Back

Guvernul României

Ordonanţa de urgenţă nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08.12.2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Având în vedere angajamentele internaţionale asumate de România în calitate de stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al Uniunii Europene,

ţinând seama de faptul că actele cu forţă juridică obligatorie ale acestor organizaţii stabilesc în sarcina statelor membre obligaţia de a adopta anumite măsuri legislative pentru punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale instituite de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în baza art. 41 din Carta Naţiunilor Unite, şi de Uniunea Europeană în cadrul Politicii externe şi de securitate comune,

având în vedere că România nu a adoptat până în prezent unele măsuri de acest tip, cum ar fi stabilirea autorităţilor competente cu soluţionarea solicitărilor persoanelor fizice şi juridice de drept privat pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestora afectate de măsurile restrictive internaţionale sau stabilirea unor sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în actele obligatorii adoptate pe plan internaţional,

luând în considerare necesitatea eliminării grabnice a acestei carenţe şi considerând că aceasta este o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată şi care contribuie la îndeplinirea unor obligaţii asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi la evitarea acţionării statului român în justiţie, în faţa instanţelor naţionale, în faţa Curţii de Justiţiei a Comunităţilor Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului,

ţinând cont, totodată, de necesitatea creării cadrului juridic pentru punerea în aplicare la nivel naţional a sancţiunilor internaţionale, care nu au caracter obligatoriu, adoptate în cadrul unor organizaţii internaţionale sau de către alte state, precum şi a celor adoptate prin decizii unilaterale ale României sau ale altor state,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Domeniu de aplicare

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează modalitatea de punere în aplicare, la nivel naţional, a sancţiunilor internaţionale instituite prin:

a) rezoluţiile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau alte acte adoptate în baza art. 41 din Carta Naţiunilor Unite;

b) regulamente, decizii, poziţii comune, acţiuni comune şi alte instrumente juridice ale Uniunii Europene.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează şi modalitatea de punere în aplicare la nivel naţional a sancţiunilor internaţionale, care nu au caracter obligatoriu, adoptate în cadrul unor organizaţii internaţionale sau de către alte state, precum şi a celor adoptate prin decizii unilaterale ale României sau ale altor state, în îndeplinirea scopurilor prevăzute la art. 2 lit. a).

ARTICOLUL 2 Semnificaţia unor termeni

În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:

a) sancţiuni internaţionale - restricţiile şi obligaţiile în legătură cu guvernele unor state, cu entităţi nestatale sau persoane fizice ori juridice, adoptate de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, de Uniunea Europeană, de alte organizaţii internaţionale sau prin decizii unilaterale ale României ori ale altor state, în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale, prevenirii şi combaterii terorismului, asigurării respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, dezvoltării şi consolidării democraţiei şi statului de drept şi îndeplinirii altor scopuri, în conformitate cu obiectivele comunităţii internaţionale, cu dreptul internaţional şi cu dreptul Uniunii Europene. Sancţiunile internaţionale vizează, în special, blocarea fondurilor şi a resurselor economice, restricţii comerciale, restricţii privind operaţiuni cu produse şi tehnologii cu dublă utilizare şi cu produsele militare, restricţii de călătorie, restricţii de transport şi comunicaţii, sancţiuni diplomatice sau în domeniile tehnico-ştiinţific, cultural ori sportiv;

b) persoane şi entităţi desemnate - guvernele statelor, entităţile nestatale sau persoanele care fac obiectul unor sancţiuni internaţionale;

c) bun - orice tehnologie sau produs purtător de valoare economică sau destinat satisfacerii unui anumit scop, corporal ori necorporal, care aparţine sau este deţinut ori aflat sub controlul unor persoane sau entităţi desemnate ori care este interzis la import sau export din şi către o anumită destinaţie; sunt asimilate definiţiei bunurilor fondurile, resursele economice şi produsele sau tehnologiile cu dublă utilizare;

d) fonduri - mijloace financiare şi beneficii de orice natură, care includ, dar nu se limitează la:

(i) numerar, cecuri, creanţe în numerar, cambii, ordine de plată şi alte instrumente de plată;

(ii) depozite la instituţii financiare sau la alte entităţi, solduri de conturi, creanţe şi titluri de creanţă;

(iii) valori mobiliare negociate la nivel public şi privat şi titluri de creanţă, inclusiv titluri şi acţiuni, certificate reprezentând valori mobiliare, obligaţiuni, bilete la ordin, garanţii, obligaţiuni negarantate şi contracte derivate;

(iv) dobânzi, dividende sau alte venituri din active sau plusvalori percepute pe active ori generate de acestea;

(v) credite, drepturi compensatorii, garanţii, garanţii de bună execuţie sau alte angajamente financiare;

(vi) scrisori de credit, conosamente, contracte de vânzare;

(vii) cote-părţi din fonduri sau resurse economice şi documentele care atestă deţinerea acestora;

(viii) orice alt mijloc de finanţare sau document care atestă finanţarea exportului.

e) blocarea fondurilor - prevenirea oricărui transfer, acces la sau utilizare a fondurilor în orice mod care ar produce o schimbare a volumului, caracterului, localizării, proprietarului, posesiei, destinaţiei acestora sau o altă schimbare care ar permite utilizarea fondurilor, inclusiv gestiunea de portofoliu;

f) resurse economice - activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobiliare ori imobiliare, care nu constituie fonduri, dar care pot fi utilizate pentru obţinerea de fonduri, produse sau servicii;

g) blocarea resurselor economice - prevenirea utilizării resurselor economice pentru a obţine fonduri, produse sau servicii în orice mod, inclusiv prin vânzare, închiriere sau ipotecare.

h) produse şi tehnologii cu dublă utilizare - acele produse şi tehnologii definite conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 159 din 30 iunie 2000.
Modificări (1)

i) a avea sub control - toate situaţiile în care, fără a deţine un titlu de proprietate, o persoană fizică sau juridică are posibilitatea de a dispune, în orice mod, cu privire la bunuri, fără a obţine o aprobare prealabilă din partea proprietarului de drept sau de a influenţa în orice mod persoane sau entităţi desemnate ori alte persoane fizice sau juridice.

CAPITOLUL II Punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale

ARTICOLUL 3 Caracterul obligatoriu

(1) Actele prevăzute la art. 1 alin. (1) sunt obligatorii în dreptul intern pentru toate autorităţile şi instituţiile publice din România, precum şi pentru persoanele fizice sau juridice române sau aflate pe teritoriul României, în condiţiile reglementărilor care stabilesc regimul juridic al fiecărei categorii de acte.

(2) Prevederile legislative interne nu pot fi invocate pentru a justifica nepunerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale prevăzute la art. 1 alin. (1).

ARTICOLUL 4 Măsuri naţionale de implementare

(1) Autorităţile şi instituţiile publice din România, în domeniul lor de competenţă, au obligaţia de a pune în aplicare sancţiunile internaţionale instituite prin actele prevăzute la art. 1, în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă.
Modificări (1)

(2) În cazul sancţiunilor internaţionale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1), direct aplicabile în România, se adoptă, dacă este cazul, actele normative naţionale necesare aplicării directe a acestora, precum şi, dacă se consideră necesar, pentru incriminarea încălcării sancţiunilor.

(3) În cazul sancţiunilor internaţionale instituite prin actele normative prevăzute la art. 1 alin. (1), care nu sunt direct aplicabile în România, în măsura în care nu sunt detaliate la nivel comunitar sau internaţional prin acte normative direct aplicabile, se adoptă actele normative naţionale necesare aplicării acestora, care vor stabili şi măsurile necesare de punere în aplicare, indicându-se tipul şi conţinutul sancţiunilor internaţionale, persoanele şi entităţile desemnate, precum şi, dacă se consideră necesar, incriminarea încălcării acestora.

