Back

Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali - CNAS

Codul Deontologic nr. 1/2007 al profesiei de asistent social

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 06.03.2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

În temeiul dispoziţiilor art. 27 lit. a) din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social şi ale art. 7 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali,

Consiliul naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali a adoptat prezentul cod deontologic al profesiei de asistent social.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Codul deontologic al profesiei de asistent social, denumit în continuare cod, stabileşte normele obligatorii de conduită profesională a asistenţilor sociali, respectiv a membrilor Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România, denumit în continuare Colegiu.

(2) Codul are ca scop reglementarea principiilor şi regulilor de conduită a asistenţilor sociali pentru a preveni apariţia unor situaţii care ar putea afecta reputaţia şi buna practică a acestora, dezvoltarea şi consolidarea Colegiului, precum şi imaginea corpului profesional al asistenţilor sociali în general.

Art. 2. -

Codul reglementează relaţiile profesionale ale asistenţilor sociali şi stabileşte standardele de conduită a acestora în relaţiile cu beneficiarii, membrii corpului profesional, precum şi cu alte categorii de profesionişti.

Art. 3. -

(1) Respectarea întocmai a prevederilor prezentului cod constituie o obligaţie profesională pentru fiecare asistent social.

(2) Desfăşurarea activităţilor de asistenţă socială se va realiza numai în condiţiile prezentului cod şi ale legislaţiei în vigoare.

Art. 4. -

(1) Colegiul poate acţiona pentru tragerea la răspundere disciplinară a asistenţilor sociali care încalcă normele imperative privind cadrul legal al exercitării profesiei de asistent social, precum şi pentru tragerea la răspundere penală, civilă, administrativă sau de altă natură, după caz.

(2) Colegiul poate sesiza organele în drept cu privire la practicarea profesiei de asistent social de către o persoană care nu a obţinut titlul profesional de asistent social, în condiţiile legii.

CAPITOLUL II Principii generale profesionale

Art. 5. -

Asistentul social are obligaţia de a-şi exercita profesia potrivit prevederilor legale în vigoare privind exercitarea profesiei de asistent social, precum şi ale normelor profesionale specifice din domeniul asistenţei sociale.

Art. 6. -

Asistentul social este obligat să promoveze şi să respecte valorile profesiei, metodologia exercitării profesiei, precum şi ghidurile de bună practică în domeniu, aprobate de Colegiu, asigurând în acest mod realizarea calităţii actului profesional.

Art. 7. -

Asistentul social trebuie să îşi îmbogăţească permanent cunoştinţele profesionale şi să caute în mod consecvent să îşi ridice standardele de calitate ale exercitării profesiei, precum şi în domeniul cercetării, semnalând autorităţii profesionale practicile ilicite în domeniu, precum şi pe cele care încalcă dispoziţiile prezentului cod.

CAPITOLUL III Independenţa profesională şi responsabilitatea asistentului social

Art. 8. -

(1) Asistentul social îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, care îi conferă dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia.

(2) Independenţa asistentului social nu poate prejudicia în niciun fel interesele beneficiarului serviciului profesional.

Art. 9. - Jurisprudență (1)

Asistentul social pledează pentru condiţii de viaţă care să conducă la satisfacerea nevoilor umane de bază şi promovează valorile sociale, economice, politice şi culturale, compatibile cu principiile justiţiei sociale.

Art. 10. -

Asistentul social este obligat să îşi exercite profesiunea cu responsabilitate, în conformitate cu competenţele corespunzătoare treptelor de competenţă profesională dobândite, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul cod.

Art. 11. -

Actul profesional al asistentului social se exercită în mod obligatoriu olograf, cu precizarea numelui, prenumelui şi codului alocat din Registrul Naţional al Asistenţilor Sociali, Partea I, precum şi prin aplicarea parafei profesionale individuale.

Art. 12. -

Asistentul social prestează numai categoriile de servicii de asistenţă socială specifice tipului de intervenţie şi beneficiarului serviciilor, potrivit ghidurilor de bună practică în domeniul asistenţei sociale, precum şi normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent social, aprobate de Colegiu, în condiţiile legii.

Art. 13. -

Pentru serviciile de asistenţă socială prestate în relaţiile contractuale stabilite cu beneficiarul acestora, asistentul social, indiferent de forma de exercitare a profesiei, beneficiază de un salariu sau onorariu negociat în mod liber cu beneficiarii serviciilor prestate sau cu furnizorii de servicii de asistenţă socială ori cu altă entitate angajatoare în cadrul cărora activează, după caz.

