Back

Guvernul României

Ordonanţa de urgenţă nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 06.11.2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Având în vedere obiectivul Uniunii Europene de a fi un spaţiu al libertăţii, securităţii şi al justiţiei şi de a asigura tuturor cetăţenilor ei un nivel ridicat de siguranţă,

ţinând seama de faptul că, pe lângă numeroasele ei beneficii, libertatea de circulaţie favorizează fenomenul infracţional transeuropean, astfel încât se impune o cooperare judiciară, îndeosebi în materie penală, tot mai strânsă între statele membre ale Uniunii Europene,

întrucât România şi-a propus să contribuie la dezvoltarea spaţiului de securitate şi de justiţie al Uniunii Europene,

conştient de faptul că activitatea infracţională desfăşurată de unii cetăţeni români pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene este de natură să afecteze siguranţa tuturor cetăţenilor Uniunii Europene şi să determine inclusiv consecinţe negative pentru imensa majoritate a cetăţenilor români care locuiesc şi muncesc legal în alte state membre şi îşi aduc o contribuţie activă la prosperitatea economiilor acelor state şi la dezvoltarea economică a României,

având în vedere evenimentele recente din unele state membre, care impun o reacţie fermă şi neîntârziată a autorităţilor române şi în domeniul cooperării judiciare în materie penală,

considerând că situaţia extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, a fost creată de necesitatea întăririi mecanismului instituţional al României pentru a răspunde eficient noilor provocări ale criminalităţii fără frontiere,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

TITLUL I Dispoziţii pentru reglementarea procedurii de trimitere în statele membre ale Uniunii Europene sau în state terţe a unor magistraţi de legătură, în aplicarea Acţiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legătură, în scopul îmbunătăţirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene

ARTICOLUL 1 Scop Modificări (1)

Prezentul titlu creează cadrul juridic pentru trimiterea, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale, a unor magistraţi de legătură în state membre ale Uniunii Europene sau, dacă este cazul, şi în state terţe, în aplicarea Acţiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legătură, în scopul îmbunătăţirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 105 din 27 aprilie 1996.

ARTICOLUL 2 Definiţie

(1) În sensul prezentului titlu, în conformitate cu Acţiunea comună din 22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legătură, în scopul îmbunătăţirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene, prin magistrat de legătură se înţelege un judecător, procuror sau o persoană de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, asimilată judecătorilor şi procurorilor, cu experienţă în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală şi civilă, trimişi într-un stat membru al Uniunii Europene sau, dacă este cazul, într-un stat terţ, pentru facilitarea şi îmbunătăţirea cooperării în domeniu cu acel stat, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.
Modificări (1)

(2) Judecătorii sau procurorii care urmează a fi trimişi ca magistraţi de legătură sunt detaşaţi la direcţia care îndeplineşte atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centrală în domeniul cooperării judiciare internaţionale, denumită în continuare direcţia de specialitate, pe posturi create special în acest scop.

(3) Numărul maxim de posturi alocate direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei în scopul trimiterii unor magistraţi de legătură se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei.

ARTICOLUL 3 Funcţiile şi atribuţiile magistratului de legătură

(1) Magistratul de legătură îndeplineşte orice activitate menită să favorizeze şi să accelereze, în special prin stabilirea de contacte directe cu serviciile competente şi cu autorităţile judiciare ale statului gazdă, toate formele de cooperare judiciară în materie penală şi civilă, după caz.

(2) Pe baza acordului încheiat cu statul membru gazdă, magistratul de legătură român poate desfăşura şi activităţi destinate să asigure funcţiile de schimb de informaţii şi de date statistice, cu scopul de a favoriza cunoaşterea reciprocă a sistemelor juridice, a băncilor de date juridice, precum şi relaţiile dintre profesiile juridice din cele două state.
Modificări (1)

ARTICOLUL 4 Procedura de trimitere a magistraţilor de legătură

(1) Direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei analizează anual stadiul cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu statele terţe şi poate propune ministrului justiţiei, motivat, trimiterea unor magistraţi de legătură în acele state membre ale Uniunii Europene sau, dacă este cazul, în state terţe, în relaţia cu care se înregistrează constant un număr foarte mare de cazuri în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi civilă ori probleme deosebite care nu pot fi soluţionate fără un contact direct permanent, la faţa locului, cu autorităţile competente din statul respectiv.

