Parlamentul României

Legea nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29.11.2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

(1) Prezenta lege reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății publice și a intereselor consumatorilor în ceea ce privește alimentele, ținând cont de diversitatea surselor de alimente, asigurând funcționarea eficientă a pieței naționale.

(2) Prezenta lege stabilește principii și responsabilități comune, mijloacele de a asigura o bază științifică solidă, cerințe și proceduri organizatorice eficiente pentru a susține luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranței alimentelor și al hranei pentru animale.

(3) Pentru scopurile prevăzute la alin. (1), prezenta lege stabilește principiile generale care se aplică alimentelor și hranei pentru animale, în general, și siguranței acestora, în special.

(4) Prezenta lege stabilește proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra siguranței alimentelor și a hranei pentru animale.

(5) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor etapelor de producere, prelucrare, distribuție și punere pe piață a alimentelor și hranei pentru animale, cu excepția producției primare pentru uz casnic privat ori preparării, manipulării sau depozitării alimentelor destinate consumului casnic privat.

Art. 2. -

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, înființată prin Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Autoritatea, este autoritatea de reglementare în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, ce coordonează toate activitățile în acest domeniu, de la producerea materiilor prime până la consumator. Autoritatea este instituția de legătură cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor și acționează pe bază de autonomie structurală, funcțională și decizională.

Art. 3. -

(1) În sensul prezentei legi, prin aliment ori produs alimentar se înțelege orice produs sau substanță, indiferent dacă este prelucrat integral, parțial sau neprelucrat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman.

(2) Alimentele includ și băuturile, guma de mestecat și orice altă substanță, inclusiv apa, încorporată intenționat în hrană în timpul producerii, pregătirii sau tratării acesteia.

(3) În noțiunea de aliment nu se includ:

a) hrana pentru animale;

b) animalele vii, în afara cazului în care acestea sunt destinate a fi procesate în vederea punerii pe piață a produselor destinate consumului uman;

c) plantele înaintea recoltării;

d) produsele medicinale;

e) produsele cosmetice;

f) tutunul și produsele din tutun;

g) substanțele narcotice și psihotrope;

h) reziduurile și contaminanții.

Art. 4. -

În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) legislație în domeniul alimentelor - legi, alte acte normative, precum și prevederi administrative ce reglementează alimentele, în general, și siguranța alimentelor, în special, inclusiv reziduurile și contaminanții prezenți în alimente și în hrana pentru animale, și se aplică în toate etapele de producere, prelucrare și distribuție a alimentelor, precum și a hranei pentru animale, produsă sau utilizată pentru animalele destinate producerii de alimente;

b) activitate în domeniul alimentar - orice activitate corelată cu una dintre etapele de producere, prelucrare și distribuție a alimentelor;

c) întreprindere cu profil alimentar - orice unitate, indiferent dacă are sau nu are drept scop obținerea de profit și indiferent dacă este publică sau privată, care desfășoară oricare dintre activitățile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare și distribuție a alimentelor;

d) operator cu activitate în domeniul alimentar - persoană fizică sau persoană juridică ce răspunde de îndeplinirea cerințelor legislației în domeniul alimentelor în întreprinderea cu profil alimentar aflată sub controlul acesteia;

e) hrană pentru animale - orice substanță sau produs, incluzând aditivii, prelucrat integral, parțial sau neprelucrat, destinat a fi folosit pentru furajarea animalelor;

f) întreprindere având ca profil hrana pentru animale - orice unitate, indiferent dacă are sau nu are drept scop obținerea de profit și indiferent dacă este publică sau privată, care desfășoară oricare dintre activitățile legate de una dintre etapele de producere, fabricare, prelucrare, depozitare, transport sau distribuție de hrană pentru animale, incluzând orice producător care produce, prelucrează sau depozitează hrana pentru furajarea animalelor din propria exploatație;

g) activitate din domeniul hranei pentru animale - orice activitate de producere, prelucrare, depozitare, transport sau distribuție a hranei pentru animale, incluzând activitatea oricărui producător agricol care produce, prelucrează sau depozitează hrana pentru animale destinată animalelor din exploatația proprie;

h) operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale - persoană fizică sau persoană juridică ce răspunde de îndeplinirea cerințelor legislației în domeniul alimentelor în întreprinderea având ca profil hrana pentru animale, aflată sub controlul acesteia;