(4) Sancţiunile internaţionale prevăzute la art. 1 alin. (2) devin obligatorii în dreptul intern prin adoptarea unui act normativ, care va stabili şi măsurile necesare de punere în aplicare, inclusiv incriminarea încălcării acestora, după caz.

(5) Proiectele actelor normative naţionale menţionate la alin. (2)-(4) se elaborează la iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe, împreună cu autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în domeniu. Acestea se adoptă în procedură de urgenţă.

(6) Actele normative menţionate la alin. (2), care creează cadrul pentru punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale instituite prin acte normative comunitare direct aplicabile, sunt comunicate Departamentului pentru Afaceri Europene imediat după adoptare.

(7) Prevederile actelor normative menţionate la alin. (2)-(4) au prioritate faţă de contractele încheiate înainte sau după intrarea în vigoare a acestora, dacă nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 5 Măsuri de publicitate

(1) Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 12 alin. (1) şi la art. 17 alin. (1), în domeniul lor de competenţă, asigură de urgenţă publicitatea prevederilor actelor care instituie sancţiuni internaţionale obligatorii în România, prin afişarea pe pagina de internet proprie sau alte forme de publicitate.

(2) În scopul asigurării publicităţii, prin ordin al ministrului afacerilor externe, se asigură publicarea gratuită în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite prin care se instituie sancţiuni internaţionale, adoptate în baza art. 41 din Carta Naţiunilor Unite, în termen de 5 zile de la adoptarea acestora.
Referințe (2)

ARTICOLUL 6 Informarea Parlamentului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Modificări (1)

Periodic, dar nu mai puţin de o dată pe an, primul-ministru prezintă, potrivit art. 107 alin. (1) din Constituţia României, republicată, rapoarte detaliate Parlamentului şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale.

ARTICOLUL 7 Obligaţia de înştiinţare

(1) Orice persoană care are date şi informaţii despre persoane sau entităţi desemnate, care deţine sau are sub control bunuri ori care are date şi informaţii despre acestea, despre tranzacţii legate de bunuri sau în care sunt implicate persoane ori entităţi desemnate are obligaţia de a înştiinţa autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă din momentul în care ia cunoştinţă despre existenţa situaţiei care impune înştiinţarea.

(2) Autoritatea sau instituţia publică înştiinţată potrivit alin. (1), în situaţia în care constată că nu are calitatea de autoritate competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, transmite în termen de 24 de ore înştiinţarea către autoritatea competentă. În situaţia în care autoritatea competentă nu poate fi identificată, înştiinţarea se transmite Ministerului Afacerilor Externe, în calitatea sa de coordonator al Comitetului Interinstituţional prevăzut la art. 13.

(3) Înştiinţarea trebuie să cuprindă date minime care să permită identificarea şi contactarea autorului acesteia.

ARTICOLUL 8 Autorizarea derogărilor de la aplicarea sancţiunilor internaţionale

(1) Pentru obţinerea unei derogări de la aplicarea sancţiunilor internaţionale, cu respectarea condiţiilor stabilite de actul prevăzut la art. 1 alin. (1) sau de actul normativ prevăzut la art. 4 alin. (4), orice persoană poate adresa, în scris, o cerere autorităţii române competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, care va fi însoţită de toate documentele relevante.

(2) Autoritatea competentă astfel sesizată decide asupra acordării derogării solicitate, după obţinerea, din partea Ministerului Afacerilor Externe, a avizului de conformitate cu dreptul internaţional, care se va transmite în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării formulate de autoritatea competentă.

(3) Răspunsul la cererea formulată potrivit alin. (1) se comunică solicitantului de către autoritatea competentă, în scris, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. În cazul în care se solicită derogarea pentru satisfacerea unor necesităţi de bază sau pentru motive umanitare, răspunsul autorităţii competente se comunică în termen de 5 zile de la primirea cererii.

(4) La acordarea derogării prevăzute la alin. (1), autorităţile competente adoptă toate măsurile necesare pentru a evita utilizarea acesteia în scopuri incompatibile cu motivul acordării, cu respectarea condiţiilor prevăzute în actele care instituie sancţiunea internaţională respectivă.