(2) Magistraţii de legătură sunt trimişi pe baza unui acord la nivel guvernamental ori departamental, bilateral sau multilateral.
Modificări (1)

(3) Magistraţii de legătură sunt selectaţi pe baza unui concurs de dosare, care să ateste o bogată experienţă practică în domeniul cooperării judiciare internaţionale, şi a unui interviu.
Modificări (1)

(4) Magistratul de legătură este numit prin ordin al ministrului justiţiei, în cazul judecătorilor şi procurorilor fiind necesară şi o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea detaşării la Ministerul Justiţiei.

(5) În cazul în care un consilier juridic de la direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei este trimis ca magistrat de legătură, acesta este transferat pe unul dintre posturile create cu acest scop, pe postul său urmând a fi numit temporar un alt consilier juridic din Ministerul Justiţiei.

ARTICOLUL 5 Drepturi şi obligaţii Modificări (1)

(1) Magistraţii de legătură beneficiază în statul în care sunt trimişi de drepturile salariale şi de alte drepturi băneşti corespunzătoare funcţiei diplomatice de ministru consilier, potrivit legislaţiei de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate.
Modificări (1)

(2) Pe perioada desfăşurării misiunii în străinătate, magistratul de legătură beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru judecători, procurori şi asimilaţii acestora, cu excepţia drepturilor salariale pe care le-ar fi avut în cazul desfăşurării activităţii de judecător, procuror sau consilier juridic în ţară, care sunt înlocuite de cele prevăzute la alin. (1). În cazul în care drepturile salariale specifice funcţiei de judecător, procuror sau asimilat al acestora, de care ar fi beneficiat în ţară magistratul de legătură în cauză, sunt mai mari decât cele prevăzute la alin. (1), acesta îşi va păstra drepturile salariale mai favorabile.

(3) Durata mandatului magistratului de legătură se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, fără a putea fi mai mică de 1 an şi mai mare de 3 ani.

(4) Magistratul de legătură elaborează anual un raport de activitate pe care îl prezintă directorului direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei până la sfârşitul primei luni a anului următor. Rapoartele de activitate ale magistraţilor de legătură se prezintă ministrului justiţiei de către directorul direcţiei de specialitate, însoţite de evaluarea acestuia cu privire la activitatea desfăşurată de fiecare magistrat de legătură, precum şi cu privire la stadiul cooperării judiciare cu statul respectiv, în funcţie de care formulează propunerile care se impun.

TITLUL II Dispoziţii pentru facilitarea aplicării Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Membrul naţional român al Eurojust Modificări (1)

(1) Membrul naţional român al Eurojust este reprezentantul României în Unitatea europeană de cooperare judiciară - Eurojust şi are competenţele pe care i le atribuie Uniunea Europeană, în conformitate cu Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 63 din 6 martie 2002, denumită în continuare Decizia Eurojust, în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
Modificări (1)

(2) Membrul naţional al Eurojust îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei.

ARTICOLUL 2 Numirea Modificări (1)

(1) Membrul naţional român al Eurojust este numit prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Membrul naţional român al Eurojust este selectat de ministrul justiţiei dintre procurorii cu experienţă în combaterea formelor grave ale criminalităţii transnaţionale organizate, a corupţiei sau a terorismului.
Modificări (1)

(3) Mandatul membrului naţional român al Eurojust este de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
Modificări (1)

ARTICOLUL 3 Statut Modificări (1)

Membrul naţional român al Eurojust este detaşat la sediul Eurojust de la Haga, Regatul Ţărilor de Jos, în condiţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de drepturile salariale şi de alte drepturi băneşti corespunzătoare funcţiei diplomatice de ministru consilier, potrivit legislaţiei de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate.
Modificări (1)

ARTICOLUL 4 Încetarea mandatului membrului naţional român al Eurojust Modificări (1)

(1) Mandatul membrului naţional român al Eurojust încetează:

a) la expirarea perioadei pe care a fost numit;

b) prin renunţare;

c) prin încetarea funcţiei de procuror, în condiţiile legii;

d) prin eliberare din funcţie.

