Guvernul României

Ordonanța de urgență nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24.07.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, copilul se află în dificultate, dacă dezvoltarea sau integritatea sa fizică sau morală este periclitată.

(2) Prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu are capacitate deplină de exercițiu.

Art. 2. -

Copilul aflat în dificultate se bucură de protecție și de asistență în realizarea deplină și în exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Art. 3. -

(1) Responsabilitatea de a asigura copilului aflat în dificultate protecție și asistență în realizarea și în exercitarea drepturilor sale revine, în primul rând, colectivității locale din care acesta face parte.

(2) Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul său familial sau care, în propriul său interes superior, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecție și la un ajutor special din partea colectivității locale.

(3) Statul garantează protejarea copilului împotriva oricăror forme de violență, inclusiv sexuală, vătămare ori abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, în timpul cât se află în îngrijirea părinților ori a unuia dintre ei, a reprezentantului său legal sau a oricărei alte persoane.

(4) Statul sprijină colectivitatea locală din care face parte copilul, în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin pentru protecția copilului aflat în dificultate.

Art. 4. -

(1) Consiliul județean și, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București stabilesc măsuri de protecție a copilului aflat în dificultate și asigură aplicarea corespunzătoare a acestora.

(2) În vederea exercitării atribuțiilor prevăzute la alin. (1), în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, se organizează și funcționează comisia pentru protecția copilului, denumită în continuare comisie, și serviciul public specializat pentru protecția copilului, denumit în continuare serviciu public specializat.

Art. 5. -

(1) Comisia este organ de specialitate al consiliului județean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului București, și îndeplinește atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, referitoare la stabilirea măsurilor de protecție a copilului aflat în dificultate și la relațiile cu serviciul public specializat.

(2) Comisia coordonează activitatea autorităților administrației publice locale din unitățile administrativ-teritoriale de pe teritoriul județului, în domeniul autorității tutelare și al protecției drepturilor copilului.

Art. 6. -

(1) Serviciul public specializat se înființează prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, și funcționează ca instituție publică de interes județean, respectiv local, cu personalitate juridică.

(2) Serviciul public specializat propune comisiei măsurile de protecție a copilului aflat în dificultate și asigură aplicarea acestora.

(3) Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfășoară activități în domeniul autorității tutelare și al protecției drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public județean specializat în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.

(4) Activitatea serviciului public specializat este coordonată de secretarul consiliului județean, respectiv de secretarul primăriei sectorului municipiului București.

CAPITOLUL II Măsuri privind protecția copilului aflat în dificultate

Art. 7. -

(1) În vederea respectării interesului superior al copilului aflat în dificultate, comisia poate stabili următoarele măsuri:

a) încredințarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat;

b) încredințarea copilului în vederea adopției;

c) încredințarea provizorie a copilului către serviciul public specializat;

d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoană;

e) plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;

f) plasamentul copilului în regim de urgență;

g) plasamentul copilului într-o familie asistată.

(2) În alegerea uneia dintre aceste măsuri trebuie să se țină seama, în mod corespunzător, de necesitatea unei continuități raționale în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistică.

(3) Se va asigura copilului capabil de discernământ dreptul de a exprima liber opinia sa asupra măsurilor de protecție prevăzute la alin. (1).

Art. 8. -

(1) În cazul în care părinții copilului sunt decedați, necunoscuți, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți ori dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești, și nu a fost instituită tutelă, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum și în cazul în care instanța judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului unei familii sau unei persoane, în condițiile legii, drepturile părintești asupra copilului se exercită de către consiliul județean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, prin comisie.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) comisia poate hotărî încredințarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta și care prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.

(3) Serviciul public specializat este obligat să evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredințării copilului rudelor sale până la gradul al patrulea inclusiv, prezentând comisiei rapoarte și propuneri în acest sens.

Art. 9. -

(1) Dacă nu există familii sau persoane corespunzătoare cărora să le fie încredințat copilul, comisia poate hotărî încredințarea acestuia serviciului public specializat sau unui organism privat autorizat în condițiile legii.

(2) În acest caz, măsura încredințării durează până în momentul în care copilul poate fi încredințat unei familii sau unei persoane corespunzătoare ori până la încredințarea acestuia în vederea adopției.

Art. 10. -

(1) Persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredințat copilul au față de acesta numai drepturile și obligațiile ce revin părinților cu privire la persoana acestuia.

(2) Pe durata încredințării, domiciliul copilului este la persoanele cărora le-a fost încredințat.

