Back

Parlamentul României

Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial

În vigoare de la 08.03.2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul general necesar pentru identificarea, documentarea, cercetarea, protejarea, conservarea, promovarea, punerea în valoare, transmiterea şi revitalizarea elementelor patrimoniului cultural imaterial, caracteristică definitorie a comunităţilor umane, ca factor de coeziune socială şi de dezvoltare economică.

(2) Prezenta lege nu poate fi folosită, în întregime sau în parte, de nicio persoană fizică ori juridică pentru a obţine protecţia unui element al patrimoniului cultural imaterial prin intermediul actelor normative care reglementează proprietatea industrială sau dreptul de autor.
Jurisprudență (1)

Art. 2. -

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) patrimoniu cultural imaterial - totalitatea practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoştinţelor, abilităţilor - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora - pe care comunităţile, grupurile sau, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural;

b) expresii culturale tradiţionale - forme de manifestare ale creativităţii umane cu exprimare materială, orală - forme de artă a cuvântului şi expresii verbale tradiţionale - forme de exprimare muzicală - cântece, dansuri, jocuri populare - forme de expresie sincretică - obiceiuri, ritualuri, sărbători, etnoiatrie, jocuri de copii şi jocuri sportive tradiţionale - forme ale creaţiei populare în domeniul tehnic, precum şi meşteşuguri ori tehnologii tradiţionale;

c) tezaure umane vii - titlul onorific ce poate fi conferit acelor persoane care sunt recunoscute de către comunitate drept creatoare şi transmiţătoare de elemente ale unui domeniu al patrimoniului cultural imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate;

d) marcă tradiţională distinctivă - elementul specific de autenticitate al expresiei culturale tradiţionale pe care o defineşte ca fiind reprezentativă pentru un grup de creatori, interpreţi ori meşteşugari tradiţionali, păstrători sau transmiţători ai elementelor patrimoniului cultural imaterial.

Art. 3. -

Patrimoniul cultural imaterial este transmis din generaţie în generaţie, recreat în permanenţă de comunităţi şi grupuri umane, în interacţiune cu natura şi istoria lor, conferindule acestora un sentiment de identitate şi continuitate, contribuind în acelaşi timp la promovarea respectului faţă de diversitatea culturală şi creativitatea umană.

Art. 4. - Jurisprudență (1)

Principalele caracteristici ale patrimoniului cultural imaterial sunt:

a) caracterul anonim al originii creaţiei;
Jurisprudență (1)

b) transmiterea cu precădere pe cale informală;

c) păstrarea sa în special în cadrul familiei, grupului şi/sau al comunităţii;

d) delimitarea după următoarele criterii: teritorial, etnic, religios, vârstă, sex şi socioprofesional;

e) percepţia ca fiind intrinsec legat de grupurile şi/sau comunităţile în care a fost creat, păstrat şi transmis;

f) realizarea, interpretarea ori crearea elementelor patrimoniului cultural imaterial în interiorul grupului şi/sau al comunităţii, cu respectarea formelor şi tehnicilor tradiţionale.

Art. 5. -

Patrimoniul cultural imaterial poate fi constituit din manifestări aparţinând următoarelor domenii:

a) tradiţii şi expresii verbale, având limbajul ca vector principal al expresiei culturale;

b) artele spectacolului, având ca mijloace de expresie sunetul muzical şi mişcarea corporală;

c) practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, jocuri de copii şi jocuri sportive tradiţionale;

d) cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers;

e) tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

CAPITOLUL II Expresiile culturale tradiţionale

Art. 6. -

(1) Expresiile culturale tradiţionale sunt rezultatul activităţii de creaţie a unei comunităţi umane cu caracteristici culturale coerente care permit delimitarea de alte comunităţi umane.