i) comerț cu amănuntul - manipularea și/sau prelucrarea alimentelor și depozitarea acestora în punctele de vânzare ori de livrare către consumatorul final, incluzând terminalele de distribuție, operațiunile de catering, cantinele fabricilor, unitățile de catering, restaurantele și alte operațiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuție tip supermarket și piețe de vânzare angro;

j) punere pe piață - deținerea de alimente sau hrană pentru animale în vederea vânzării, incluzând oferirea spre vânzare sau orice altă formă de transfer, gratuit sau nu, precum și vânzarea, distribuția și alte forme propriu-zise de transfer;

k) risc - probabilitatea apariției unui efect nociv pentru sănătate, precum și severitatea acestui efect, ca urmare a expunerii la un pericol;

l) analiza riscului - procesul constând din 3 componente intercorelate: evaluarea riscului, managementul riscului și comunicarea riscului;

m) evaluarea riscului - procesul științific format din 4 etape, și anume: identificarea pericolului (hazardului), caracterizarea pericolului (hazardului), evaluarea expunerii și caracterizarea riscului;

n) managementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului, constând în aprecierea diferitelor politici alternative, în consultare cu părțile interesate, ținând cont de evaluarea riscului și de alți factori posibili și, dacă se impune, selectarea opțiunilor adecvate de prevenție și control;

o) comunicarea riscului - schimbul interactiv de informații și opinii, pe parcursul derulării analizei riscului, cu privire la pericole și riscuri, la factorii corelați riscurilor și la percepția riscului, între evaluatorii riscului, managerii riscului, consumatori, întreprinderi cu profil alimentar, întreprinderi având ca profil hrana pentru animale, comunitatea academică și alte părți interesate, incluzând explicarea rezultatelor evaluării riscului și a bazei deciziilor de management al riscului;

p) pericol - un agent biologic, chimic sau fizic ori o stare a acestuia, prezent în alimente sau în hrana pentru animale, cu potențial de a cauza un efect nociv pentru sănătate;

q) trasabilitate - posibilitatea identificării și urmăririi, pe parcursul tuturor etapelor de producere, prelucrare și distribuție a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producția de alimente sau a unei substanțe care urmează a fi încorporată ori care poate fi încorporată într-un aliment sau în hrana pentru animale;

r) etapele de producere, prelucrare și distribuție - orice etapă, incluzând importul, pornind de la și incluzând producerea primară de alimente până la și incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea acestora către consumatorul final și, unde este cazul, importul, producerea, fabricarea, depozitarea, transportul, distribuția, vânzarea și furnizarea de hrană pentru animale;

s) producția primară - producerea, creșterea animalelor sau cultivarea plantelor, ca produse primare, incluzând recoltarea producției de la acestea, mulsul și producția rezultată de la animale înainte de tăiere. Producția primară include, de asemenea, vânătoarea și pescuitul, precum și colectarea produselor de la animale și plante sălbatice;

ș) consumatorul final - cel din urmă consumator de produse alimentare care nu folosește alimentul ca parte a unei operațiuni sau activități din domeniul de activitate al unei întreprinderi cu profil alimentar.

CAPITOLUL II Legislația generală în domeniul alimentelor

SECȚIUNEA 1 Domeniul de aplicare

Art. 5. -

(1) Prevederile legislației în domeniul alimentelor se aplică în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției alimentelor și hranei pentru animale, destinată sau administrată animalelor pentru producția de alimente.

(2) Principiile generale prevăzute la art. 6-11 formează cadrul general ce trebuie urmat atunci când se iau măsuri.

(3) Principiile și procedurile în vigoare privind legislația din domeniul alimentelor vor fi adaptate în cel mai scurt termen, dar nu mai târziu de data de 1 ianuarie 2007, în vederea conformării cu principiile prevăzute la art. 6-11.

(4) Până la data de 1 ianuarie 2007 și prin excepție de la prevederile alin. (2), se aplică legislația în vigoare, urmând să se adapteze principiilor prevăzute la art. 6-11.

(5) În baza prezentei legi, Autoritatea, în colaborare cu instituțiile abilitate conform legii, va elabora legislația specifică în domeniul siguranței alimentelor și hranei pentru animale.

