forță juridică obligatorie ale acestor organizații stabilesc în sarcina statelor membre obligația de a adopta anumite măsuri legislative pentru punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale instituite de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, în baza art. 41 din Carta Națiunilor Unite, și de Uniunea Europeană în cadrul Politicii externe și de securitate comune,

având în vedere că România nu a adoptat până în prezent unele măsuri de acest tip, cum ar fi stabilirea autorităților competente cu soluționarea solicitărilor persoanelor fizice și juridice de drept privat pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acestora afectate de măsurile restrictive internaționale sau stabilirea unor sancțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în actele obligatorii adoptate pe plan internațional,

luând în considerare necesitatea eliminării grabnice a acestei carențe și considerând că aceasta este o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată și care contribuie la îndeplinirea unor obligații asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene și al Organizației Națiunilor Unite și la evitarea acționării statului român în justiție, în fața instanțelor naționale, în fața Curții de Justiției a Comunităților Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului,

ținând cont, totodată, de necesitatea creării cadrului juridic pentru punerea în aplicare la nivel național a sancțiunilor internaționale, care nu au caracter obligatoriu, adoptate în cadrul unor organizații internaționale sau de către alte state, precum și a celor adoptate prin decizii unilaterale ale României sau ale altor state,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

ARTICOLUL 1 Domeniu de aplicare

(1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de punere în aplicare, la nivel național, a sancțiunilor internaționale instituite prin:

a) rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau alte acte adoptate în baza art. 41 din Carta Națiunilor Unite;

b) regulamente, decizii, poziții comune, acțiuni comune și alte instrumente juridice ale Uniunii Europene.

(2) Prezenta ordonanță de urgență reglementează și modalitatea de punere în aplicare la nivel național a sancțiunilor internaționale, care nu au caracter obligatoriu, adoptate în cadrul unor organizații internaționale sau de către alte state, precum și a celor adoptate prin decizii unilaterale ale României sau ale altor state, în îndeplinirea scopurilor prevăzute la art. 2 lit. a).

ARTICOLUL 2 Semnificația unor termeni

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele înțelesuri:

a) sancțiuni internaționale - restricțiile și obligațiile în legătură cu guvernele unor state, cu entități nestatale sau persoane fizice ori juridice, adoptate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, de Uniunea Europeană, de alte organizații internaționale sau prin decizii unilaterale ale României ori ale altor state, în scopul menținerii păcii și securității internaționale, prevenirii și combaterii terorismului, asigurării respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, dezvoltării și consolidării democrației și statului de drept și îndeplinirii altor scopuri, în conformitate cu obiectivele comunității internaționale, cu dreptul internațional și cu dreptul Uniunii Europene. Sancțiunile internaționale vizează, în special, blocarea fondurilor și a resurselor economice, restricții comerciale, restricții privind operațiuni cu produse și tehnologii cu dublă utilizare și cu produsele militare, restricții de călătorie, restricții de transport și comunicații, sancțiuni diplomatice sau în domeniile tehnico-științific, cultural ori sportiv;

b) persoane și entități desemnate - guvernele statelor, entitățile nestatale sau persoanele care fac obiectul unor sancțiuni internaționale;

c) bun - orice tehnologie sau produs purtător de valoare economică sau destinat satisfacerii unui anumit scop, corporal ori necorporal, care aparține sau este deținut ori aflat sub controlul unor persoane sau entități desemnate ori care este interzis la import sau export din și către o anumită destinație; sunt asimilate definiției bunurilor fondurile, resursele economice și produsele sau tehnologiile cu dublă utilizare;

d) fonduri - mijloace financiare și beneficii de orice natură, care includ, dar nu se limitează la:

(i) numerar, cecuri, creanțe în numerar, cambii, ordine de plată și alte instrumente de plată;

(ii) depozite la instituții financiare sau la alte entități, solduri de conturi, creanțe și titluri de creanță;

(iii) valori mobiliare negociate la nivel public și privat și titluri de creanță, inclusiv titluri și acțiuni, certificate reprezentând valori mobiliare, obligațiuni, bilete la ordin, garanții, obligațiuni negarantate și contracte derivate;

(iv) dobânzi, dividende sau alte venituri din active sau plusvalori percepute pe active ori generate de acestea;

(v) credite, drepturi compensatorii, garanții, garanții de bună execuție sau alte angajamente financiare;

(vi) scrisori de credit, conosamente, contracte de vânzare;

(vii) cote-părți din fonduri sau resurse economice și documentele care atestă deținerea acestora;

(viii) orice alt mijloc de finanțare sau document care atestă finanțarea exportului.