ARTICOLUL 9 Reguli generale privind procesul de luare a deciziilor pentru punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale

(1) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, autorităţile competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă efectuează toate cercetările suplimentare pe care le consideră necesare, ţinând seama de situaţie, inclusiv, dacă este nevoie, de consultarea autorităţilor competente din oricare alt stat.

(2) Persoanele care adresează o cerere potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, persoanele la care se află bunurile care fac obiectul cercetărilor potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi, după caz, alte autorităţi sau instituţii publice solicitate, comunică autorităţii competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, la cerere şi în termenul specificat, toate informaţiile pe care le au cu privire la bunurile respective, inclusiv cu privire la alte circumstanţe legate de acestea, sau cu privire la persoanele care, în orice mod, au legătură cu aceste bunuri. La cererea autorităţii competente, vor prezenta documentele privind bunurile respective, persoanele sau alte circumstanţe relevante ori vor mijloci accesul reprezentanţilor împuterniciţi la aceste documente.

(3) Decizia unei autorităţi competente poate fi contestată potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, autoritatea competentă poate cere avizul consultativ al Consiliului interinstituţional prevăzut la art. 13, dacă în prezenta ordonanţă de urgenţă nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 10 Sesizarea erorilor de identificare

(1) Orice persoană poate sesiza în scris autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă pentru a-i semnala orice eroare de identificare privind persoane sau entităţi desemnate, precum şi bunuri.

(2) Autoritatea competentă comunică decizia sa asupra sesizării prevăzute la alin. (1) în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea sesizării şi dispune, dacă este cazul, măsurile necesare.

(3) Dispoziţiile art. 8 şi 9 sunt aplicabile în mod corespunzător.

ARTICOLUL 11 Coordonarea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale

(1) Autorităţile şi instituţiile publice din România informează Ministerul Afacerilor Externe, semestrial sau ori de câte ori este nevoie, despre modul în care sunt aplicate sancţiunile internaţionale în domeniul lor de competenţă, despre încălcări ale acestora şi cazuri aflate în curs de soluţionare, precum şi despre orice alte dificultăţi de aplicare.

(2) Ministerul Afacerilor Externe, pe baza informărilor primite de la autorităţile competente potrivit alin. (1), informează organizaţiile internaţionale sau instituţiile comunitare în cadrul cărora a fost adoptată sancţiunea internaţională despre măsurile întreprinse şi, dacă este cazul, despre dificultăţile de aplicare în plan naţional şi transmite date privind rezultatul informării autorităţilor şi instituţiilor publice interesate.

CAPITOLUL III Atribuţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale

ARTICOLUL 12 Autorităţi competente cu soluţionarea unor cereri

(1) În funcţie de tipul sancţiunii internaţionale, autorităţile competente să primească şi să soluţioneze înştiinţări sau cereri formulate potrivit art. 7 alin. (1), 8, 10, 18, 22 şi 23 sunt următoarele:

a) în cazul sancţiunilor de blocare a fondurilor sau a resurselor economice, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

b) în cazul celorlalte tipuri de sancţiuni internaţionale, autorităţile publice cu atribuţii potrivit legii în domeniul în care se aplică tipul de sancţiuni internaţionale respectiv.

(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile competente prevăzute la alin. (1) adoptă norme metodologice specifice privind procedura soluţionării înştiinţărilor sau cererilor prevăzute la alin. (1).

ARTICOLUL 13 Consiliul interinstituţional

(1) Pentru asigurarea cadrului general de cooperare în domeniul punerii în aplicare în România a sancţiunilor internaţionale se înfiinţează Consiliul interinstituţional, denumit în continuare Consiliu, alcătuit din reprezentanţi ai Cancelariei Primului-Ministru, Ministerului Afacerilor Externe, Departamentului pentru Afaceri Europene, Ministerului Justiţiei, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Ministerului Apărării, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Departamentului de Comerţ Exterior din subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Ministerului Transporturilor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Agenţiei Naţionale de Control al Exporturilor, Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.
Modificări (1)

(2) În funcţie de natura sancţiunilor internaţionale, Consiliul poate solicita participarea la întrunirile sale şi a reprezentanţilor altor autorităţi sau instituţii publice.