Art. 14. -

(1) Asistentul social are următoarele responsabilităţi sociale:
Jurisprudență (1)

a) să pledeze pentru îmbunătăţirea condiţiilor sociale în vederea satisfacerii nevoilor umane de bază şi promovării justiţiei sociale;

b) să acţioneze pentru a facilita accesul la servicii specifice şi posibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile, dezavantajate sau aflate în dificultate;

c) să promoveze condiţiile care încurajează respectarea diversităţii sociale şi culturale;

d) să promoveze politicile şi practicile care încurajează conştientizarea şi respectarea diversităţii umane;

e) să faciliteze şi să informeze publicul în legătură cu participarea la viaţa comunitară şi schimbările sociale care intervin;

f) să asigure servicii profesionale în situaţii de urgenţă, în condiţiile legii şi ale normelor privind exercitarea profesiei de asistent social;

g) să recunoască importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi să le promoveze în practica profesională, încurajând relaţiile dintre persoane cu scopul de a promova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii;

h) să se asigure de respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi de aplicarea legislaţiei internaţionale la care România a aderat.

(2) Asistentul social tratează toate cazurile date spre asistare, în funcţie de concluziile evaluării riscului, nevoilor şi resurselor.

(3) Asistentul social va trata cu prioritate cazurile minorilor aflaţi în dificultate, fiind activat în mod automat principiul interesului superior al acestora, în condiţiile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, în acest sens având obligaţia de a se autosesiza.

(4) Asistenţii sociali vor avea în vedere întotdeauna că propriul lor comportament reprezintă un model pentru membrii comunităţii, acţionând în consecinţă.

CAPITOLUL IV Obligaţii faţă de profesia de asistent social

Art. 15. -

Asistentul social contribuie la promovarea profesiei de asistent social, precum şi la susţinerea spiritului de breaslă.

Art. 16. -

În vederea asigurării standardelor de integritate profesională, asistentul social este obligat:

a) să promoveze şi să menţină standardele de calitate în practica profesională;

b) să promoveze şi să dezvolte valorile şi etica profesională, baza de cunoştinţe şi misiunea profesiei de asistent social;

c) să protejeze integritatea profesională a asistenţilor sociali prin conferinţe, studii, cercetare, analiză, activităţi de predare, consultanţă, expuneri în cadrul comunităţilor, prin participarea activă în cadrul organizaţiei profesionale, precum şi prin alte acţiuni de eficientizare a activităţii profesionale.

Art. 17. -

În spiritul promovării demnităţii profesiei, asistentul social se va preocupa permanent ca partenerii, asociaţii şi/sau angajaţii săi să nu lezeze drepturile persoanelor cu care interacţionează în actul profesional, să nu diminueze încrederea publică în profesionalismul, onestitatea şi responsabilitatea membrilor Colegiului, precum şi pentru a preveni şi elimina practicarea ilegală a profesiei de asistent social, sesizând în acest sens Colegiul.

CAPITOLUL V Obligaţii faţă de beneficiari

Art. 18. -

(1) Relaţiile asistentului social cu beneficiarii serviciilor sale profesionale se bazează pe onestitate şi confidenţialitate, asistentul social având obligaţia de a informa beneficiarii asupra problemelor specifice şi cheltuielilor probabile pe care le implică prestarea serviciilor de asistenţă socială.

(2) Asistentul social are obligaţia de a informa beneficiarul - persoană fizică sau persoană juridică - în timp util asupra oricăror modificări intervenite în legătură cu prestaţia sa, care ar putea influenţa calitatea, costurile sau termenele de prestare a serviciilor.

(3) Asistentul social întreprinde toate măsurile care să îi permită întreruperea, la nevoie, a relaţiilor contractuale cu acei beneficiari sau cu acei angajatori care, prin cerinţele sau atitudinea lor pe parcursul desfăşurării activităţilor contractate, generează situaţii incompatibile.

Art. 19. -

(1) Respectarea principiului autodeterminării obligă asistentul social să nu decidă în numele beneficiarului.

(2) Asistentul social sprijină beneficiarii pentru identificarea şi dezvoltarea resurselor în vederea alegerii celei mai bune opţiuni şi acordă toată atenţia necesară intereselor celorlalte părţi implicate în activitatea de asistenţă socială.

(3) Asistentul social poate limita drepturile beneficiarilor la autodeterminare atunci când acesta consideră că acţiunile prezente şi/sau viitoare ale beneficiarilor prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru alte persoane.

Art. 20. -

(1) Asistentul social va furniza serviciile de asistenţă socială beneficiarilor numai în contextul unei relaţii profesionale contractuale şi al consimţământului informat al beneficiarului, după caz.

(2) În cazul în care beneficiarii serviciilor de asistenţă socială nu au capacitatea de a-şi exprima în scris consimţământul sau de a contracta, asistentul social trebuie să protejeze interesele beneficiarului serviciului său, urmărind obţinerea consimţământului scris al reprezentantului legal al acestuia, după caz.

Art. 21. -

(1) Asistentul social utilizează un limbaj clar şi adecvat pentru a informa beneficiarii serviciilor de asistenţă socială despre scopul, riscurile şi limitele serviciilor, costurile legate de serviciul respectiv, alternativele existente, dreptul beneficiarilor de a refuza sau de a rezilia relaţiile contractuale stabilite, precum şi despre perioada pentru care sunt încheiate raporturile contractuale de asistenţă socială.