e) blocarea fondurilor - prevenirea oricărui transfer, acces la sau utilizare a fondurilor în orice mod care ar produce o schimbare a volumului, caracterului, localizării, proprietarului, posesiei, destinației acestora sau o altă schimbare care ar permite utilizarea fondurilor, inclusiv gestiunea de portofoliu;

f) resurse economice - activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobiliare ori imobiliare, care nu constituie fonduri, dar care pot fi utilizate pentru obținerea de fonduri, produse sau servicii;

g) blocarea resurselor economice - prevenirea utilizării resurselor economice pentru a obține fonduri, produse sau servicii în orice mod, inclusiv prin vânzare, închiriere sau ipotecare.

h) produse și tehnologii cu dublă utilizare - acele produse și tehnologii definite conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 159 din 30 iunie 2000.
Modificări (1)

i) a avea sub control - toate situațiile în care, fără a deține un titlu de proprietate, o persoană fizică sau juridică are posibilitatea de a dispune, în orice mod, cu privire la bunuri, fără a obține o aprobare prealabilă din partea proprietarului de drept sau de a influența în orice mod persoane sau entități desemnate ori alte persoane fizice sau juridice.

CAPITOLUL II Punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale

ARTICOLUL 3 Caracterul obligatoriu

(1) Actele prevăzute la art. 1 alin. (1) sunt obligatorii în dreptul intern pentru toate autoritățile și instituțiile publice din România, precum și pentru persoanele fizice sau juridice române sau aflate pe teritoriul României, în condițiile reglementărilor care stabilesc regimul juridic al fiecărei categorii de acte.

(2) Prevederile legislative interne nu pot fi invocate pentru a justifica nepunerea în aplicare a sancțiunilor internaționale prevăzute la art. 1 alin. (1).

ARTICOLUL 4 Măsuri naționale de implementare

(1) Autoritățile și instituțiile publice din România, în domeniul lor de competență, au obligația de a pune în aplicare sancțiunile internaționale instituite prin actele prevăzute la art. 1, în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență.
Modificări (1)

(2) În cazul sancțiunilor internaționale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1), direct aplicabile în România, se adoptă, dacă este cazul, actele normative naționale necesare aplicării directe a acestora, precum și, dacă se consideră necesar, pentru incriminarea încălcării sancțiunilor.

(3) În cazul sancțiunilor internaționale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1), care nu sunt direct aplicabile în România, în măsura în care nu sunt detaliate la nivel comunitar sau internațional prin acte normative direct aplicabile, se adoptă actele normative naționale necesare aplicării acestora, care vor stabili și măsurile necesare de punere în aplicare, indicându-se tipul și conținutul sancțiunilor internaționale, persoanele și entitățile desemnate, precum și, dacă se consideră necesar, incriminarea încălcării acestora.

(4) Sancțiunile internaționale prevăzute la art. 1 alin. (2) devin obligatorii în dreptul intern prin adoptarea unui act normativ, care va stabili și măsurile necesare de punere în aplicare, inclusiv incriminarea încălcării acestora, după caz.

(5) Proiectele actelor normative naționale menționate la alin. (2)-(4) se elaborează la inițiativa Ministerului Afacerilor Externe, împreună cu autoritățile și instituțiile publice cu atribuții în domeniu. Acestea se adoptă în procedură de urgență.

(6) Actele normative menționate la alin. (2), care creează cadrul pentru punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale instituite prin acte normative comunitare direct aplicabile, sunt comunicate Departamentului pentru Afaceri Europene imediat după adoptare.

(7) Prevederile actelor normative menționate la alin. (2)-(4) au prioritate față de contractele încheiate înainte sau după intrarea în vigoare a acestora, dacă nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 5 Măsuri de publicitate

(1) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 12 alin. (1) și la art. 17 alin. (1), în domeniul lor de competență, asigură de urgență publicitatea prevederilor actelor care instituie sancțiuni internaționale obligatorii în România, prin afișarea pe pagina de internet proprie sau alte forme de publicitate.

(2) În scopul asigurării publicității, prin ordin al ministrului afacerilor externe, se asigură publicarea gratuită în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite prin care se instituie sancțiuni internaționale, adoptate în baza art. 41 din Carta Națiunilor Unite, în termen de 5 zile de la adoptarea acestora.
Referințe (2)

ARTICOLUL 6 Informarea Parlamentului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării Modificări (1)

Periodic, dar nu mai puțin de o dată pe an, primul-ministru prezintă, potrivit art. 107 alin. (1) din Constituția României, republicată, rapoarte detaliate Parlamentului și Consiliului Suprem de Apărare a Țării privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale.