(2) Încetarea mandatului se constată prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Guvernul va notifica încetarea mandatului Eurojust şi Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.

(4) Membrul naţional român al Eurojust căruia i-a încetat activitatea la expirarea termenului prevăzut va continua funcţia respectivă până la înlocuirea sa cu noul membru desemnat.

ARTICOLUL 5 Raport anual Modificări (2)

(1) Membrul naţional român al Eurojust prezintă ministrului justiţiei un raport anual referitor la activităţile desfăşurate.

(2) Membrul naţional român al Eurojust poate fi chemat pentru a informa comisiile juridice şi comisiile pentru afaceri europene ale Camerei Deputaţilor şi Senatului despre activitatea desfăşurată. Ministrul justiţiei transmite o copie a raportului de activitate al membrului naţional român al Eurojust celor două Camere ale Parlamentului.
Modificări (1)

ARTICOLUL 6 Asistentul membrului naţional al Eurojust Modificări (2)

(1) Ministrul justiţiei poate numi, prin ordin, un asistent al membrului naţional român al Eurojust.

(2) Asistentul membrului naţional al Eurojust exercită funcţiile prevăzute în Decizia Eurojust şi îl asistă pe membrul naţional în exerciţiul funcţiilor sale.

(3) Asistentul va putea acţiona ca membru naţional în caz de absenţă, boală, abţinere sau vacanţă a postului membrului naţional al Eurojust. Dacă sunt numiţi mai mulţi asistenţi, aceştia îşi vor exercita suplinirea în ordinea vechimii în funcţie.

(4) Asistentul care acţionează ca membru naţional are aceleaşi atribuţii pe care legea i le atribuie acestuia.

ARTICOLUL 7 Corespondenţi naţionali ai Eurojust Modificări (2)

(1) Ministrul justiţiei numeşte, prin ordin, corespondenţi naţionali ai Eurojust, pentru problemele legate de terorism, criminalitate organizată şi corupţie, dintre procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Modificări (1)

(2) Guvernul notifică Eurojust şi Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, numirea corespondenţilor naţionali ai Eurojust.

(3) Numirea în calitate de corespondent naţional al Eurojust nu aduce atingere statutului procurorilor respectivi.

ARTICOLUL 8 Funcţiile corespondenţilor naţionali Modificări (2)

(1) La solicitarea membrului naţional al Eurojust, corespondenţii naţionali trebuie să transmită organelor judiciare cererile de asistenţă. De asemenea, corespondenţii naţionali oferă membrului naţional sprijinul tehnic necesar pentru îndeplinirea misiunii. Relaţiile dintre membrul naţional şi corespondenţii naţionali nu exclud relaţiile directe între membrul naţional şi autorităţile competente.

(2) Corespondentul naţional al Eurojust pentru probleme de terorism exercită atribuţiile prevăzute în Decizia Eurojust. În acest scop, corespondentul are acces la orice informaţie, pe care o transmite către Eurojust, referitor la existenţa oricărei proceduri judiciare privind infracţiuni de terorism şi cel puţin:

a) identificarea persoanelor care fac obiectul acestor proceduri;

b) acţiunile care fac obiectul procedurii şi circumstanţele specifice;

c) relaţia cu alte cazuri privind acte de terorism.

CAPITOLUL II Despre atribuţiile membrului naţional român al Eurojust

ARTICOLUL 9 Atribuţiile de cooperare judiciară Modificări (2)

(1) Membrul naţional român al Eurojust poate primi şi transmite cereri de asistenţă judiciară formulate de autorităţile judiciare române sau adresate acestora de autorităţi judiciare din alte state membre ale Uniunii Europene.

(2) Atribuţia prevăzută la alin. (1) se exercită cu respectarea dispoziţiilor legale privind autorităţile naţionale competente pentru transmiterea şi primirea cererilor de asistenţă judiciară şi în conformitate cu convenţiile şi acordurile în vigoare şi cu dreptul Uniunii Europene.