(2) Expresiile culturale tradiţionale cuprind:

a) creaţia exprimată în forme verbale: povestea, basmul, snoava, legenda, balada, lirica rituală şi nerituală, teatrul popular, oraţia, descântecul, ghicitoarea, proverbul şi altele asemenea;

b) creaţia exprimată în forme nonverbale: cântecul fără acompaniament, melodia vocală, instrumentală sau de joc, dansul şi altele asemenea;

c) creaţia exprimată în forme imateriale sincretice: cântecul cu acompaniament instrumental, incantaţia şi alte asemenea;

d) creaţia exprimată în forme materiale, denumite produse meşteşugăreşti: obiecte, instrumente, unelte şi instalaţii, ori realizate în forme de expresie plastică grafică: desenul şi modelul decorativ.

(3) Expresiile culturale tradiţionale pot fi exprimate şi sub forma unor reţete sau instrucţiuni de preparare ori pregătire a unor alimente, respectiv a unor substanţe chimice, ori materiale de construcţie, textile ori altele asemenea.

Art. 7. -

(1) În cazul în care pentru o ocupaţie din cadrul expresiilor culturale tradiţionale sau pentru un domeniu al patrimoniului cultural imaterial există pe întregul teritoriu al României persoane percepute de comunitatea lor ca singurele capabile să realizeze acele expresii culturale în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, acele persoane primesc titlul de tezaure umane vii.

(2) Titlul de tezaur uman viu este viager, personal şi netransmisibil şi se acordă de către Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Art. 8. -

(1) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii tradiţionali, păstrători şi/sau transmiţători ai elementelor patrimoniului cultural imaterial, se pot asocia în vederea adoptării mărcii tradiţionale distinctive.

(2) Marca tradiţională distinctivă, necesară identificării creaţiilor populare originale autentice faţă de creaţii similare din alte zone etnografice din ţară şi din străinătate, se omologhează de către Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, la solicitarea expresă şi în scris a creatorilor, interpreţilor populari, a meşteşugarilor tradiţionali sau a păstrătorilor/transmiţătorilor, cu recomandarea expresă şi în scris a Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

(3) Marca tradiţională distinctivă poate fi reprezentată şi ca însemn grafic.

(4) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii tradiţionali beneficiază de acelaşi regim fiscal ca şi producătorii agricoli.

(5) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii tradiţionali îşi desfăşoară activitatea în mod individual sau în cadrul unor asociaţii familiale.

CAPITOLUL III Măsuri de protejare a patrimoniului cultural imaterial

Art. 9. -

(1) Conservarea manifestărilor de viaţă culturală tradiţională a comunităţilor - reprezentând un demers sistematic şi coordonat pentru recunoaşterea expresiilor culturale tradiţionale de către specialiştii în domeniile patrimoniului cultural imaterial - se face prin adoptarea următoarelor măsuri:

a) elaborarea de strategii de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial;

b) stabilirea de criterii de identificare şi evaluare, standarde de conservare şi procedee de punere în valoare a expresiilor culturale tradiţionale ale comunităţilor;

c) constituirea de comisii consultative, de expertiză şi omologare, destinate să certifice valoarea formaţiilor artistice care propun un repertoriu de folclor prelucrat sau stilizat;

d) reconstituirea segmentelor vieţii tradiţionale - materiale şi imateriale - despre care comunităţile deţin doar informaţii documentare orale sau scrise.

(2) Punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial se realizează prin:

a) susţinerea programelor şi a proiectelor care promovează elementele patrimoniului cultural imaterial;

b) stimularea iniţiativelor comunitare de revitalizare a manifestărilor de viaţă tradiţională cu accent asupra elementelor de patrimoniu cultural imaterial ce pot deveni o sursă de dezvoltare economică la nivel local, regional sau/şi naţional;

c) sprijinirea proiectelor de punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial comun în zonele şi aşezările în care sunt comunităţi multietnice, pentru a contribui la structurarea unei imagini reale asupra diversităţii patrimoniului cultural imaterial de pe teritoriul României.