(3) Educația școlară a copilului nu poate fi schimbată decât în interesul acestuia, avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (2) și (3), cu aprobarea comisiei. Credința religioasă în care a fost educat copilul nu se poate schimba decât în cazuri excepționale, cu aprobarea specială a comisiei.

(4) Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredințat ori încuviințarea încheierii acestor acte se face de către comisie, în condițiile legii.

(5) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de comisie, care îl poate delega serviciului public specializat sau persoanei ori organismului privat autorizat, căruia copilul i-a fost încredințat. În acest scop, în termen de 15 zile de la data încredințării, se procedează la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat, cu aprobarea comisiei, va putea înstrăina bunurile copilului numai dacă actul răspunde unor nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate în urma vânzării bunurilor copilului, precum și veniturile aduse de acestea vor fi depuse în cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat, și nu vor putea fi ridicate decât cu acordul comisiei.

(6) Comisia va analiza, cel puțin o dată pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La încetarea măsurii de încredințare, comisia va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza căruia va hotărî descărcarea de gestiune.

Art. 11. -

Părinții pot să păstreze legături personale cu copilul, în condițiile stabilite de comisie, dacă este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat sau, după caz, organismul privat autorizat va crea condițiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.

Art. 12. -

(1) Comisia poate hotărî plasamentul copilului la o familie sau la o persoană care consimte la aceasta și care prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a acestuia, dacă securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului este periclitată în familie din motive independente de voința părinților, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, până la gradul al patrulea inclusiv. Dispozițiile art. 8 alin. (3) sunt aplicabile.

(2) Dacă nu există persoane sau familii corespunzătoare la care copilul să poată fi dat în plasament, comisia poate hotărî plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecția copilului sau la un organism privat autorizat.

Art. 13. -

Dezvoltarea armonioasă a copilului încredințat în condițiile art. 9 sau dat în plasament în condițiile art. 12 alin. (2) se asigură în centrele de plasament care funcționează în cadrul serviciului public specializat sau al organismului privat autorizat căruia copilul i-a fost încredințat sau dat în plasament.

Art. 14. -

(1) Părinții copilului își mențin drepturile și obligațiile față de acesta, pe toată durata plasamentului, cu excepția acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei măsuri.

(2) Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sunt obligate să îi asigure acestuia îngrijirile și condițiile necesare dezvoltării sale armonioase. Acordul părinților pentru efectuarea actelor obișnuite, necesare îndeplinirii acestei obligații sau înlăturării oricărei situații urgente care ar pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în plasament.

(3) Părinții au dreptul să mențină un contact permanent și nemijlocit cu copilul, pe toată durata plasamentului. Ei au dreptul să viziteze copilul, în condițiile legii, precum și dreptul să corespondeze cu acesta. Părinții pot să viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat în plasament, numai cu acordul acestora și în prezența reprezentanților serviciului public specializat. În lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. e).

Art. 15. -

(1) În situații excepționale, dacă părinții sau unul dintre aceștia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor părintești sau prin neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor de părinte, serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului în regim de urgență într-un centru de primire care este organizat și funcționează în subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoană sau la o familie, atestată în acest scop. Dispozițiile art. 14 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Plasamentul copilului în regim de urgență se poate face, în condițiile prevăzute la alin. (1), și în cazul în care copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit de părinți.

(3) Cei care constată existența unor situații care să impună plasamentul copilului în regim de urgență sunt obligați să sesizeze de îndată serviciul public specializat în a cărui rază teritorială se află copilul, pentru stabilirea acestei măsuri. Organele de poliție sunt obligate să acorde sprijinul necesar aplicării acestei măsuri.

(4) În cazul plasamentului copilului în regim de urgență, serviciul public specializat care a luat această măsură va sesiza comisia în vederea încredințării acestuia, în condițiile legii, sau menținerii măsurii plasamentului până la identificarea părinților copilului. Comisia se pronunță în cel mult 15 zile de la plasamentul copilului în regim de urgență. O dată cu hotărârea de încredințare, comisia va sesiza instanța judecătorească competentă, pentru decăderea părinților sau, după caz, a unuia dintre aceștia din drepturile părintești.

(5) Pe durata plasamentului în regim de urgență și a încredințării copilului în condițiile prezentului articol se suspendă exercițiul drepturilor pe care le au părinții față de copil.

Art. 16. -

Încredințarea copilului în vederea adopției se hotărăște de către comisie, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997*) cu privire la regimul juridic al adopției.

*) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997 a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 87/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.

Art. 17. -

(1) Serviciul public specializat sau organismul privat autorizat, care a primit în încredințare sau în plasament un copil, va asigura acestuia mediul familial corespunzător.

(2) Pentru asigurarea mediului familial corespunzător, serviciul public specializat este obligat:

a) să identifice familii sau persoane cărora să le poată fi încredințat sau dat în plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia până la gradul al patrulea inclusiv;

b) să determine opinia copilului capabil de discernământ cu privire la familia sau la persoana propusă pentru a-l primi în încredințare sau în plasament și să o aducă la cunoștință comisiei;

c) să asigure asistență și sprijin acelei familii sau persoane atât înainte, cât și după încredințarea sau plasamentul copilului;

d) să ofere asistență și sprijin părinților copilului, pentru a pregăti revenirea acestuia în mediul său familial;

e) să asigure spații special amenajate în cadrul sau în afara centrelor de plasament și mijloacele necesare pentru contactul personal și nemijlocit al copilului cu părinții săi, dacă este cazul, potrivit regulamentelor;

f) să supravegheze familiile și persoanele cărora le-a fost încredințat sau dat în plasament un copil, pe toată durata acestei măsuri, precum și pe părinții copilului, după revenirea acestuia în mediul său familial;

g) să prezinte rapoarte și propuneri comisiei cu privire la aspectele sus-menționate, trimestrial sau la cererea acesteia.

Art. 18. -

(1) Comisia are următoarele atribuții:

a) să verifice și să reevalueze, cel puțin o dată la 3 luni, împrejurările legate de încredințarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor și propunerilor prezentate de serviciul public specializat sau, după caz, de organismul privat autorizat;

b) să revoce sau să înlocuiască măsura stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

c) să încredințeze sau să dea în plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat sau unui organism privat autorizat, dacă interesul superior al copilului o impune;

d) să sesizeze instanța competentă, dacă împrejurările care au determinat decăderea părinților copilului din drepturile părintești au încetat să existe;

e) să supună pe părinții copilului unei perioade de probă de minimum 3 luni, în cazul revenirii acestuia în mediul său familial, perioadă în care aceștia să fie supravegheați de către serviciul public specializat, cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pe care le au față de copil; în acest scop, să ceară bilunar serviciului public specializat prezentarea de rapoarte.

(2) În vederea îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor ce îi revin, fiecare comisie colaborează cu comisiile din celelalte județe și din sectoarele municipiului București și poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informații referitoare la situația copiilor față de care a stabilit măsuri de încredințare sau de plasament.

Art. 19. - Referințe (1), Jurisprudență (1)

(1) Încredințarea sau plasamentul copilului în una dintre formele prevăzute în prezentul capitol poate dura cel mult până la dobândirea capacității depline de exercițiu de către acesta.

(2) La cererea copilului, acesta poate rămâne în centrele de plasament ori la familia sau persoana căreia i-a fost încredințat sau dat în plasament și după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Jurisprudență (1)

Art. 20. - Jurisprudență (1)

(1) Pentru fiecare copil încredințat sau dat în plasament se acordă o alocație lunară de întreținere în cuantum de 300.000 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului.
Modificări (2)

(2) Alocația se plătește persoanei, reprezentantului familiei desemnat de comisie sau organismului privat autorizat, cărora le-a fost încredințat sau dat în plasament copilul.

(3) Persoana sau, după caz, unul dintre soții cărora le-au fost încredințați sau dați în plasament copiii au dreptul, pe perioada încredințării sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregătire medie, încadrat în funcție de vechime. Perioada respectivă se consideră vechime în muncă. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordată se va plăti sub formă de indemnizație lunară. Prevederile prezentului alineat se aplică numai persoanelor care au obținut atestatul de asistent maternal profesionist din partea comisiei de la domiciliul acestora, în condițiile ce vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredințat sau dat în plasament la o rudă a acestuia, până la gradul al patrulea inclusiv.
Modificări (1), Jurisprudență (1)

(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de către serviciile publice specializate, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la depunerea cererii.
Modificări (1)

(5) Contractele de muncă ale asistenților maternali profesioniști se încheie de către serviciile publice specializate sau de către organismele private autorizate.

(6) Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredințat în vederea adopției.

(7) După dobândirea capacității depline de exercițiu, copilul devine titularul dreptului la alocația prevăzută la alin. (1), dacă își continuă studiile, până la absolvirea acestora, dar fără a depăși vârsta de 25 de ani.

Art. 21. -


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...