SECȚIUNEA a 2-a Obiective generale

Art. 6. -

(1) Legislația în domeniul alimentelor urmărește unul sau mai multe obiective generale privind un nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane, a intereselor consumatorilor, incluzând practici corecte în comerțul cu alimente, ținând cont, atunci când este cazul, de protecția sănătății și bunăstării animalelor, a sănătății plantelor și a mediului înconjurător.

(2) Legislația în domeniul alimentelor urmărește realizarea liberei circulații a alimentelor și a hranei pentru animale, fabricate sau puse pe piață în conformitate cu principiile și cerințele generale prevăzute în prezentul capitol.

(3) La elaborarea sau adaptarea legislației în domeniul alimentelor vor fi luate în considerare standardele internaționale existente sau în stadiul de a fi adoptate, cu excepția cazurilor în care aceste standarde ori părți relevante ale acestora ar fi mijloace ineficiente sau inadecvate pentru realizarea obiectivelor legislației în domeniul alimentelor ori atunci când există o justificare științifică sau în cazul în care acestea pot determina un nivel de protecție diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel comunitar.

Art. 7. -

(1) În vederea realizării obiectivului general care vizează asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății și vieții oamenilor, legislația în domeniul alimentelor se bazează pe analiza riscului, în afara cazului în care această abordare nu este adecvată circumstanțelor sau naturii măsurii.

(2) Evaluarea riscului este bazată pe informațiile științifice disponibile și este realizată în mod independent, obiectiv și transparent.

(3) Managementul riscului ia în considerare rezultatele evaluării riscului și alți factori relevanți pentru managementul riscului și principiul precauției, în scopul realizării obiectivelor generale privind legislația în domeniul alimentelor, stabilite la art. 6.

Art. 8. -

(1) În cazurile specifice când, în urma evaluării informațiilor existente, este identificată posibilitatea efectelor dăunătoare asupra sănătății, dar subzistă o incertitudine științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății, până la colectarea altor informații științifice în vederea unei evaluări mai complete a riscului.

(2) Măsurile adoptate în baza prevederilor alin. (1) vor fi proporționale cu posibilele efecte ale riscului și nu vor restricționa comerțul cu alimente mai mult decât este necesar pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății, cu luarea în calcul a posibilităților tehnice și economice și a altor factori relevanți.

(3) Măsurile adoptate pe baza prevederilor alin. (1) sunt reexaminate în cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura riscului identificat pentru viață sau sănătate, precum și de tipul informațiilor științifice necesare pentru clarificarea incertitudinii științifice și pentru realizarea unei evaluări mai complete a riscului.

Art. 9. -

Legislația în domeniul alimentelor urmărește să protejeze interesele consumatorilor și să le furnizeze informațiile necesare, pentru a alege în cunoștință de cauză alimentele pe care le consumă, și vizează prevenirea:

a) practicilor frauduloase sau înșelătoare;

b) falsificării alimentelor;

c) oricăror practici care pot să inducă în eroare consumatorul.

SECȚIUNEA a 3-a Principiile transparenței

Art. 10. -

Elaborarea, evaluarea și modificarea legislației în domeniul alimentelor trebuie să se realizeze în cadrul unui proces deschis și transparent de consultare a publicului, direct sau prin intermediul Autorității, Ministerului Sănătății Publice, Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a celorlalte autorități implicate în domeniu, precum și a instituțiilor reprezentate în Consiliul Consultativ al Autorității, cu excepția cazurilor în care urgența soluționării nu permite realizarea acestei acțiuni.

Art. 11. -

Fără a se aduce atingere prevederilor aplicabile prin legislația națională privind accesul la documente, atunci când există motive rezonabile pentru a suspecta că alimentele sau hrana pentru animale pot prezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor ori a animalelor, Autoritatea ia măsurile necesare, împreună cu celelalte autorități competente în domeniul siguranței alimentelor, atunci când este cazul, depinzând de natura, gravitatea și extinderea acelui risc, pentru a informa publicul larg despre natura riscului pentru sănătate, identificând cât mai exact alimentul sau hrana pentru animale ori tipul de aliment sau hrană pentru animale implicat, riscul pe care acestea îl prezintă, precum și măsurile ce sunt luate ori sunt preconizate a fi luate pentru a reduce sau a elimina acel risc.

SECȚIUNEA a 4-a Obligații generale privind comerțul cu alimente

Art. 12. -

Alimentele și hrana pentru animale, importate în vederea punerii pe piață în România, trebuie să fie conforme cu cerințele legislației în domeniul alimentelor sau cu cele prevăzute de acordurile încheiate între România și țara exportatoare.