Art. 10. -

Măsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial prevăzute de prezenta lege nu se aplică:

a) rezultatelor însuşirii abuzive a creaţiei muzicale folclorice, prin care creaţiile unor interpreţi reprezentativi pentru o cultură au fost preluate şi introduse în circuitul universal şi depersonalizate;

b) înregistrărilor, publicaţiilor, traducerilor, prelucrărilor, manifestărilor oral-narative sau poetice de orice fel, care astfel au devenit obiecte comerciale ce şi-au pierdut referinţa de identitate culturală şi sensul iniţial;

c) produselor comerciale de calitate mediocră, care au ca sursă de inspiraţie motive folclorice emblematice pentru spiritualitatea de pe teritoriul României.

Art. 11. -

În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează Programul naţional de protejare a patrimoniului cultural imaterial, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

Art. 12. -

(1) Se înfiinţează Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial, cu rol de inventar general, în care sunt înscrise elementele ce alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial de pe teritoriul României.

(2) Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial este structurat după cum urmează:

a) lista elementelor patrimoniului cultural imaterial dispărute;

b) lista elementelor patrimoniului cultural imaterial aflate în pericol de dispariţie;

c) lista elementelor vii care alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial existent pe teritoriul României.

(3) Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial este organizat şi administrat de către Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.

(4) Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor poate colabora, în vederea arhivării, cu organisme şi instituţii de specialitate în domeniu din ţară şi din străinătate.

CAPITOLUL IV Instituţii şi organisme cu atribuţii în domeniul
patrimoniului cultural imaterial

Art. 13. -

Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, structură fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, are atribuţii de coordonare a activităţilor de protejare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial, desfăşurate în baza politicilor culturale ale Ministerului Culturii şi Cultelor.

Art. 14. -

Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial elaborează Programul naţional de salvgardare, protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial.

Art. 15. -

Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial conferă titlul de tezaure umane vii pentru domenii ale patrimoniului cultural imaterial şi alcătuieşte listele patrimoniului cultural imaterial prevăzute la art. 12 alin (2).

Art. 16. -

Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

Art. 17. -

În domeniul patrimoniului cultural imaterial Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte următoarele atribuţii specifice:

a) elaborează politici şi strategii în domeniu;

b) coordonează, la nivel naţional, activităţile instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial;

c) sprijină financiar instituţiile cu atribuţii în activităţile de identificare, conservare, protejare şi punere în valoare a elementelor ce alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial;

d) susţine promovarea elementelor patrimoniului cultural imaterial românesc în comunităţile româneşti de peste hotare;

e) sprijină instituţiile cu atribuţii în implementarea strategiilor de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial.

Art. 18. -

Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale îndeplineşte următoarele atribuţii în domeniu:

a) iniţiază şi derulează proiecte şi programe privind activităţi de conservare, protejare, punere în valoare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial de pe teritoriul României;

b) susţine, inclusiv financiar, proiectele, programele şi activităţile de cercetare, conservare, protejare, punere în valoare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial de pe teritoriul României, iniţiate de persoane fizice sau juridice de drept public ori privat, în conformitate cu strategiile şi politicile Ministerului Culturii şi Cultelor;

c) coordonează metodologic activitatea aşezămintelor culturale în domeniul patrimoniului cultural imaterial;

d) colaborează cu instituţii specializate în vederea realizării programelor şi activităţilor de cercetare;

e) realizează programe-cadru de educaţie permanentă în domeniul expresiilor culturale tradiţionale;

f) editează şi difuzează pe orice suport material cărţi şi alte publicaţii din domeniul patrimoniului cultural imaterial, cu acordul Ministerului Culturii şi Cultelor;

g) înfiinţează şi administrează Registrul naţional al mărcilor tradiţionale distinctive;

h) omologhează mărcile tradiţionale distinctive.

Art. 19. -

În instituţiile specializate în domeniul patrimoniului cultural imaterial se organizează arhive neconvenţionale de folclor, în care sunt colecţionate, inventariate şi conservate cele mai importante piese din domeniu, prin fixare pe orice fel de suport material.

se încarcă...