Back

Parlamentul României

Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 05.07.2002

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Definiţii Jurisprudență (5), Referințe în cărți (1)

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. serviciu al societăţii informaţionale - orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice şi prezintă următoarele caracteristici:
Jurisprudență (1)

a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;

b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;

c) este efectuat prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului;

2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informaţiei;

3. furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;
Jurisprudență (1)

4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului;

5. domeniu - o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;

6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;

7. consumator - orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;

8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţiile permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

9. legislaţie coordonată - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:

a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;

b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;

10. nu constituie obiect al legislaţiei coordonate:
Jurisprudență (2)

a) cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării acestora;

b) cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;

11. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:
Jurisprudență (29)

a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;

b) retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică;

12. instrument de plată cu acces la distanţă - instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;

13. instrument de monedă electronică - instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 11;

14. titular - persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;

15. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele asemenea;

16. activitate profesională reglementată - activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

ARTICOLUL 2 Scop şi domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.
Jurisprudență (1)

(2) Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:
Jurisprudență (1)

a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);

d) activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

e) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;

f) schimbul de informaţii prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;

g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său.

(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:

a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice;

b) activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;

c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.

(4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:

a) dispoziţiile legale în materie fiscală;

b) dispoziţiile legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;

c) prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată.

(5) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice.

ARTICOLUL 3 Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informaţionale Jurisprudență (110)

(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societăţii informaţionale sunt supuse:

a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România;

b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauză care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene.

(3) Libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonată.

(4) Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele domenii:

a) dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de proprietate industrială;

b) emisiunea de monedă electronică, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

c) publicitatea pentru organisme de investiţii colective în valori mobiliare;

d) activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

e) libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă contractului, când părţile au acest drept;

f) obligaţii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;

g) cerinţele de formă prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se modifică, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României.

(5) Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii:

a) măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfăşurarea instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau naţionalitate, atingeri aduse demnităţii umane, protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

b) măsura vizează un serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor valori;

c) măsura este proporţională cu scopul urmărit;

d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL II Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 4 Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale

(1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.

(3) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

(4) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

ARTICOLUL 5 Informaţii generale Jurisprudență (1)

(1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:

a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;

b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;

c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;

d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;

e) codul de înregistrare fiscală;

f) datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;

g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăşoară o activitate profesională reglementată;

h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;

i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;

j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).

ARTICOLUL 6 Comunicările comerciale

(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
Jurisprudență (1)

(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:

a) să fie clar identificabile ca atare;

b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;

c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.

(4) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).

CAPITOLUL III Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 7 Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate prin mijloace electronice

(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.
Jurisprudență (1)

(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

se încarcă...