ARTICOLUL 7 Obligația de înștiințare

(1) Orice persoană care are date și informații despre persoane sau entități desemnate, care deține sau are sub control bunuri ori care are date și informații despre acestea, despre tranzacții legate de bunuri sau în care sunt implicate persoane ori entități desemnate are obligația de a înștiința autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanțe de urgență din momentul în care ia cunoștință despre existența situației care impune înștiințarea.

(2) Autoritatea sau instituția publică înștiințată potrivit alin. (1), în situația în care constată că nu are calitatea de autoritate competentă potrivit prezentei ordonanțe de urgență, transmite în termen de 24 de ore înștiințarea către autoritatea competentă. În situația în care autoritatea competentă nu poate fi identificată, înștiințarea se transmite Ministerului Afacerilor Externe, în calitatea sa de coordonator al Comitetului Interinstituțional prevăzut la art. 13.

(3) Înștiințarea trebuie să cuprindă date minime care să permită identificarea și contactarea autorului acesteia.

ARTICOLUL 8 Autorizarea derogărilor de la aplicarea sancțiunilor internaționale

(1) Pentru obținerea unei derogări de la aplicarea sancțiunilor internaționale, cu respectarea condițiilor stabilite de actul prevăzut la art. 1 alin. (1) sau de actul normativ prevăzut la art. 4 alin. (4), orice persoană poate adresa, în scris, o cerere autorității române competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență, care va fi însoțită de toate documentele relevante.

(2) Autoritatea competentă astfel sesizată decide asupra acordării derogării solicitate, după obținerea, din partea Ministerului Afacerilor Externe, a avizului de conformitate cu dreptul internațional, care se va transmite în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării formulate de autoritatea competentă.

(3) Răspunsul la cererea formulată potrivit alin. (1) se comunică solicitantului de către autoritatea competentă, în scris, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. În cazul în care se solicită derogarea pentru satisfacerea unor necesități de bază sau pentru motive umanitare, răspunsul autorității competente se comunică în termen de 5 zile de la primirea cererii.

(4) La acordarea derogării prevăzute la alin. (1), autoritățile competente adoptă toate măsurile necesare pentru a evita utilizarea acesteia în scopuri incompatibile cu motivul acordării, cu respectarea condițiilor prevăzute în actele care instituie sancțiunea internațională respectivă.

ARTICOLUL 9 Reguli generale privind procesul de luare a deciziilor pentru punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale

(1) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, autoritățile competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență efectuează toate cercetările suplimentare pe care le consideră necesare, ținând seama de situație, inclusiv, dacă este nevoie, de consultarea autorităților competente din oricare alt stat.

(2) Persoanele care adresează o cerere potrivit prezentei ordonanțe de urgență, persoanele la care se află bunurile care fac obiectul cercetărilor potrivit prezentei ordonanțe de urgență, precum și, după caz, alte autorități sau instituții publice solicitate, comunică autorității competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență, la cerere și în termenul specificat, toate informațiile pe care le au cu privire la bunurile respective, inclusiv cu privire la alte circumstanțe legate de acestea, sau cu privire la persoanele care, în orice mod, au legătură cu aceste bunuri. La cererea autorității competente, vor prezenta documentele privind bunurile respective, persoanele sau alte circumstanțe relevante ori vor mijloci accesul reprezentanților împuterniciți la aceste documente.

(3) Decizia unei autorități competente poate fi contestată potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(4) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, autoritatea competentă poate cere avizul consultativ al Consiliului interinstituțional prevăzut la art. 13, dacă în prezenta ordonanță de urgență nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 10 Sesizarea erorilor de identificare

(1) Orice persoană poate sesiza în scris autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanțe de urgență pentru a-i semnala orice eroare de identificare privind persoane sau entități desemnate, precum și bunuri.

(2) Autoritatea competentă comunică decizia sa asupra sesizării prevăzute la alin. (1) în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea sesizării și dispune, dacă este cazul, măsurile necesare.

(3) Dispozițiile art. 8 și 9 sunt aplicabile în mod corespunzător.

ARTICOLUL 11 Coordonarea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale

(1) Autoritățile și instituțiile publice din România informează Ministerul Afacerilor Externe, semestrial sau ori de câte ori este nevoie, despre modul în care sunt aplicate sancțiunile internaționale în domeniul lor de competență, despre încălcări ale acestora și cazuri aflate în curs de soluționare, precum și despre orice alte dificultăți de aplicare.

(2) Ministerul Afacerilor Externe, pe baza informărilor primite de la autoritățile competente potrivit alin. (1), informează organizațiile internaționale sau instituțiile comunitare în cadrul cărora a fost adoptată sancțiunea internațională despre măsurile întreprinse și, dacă este cazul, despre dificultățile de aplicare în plan național și transmite date privind rezultatul informării autorităților și instituțiilor publice interesate.