Art. 13. -

(1) Alimentele și hrana pentru animale, destinate exportului sau reexportului pentru punere pe piață într-o țară terță, trebuie să fie conforme cu cerințele relevante privind legislația în domeniul alimentelor, în afara cazului în care se dispune altfel de către autoritatea competentă din țara importatoare sau este stabilit prin legislație, reglementări, standarde, coduri de practică și alte proceduri legale și administrative în vigoare în țara importatoare.

(2) În alte situații, în afara cazului în care alimentele sunt dăunătoare pentru sănătate sau hrana pentru animale nu este sigură, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autoritatea competentă din țara de destinație a fost de acord în mod expres, după ce a beneficiat de toate informațiile privitoare la motivele și situațiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu au fost puse pe piață în România.

(3) În cazul în care se aplică prevederile unui acord bilateral încheiat între România și o țară terță, alimentele și hrana pentru animale, exportate din România, trebuie să fie conforme cu prevederile menționate.

Art. 14. -

În domeniul comerțului cu alimente Autoritatea are, împreună cu celelalte autorități competente în domeniul siguranței alimentelor, atunci când este cazul, în principal, următoarele obligații:

a) să contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente și hrană pentru animale și la elaborarea de standarde privind siguranța alimentelor;

b) să promoveze și să coordoneze activitățile privind standardele referitoare la alimente și hrana pentru animale, elaborate de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale internaționale;

c) să contribuie, dacă este necesar, la elaborarea, agrearea și promovarea de acorduri cu privire la recunoașterea echivalenței măsurilor specifice privind alimentele și hrana pentru animale;

d) să acorde o atenție deosebită necesităților speciale de dezvoltare, financiare și comerciale ale țărilor în curs de dezvoltare, pentru a se asigura că normele internaționale nu creează obstacole inutile în realizarea exporturilor din aceste țări;

e) să promoveze concordanța dintre standardele tehnice internaționale și legislația în domeniul alimentelor, astfel încât să nu fie diminuat nivelul înalt de protecție.

SECȚIUNEA a 5-a Cerințe generale ale legislației alimentelor

Art. 15. -

Pentru realizarea siguranței alimentelor trebuie respectate următoarele cerințe:

a) alimentele nu trebuie puse pe piață dacă nu sunt sigure;

b) alimentele sunt considerate nesigure dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau improprii pentru consum uman;

c) pentru a determina dacă un aliment este nesigur se va ține seama de condițiile normale de utilizare a alimentelor de către consumator la fiecare etapă a producerii, prelucrării și distribuției, precum și de informațiile furnizate consumatorului, incluzând informațiile de pe etichetă sau alte informații generale puse la dispoziție consumatorului, privind evitarea efectelor specifice dăunătoare sănătății, determinate de un anumit aliment sau de o categorie de alimente;

d) pentru a se determina dacă un aliment este dăunător sănătății trebuie avute în vedere nu numai efectele probabile imediate și/sau pe termen scurt și/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sănătății persoanei care îl consumă, ci și efectele asupra generațiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulative, precum și sensibilitatea deosebită cu privire la sănătatea unei categorii specifice de consumatori atunci când alimentele sunt destinate acelei categorii de consumatori;

e) pentru a se determina dacă un aliment este impropriu pentru consum uman trebuie avut în vedere dacă alimentul este inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinația de utilizare a acestuia, din motive de contaminare determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare;

f) în cazul în care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, șarjă sau transport de alimente din aceeași clasă ori cu aceeași descriere, se presupune că toate alimentele din respectivul lot, șarjă sau transport sunt, de asemenea, nesigure, în afara cazului în care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nicio dovadă care să indice că și restul lotului, șarjei sau transportului este nesigur;

g) alimentele ce satisfac prevederile legislative specifice care reglementează siguranța alimentelor sunt considerate că nu reprezintă un risc cu privire la aspectele la care se referă legislația respectivă;

h) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica Autoritatea, împreună cu celelalte autorități competente în domeniul siguranței alimentelor, atunci când este cazul, să ia măsuri corespunzătoare pentru a impune restricții privind punerea pe piață a acestuia sau să solicite retragerea acestuia de pe piață, în cazul în care există motive de a se suspecta că, în pofida unei asemenea conformități, alimentul este nesigur.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...