(2) În situaţiile în care beneficiarul serviciilor de asistenţă socială nu înţelege sau are dificultăţi în a înţelege limbajul utilizat în practică, asistentul social trebuie să se asigure că acesta a înţeles condiţiile prezentate, în acest sens asigurând beneficiarului o explicaţie detaliată, direct sau prin intermediul unui translator/interpret, după caz.

Art. 22. -

Asistentul social informează beneficiarii serviciilor de asistenţă socială cu privire la limitele şi riscurile furnizării de servicii prin intermediul tehnicii de calcul şi de comunicare moderne, solicitând acordul scris al acestora pentru orice înregistrare audio şi video, precum şi pentru prezenţa unei terţe persoane, în calitate de observator sau supervizor.

Art. 23. -

Pentru a asigura o intervenţie competentă, asistentul social are dreptul şi obligaţia de a asigura şi de a utiliza servicii şi tehnici specializate de intervenţie, în condiţiile respectării obligaţiei de formare profesională continuă, potrivit legii.

Art. 24. -

(1) Asistentul social prestează serviciile profesionale în concordanţă cu specificul cultural al beneficiarilor, adaptându-se diversităţii culturale prin cunoaşterea, înţelegerea, acceptarea şi valorizarea modelelor culturale existente.

(2) Asistentul social trebuie să deţină cunoştinţe de bază despre mediul cultural şi caracteristicile grupului sau comunităţii din care fac parte beneficiarii serviciilor de asistenţă socială.

(3) Formarea profesională a asistentului social îi permite acestuia înţelegerea diversităţii sociale şi culturale privind etnia, religia, sexul şi/sau orientarea sexuală, vârsta, statutul marital, convingerile politice şi religioase sau dizabilităţile mentale ori fizice ale beneficiarului.

Art. 25. -

(1) Asistentul social evită conflictele de interese în exercitarea profesiei şi promovează o abordare imparţială a situaţiilor profesionale.

(2) Asistentul social informează beneficiarul despre posibilele conflicte de interese şi intervine, după caz, în prevenirea sau rezolvarea acestora.

(3) În anumite cazuri, protejarea beneficiarului poate conduce la încheierea relaţiei profesionale şi orientarea clientului către un alt profesionist sau către un alt serviciu care să corespundă nevoii acestuia.

(4) Asistentul social nu foloseşte relaţia profesională cu beneficiarul serviciilor sale profesionale pentru obţinerea de avantaje sau alte beneficii de orice natură în interes personal.

(5) Asistentul social este obligat să atenueze sau să prevină conflictele de interese existente sau posibile.

Art. 26. -

(1) Asistentul social se bazează în activitatea profesională pe principiile respectării şi apărării intimităţii beneficiarului, confidenţialităţii acestuia, precum şi pe principiul utilizării responsabile a informaţiilor obţinute în timpul exercitării profesiei sau în legătură cu aceasta.

(2) Asistentul social nu poate solicita informaţii despre viaţa privată a beneficiarului serviciilor sale, decât în cazul în care acestea sunt relevante pentru intervenţie, asistentul social având obligaţia păstrării confidenţialităţii în privinţa acestora.

(3) În anumite situaţii, asistentul social poate dezvălui informaţii confidenţiale, cu acordul beneficiarilor sau ai reprezentanţilor legali ai acestora, după caz.

(4) Asistenţii sociali pot dezvălui informaţii confidenţiale fără acordul beneficiarilor, în condiţiile legii şi ale actelor normative adoptate în vederea executării acesteia sau atunci când nedezvăluirea acestora ar pune în pericol viaţa, integritatea fizică a beneficiarilor sau a altor persoane.

(5) Asistentul social informează beneficiarii serviciilor de asistenţă socială despre încălcarea confidenţialităţii informaţiilor pe care le deţin în legătură cu aceştia, motivaţia avută în vedere, precum şi despre posibilele consecinţe, în condiţiile legii.

(6) Asistentul social trebuie să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii beneficiarilor, atunci când acesta prezintă informaţii în mass-media, în condiţiile legii.

Art. 27. -

În cazul în care autorităţile publice competente solicită, pe cale legală, informaţii despre un anumit caz sau atunci când sunt puse în pericol interesele legitime, viaţa ori integritatea beneficiarilor, asistentul social poate dezvălui informaţiile cerute, în condiţiile legii.

Art. 28. -

(1) Accesul la documentele beneficiarilor şi transferul acestora se realizează astfel încât să se asigure protecţia deplină a informaţiilor confidenţiale conţinute.

(2) Accesul la documentele beneficiarilor este permis profesioniştilor care lucrează în echipa pluridisciplinară, supervizorilor sau coordonatorilor activităţii profesionale de asistenţă socială, precum şi altor persoane autorizate în condiţiile legii.

(3) La cerere, beneficiarii au acces la informaţii din propriile dosare, în măsura în care asistentul social apreciază că acestea servesc intereselor lor şi nu prejudiciază alte persoane.

(4) La încheierea serviciilor, asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele clienţilor pentru a asigura accesul la informaţie în viitor şi protecţia informaţiilor confidenţiale.

se încarcă...