CAPITOLUL III Atribuțiile autorităților și instituțiilor publice în punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale

ARTICOLUL 12 Autorități competente cu soluționarea unor cereri

(1) În funcție de tipul sancțiunii internaționale, autoritățile competente să primească și să soluționeze înștiințări sau cereri formulate potrivit art. 7 alin. (1), 8, 10, 18, 22 și 23 sunt următoarele:

a) în cazul sancțiunilor de blocare a fondurilor sau a resurselor economice, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală;

b) în cazul celorlalte tipuri de sancțiuni internaționale, autoritățile publice cu atribuții potrivit legii în domeniul în care se aplică tipul de sancțiuni internaționale respectiv.

(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, autoritățile competente prevăzute la alin. (1) adoptă norme metodologice specifice privind procedura soluționării înștiințărilor sau cererilor prevăzute la alin. (1).

ARTICOLUL 13 Consiliul interinstituțional

(1) Pentru asigurarea cadrului general de cooperare în domeniul punerii în aplicare în România a sancțiunilor internaționale se înființează Consiliul interinstituțional, denumit în continuare Consiliu, alcătuit din reprezentanți ai Cancelariei Primului-Ministru, Ministerului Afacerilor Externe, Departamentului pentru Afaceri Europene, Ministerului Justiției, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Ministerului Apărării, Ministerului Economiei și Finanțelor, Departamentului de Comerț Exterior din subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Ministerului Transporturilor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Agenției Naționale de Control al Exporturilor, Băncii Naționale a României, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.
Modificări (1)

(2) În funcție de natura sancțiunilor internaționale, Consiliul poate solicita participarea la întrunirile sale și a reprezentanților altor autorități sau instituții publice.

(3) Consiliul este coordonat de Ministerul Afacerilor Externe, prin conducătorul Oficiului pentru Implementarea Sancțiunilor Internaționale, iar reprezentanții autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1) și (2) care participă la lucrările Consiliului sunt desemnați de către conducătorii acestor instituții și dispun de autorizație de acces la informații clasificate corespunzător nivelului de clasificare al informațiilor utilizate la reuniunile Consiliului, potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Consiliul se convoacă, ori de câte ori este necesar, de către Ministerul Afacerilor Externe, la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia.

(5) Pentru elaborarea avizului consultativ prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. c), Consiliul se întrunește în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării din partea autorității competente de către Ministerul Afacerilor Externe.

(6) Avizul consultativ se transmite autorității competente care l-a solicitat, în termen de două zile lucrătoare de la data întrunirii Consiliului.

(7) Ministerul Afacerilor Externe asigură și secretariatul Consiliului.

(8) Cheltuielile implicate de activitatea de secretariat sunt suportate din bugetul anual aprobat al Ministerului Afacerilor Externe.

ARTICOLUL 14 Atribuțiile Consiliului

(1) Consiliul are următoarele atribuții:

a) asigură cadrul de consultare în vederea armonizării activităților autorităților și instituțiilor publice române în domeniul punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale;

b) asigură cadrul de consultare între autoritățile și instituțiile publice române pentru fundamentarea poziției României în adoptarea, modificarea, suspendarea sau încetarea sancțiunilor internaționale;

c) elaborează și emite, la cererea autorității competente sesizate, avize consultative pentru fundamentarea unor decizii legate de aplicarea sancțiunilor internaționale;

d) prezintă primului-ministru și Președintelui României recomandări cu privire la oportunitatea preluării în dreptul intern a unor sancțiuni internaționale care nu au caracter obligatoriu;

e) prezintă ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată pe an, informări privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale, pentru fundamentarea rapoartelor primului-ministru prevăzute la art. 6;

f) asigură, ori de câte ori este posibil, informarea persoanelor fizice și juridice care dețin sau au sub control bunuri, în legătură cu iminența adoptării sancțiunilor internaționale prevăzute la art. 1, pentru a permite, de la momentul adoptării și fără întârziere, punerea în aplicare a acestora.

(2) Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

ARTICOLUL 15 Baza de date

(1) Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, creează și gestionează baza de date centralizată cu privire la fonduri și resurse economice blocate.

(2) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 17 alin. (1) păstrează o evidență proprie cu privire la punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale din domeniul lor de competență, pe care o pun la dispoziția Ministerului Economiei și Finanțelor.

(3) În cazul altor tipuri de sancțiuni internaționale, autoritățile și instituțiile publice competente cu punerea lor în aplicare potrivit legii creează și gestionează baza de date proprie cu privire la punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale în domeniul lor de activitate.

(4) Pentru alcătuirea bazelor de date prevăzute la alin. (1) - (3), autoritățile și instituțiile publice vor realiza schimbul de informații în conformitate cu prevederile art. 16.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...