(3) Consiliul este coordonat de Ministerul Afacerilor Externe, prin conducătorul Oficiului pentru Implementarea Sancţiunilor Internaţionale, iar reprezentanţii autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1) şi (2) care participă la lucrările Consiliului sunt desemnaţi de către conducătorii acestor instituţii şi dispun de autorizaţie de acces la informaţii clasificate corespunzător nivelului de clasificare al informaţiilor utilizate la reuniunile Consiliului, potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Consiliul se convoacă, ori de câte ori este necesar, de către Ministerul Afacerilor Externe, la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia.

(5) Pentru elaborarea avizului consultativ prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. c), Consiliul se întruneşte în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării din partea autorităţii competente de către Ministerul Afacerilor Externe.

(6) Avizul consultativ se transmite autorităţii competente care l-a solicitat, în termen de două zile lucrătoare de la data întrunirii Consiliului.

(7) Ministerul Afacerilor Externe asigură şi secretariatul Consiliului.

(8) Cheltuielile implicate de activitatea de secretariat sunt suportate din bugetul anual aprobat al Ministerului Afacerilor Externe.

ARTICOLUL 14 Atribuţiile Consiliului

(1) Consiliul are următoarele atribuţii:

a) asigură cadrul de consultare în vederea armonizării activităţilor autorităţilor şi instituţiilor publice române în domeniul punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale;

b) asigură cadrul de consultare între autorităţile şi instituţiile publice române pentru fundamentarea poziţiei României în adoptarea, modificarea, suspendarea sau încetarea sancţiunilor internaţionale;

c) elaborează şi emite, la cererea autorităţii competente sesizate, avize consultative pentru fundamentarea unor decizii legate de aplicarea sancţiunilor internaţionale;

d) prezintă primului-ministru şi Preşedintelui României recomandări cu privire la oportunitatea preluării în dreptul intern a unor sancţiuni internaţionale care nu au caracter obligatoriu;

e) prezintă ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe an, informări privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a sancţiunilor internaţionale, pentru fundamentarea rapoartelor primului-ministru prevăzute la art. 6;

f) asigură, ori de câte ori este posibil, informarea persoanelor fizice şi juridice care deţin sau au sub control bunuri, în legătură cu iminenţa adoptării sancţiunilor internaţionale prevăzute la art. 1, pentru a permite, de la momentul adoptării şi fără întârziere, punerea în aplicare a acestora.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

ARTICOLUL 15 Baza de date

(1) Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, creează şi gestionează baza de date centralizată cu privire la fonduri şi resurse economice blocate.

(2) Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 17 alin. (1) păstrează o evidenţă proprie cu privire la punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale din domeniul lor de competenţă, pe care o pun la dispoziţia Ministerului Economiei şi Finanţelor.

(3) În cazul altor tipuri de sancţiuni internaţionale, autorităţile şi instituţiile publice competente cu punerea lor în aplicare potrivit legii creează şi gestionează baza de date proprie cu privire la punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale în domeniul lor de activitate.

(4) Pentru alcătuirea bazelor de date prevăzute la alin. (1) - (3), autorităţile şi instituţiile publice vor realiza schimbul de informaţii în conformitate cu prevederile art. 16.

(5) Prevederile în materia protecţiei şi prelucrării datelor cu caracter personal se aplică în mod corespunzător. Cu privire la exprimarea consimţământului sunt aplicabile excepţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. c) şi d) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) Informaţiile conţinute în aceste baze de date, cu excepţia informaţiilor clasificate potrivit legii, vor fi stocate pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării aplicării sancţiunilor internaţionale.

se încarcă...