ARTICOLUL 10 Accesul la informaţie Modificări (1)

În exercitarea funcţiilor sale, membrul naţional român al Eurojust poate:

a) să aibă acces la Registrul cazierului judiciar şi la celelalte baze de date, în aceleaşi condiţii cu celelalte organe judiciare;

b) să solicite sau să schimbe cu autorităţile judiciare ori administrative române orice informaţie necesară pentru îndeplinirea funcţiilor sale;

c) să obţină de la organele de ordine publică şi siguranţă naţională orice informaţie necesară pentru îndeplinirea funcţiilor sale, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru organele judiciare;

d) să primească informaţii din partea Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF);

e) să aibă acces la Sistemul de Informare Schengen în termenii stabiliţi în Convenţia din data de 19 iunie 1990, de aplicare a Acordului Schengen din data de 14 iunie 1985, sau în dispoziţiile prin care se modifică, precum şi la alte sisteme de informare ale Uniunii Europene, conform dispoziţiilor specifice;

f) să aibă acces la informaţia centralizată obţinută de Reţeaua Judiciară Europeană.

ARTICOLUL 11 Protecţia datelor Modificări (1)

(1) Transmiterea de date personale ca o consecinţă a exercitării atribuţiilor membrului naţional al Eurojust se face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Membrul naţional al Eurojust are acces la datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.

CAPITOLUL III Relaţiile dintre Eurojust şi autorităţile române

ARTICOLUL 12 Obligaţia de colaborare cu Eurojust Modificări (1)

Judecătorii şi procurorii, organele de poliţie, funcţionarii publici şi toate autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a colabora cu Eurojust fie prin Colegiu, fie prin intermediul membrului naţional sau al asistentului acestuia, precum şi prin corespondenţii naţionali, în zona competenţei acestora, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 13 Solicitările Eurojust Modificări (1)

(1) De regulă, Eurojust comunică în mod direct cu organul judiciar român competent.

(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competent să primească solicitările Eurojust, atunci când se referă la:

a) începerea urmăririi penale;

b) constatarea faptului că autorităţile unui alt stat membru al Uniunii Europene sunt mai bine plasate pentru a urmări o anumită faptă penală pentru care ar fi fost competente şi autorităţile române, potrivit regulilor de aplicare a legii penale în spaţiu stabilite de Codul penal român;

c) constituirea unei echipe comune de anchetă.

(3) Dacă autorităţile române competente refuză să dea curs unei solicitări a Eurojust, refuzul trebuie motivat. Dacă indicarea exactă a motivelor de respingere prejudiciază interesele naţionale esenţiale în materie de siguranţă naţională sau compromit desfăşurarea corectă a unei anchete în curs ori siguranţa persoanelor, este suficient să se indice existenţa unor asemenea circumstanţe.

ARTICOLUL 14 Solicitări de intervenţie a Eurojust Modificări (1)

(1) Autorităţile judiciare române şi Ministerul Justiţiei pot solicita intervenţia Eurojust, potrivit atribuţiilor acestuia, în condiţiile legii.

(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie informează Eurojust despre existenţa unor cauze penale aflate în faza de cercetare sau urmărire penală în România, care ar avea repercusiuni asupra Uniunii Europene sau ar putea afecta un alt stat membru al Uniunii Europene. Cu toate acestea, această informare poate să nu fie făcută atât timp cât este necesar pentru a nu compromite rezultatul acţiunilor organelor judiciare române.

(3) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie informează Eurojust despre crearea şi funcţionarea pe teritoriul României a unor echipe comune de anchetă.

(4) Solicitările şi informaţiile prevăzute la alin. (1)-(3) se transmit prin intermediul membrului naţional al Eurojust.

(5) Membrul naţional al Eurojust comunică procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice informaţie pe care o deţine şi care poate fi de interes pentru cercetările ori pentru procedurile penale ce se pot desfăşura de către autorităţile române sau pentru coordonarea cu cele ce se desfăşoară în alt stat membru al Uniunii Europene.

ARTICOLUL 15 Preluarea procedurilor penale iniţiate în alt stat membru
al Uniunii Europene
Modificări (1)

La solicitarea Colegiului Eurojust sau a membrului naţional al Eurojust, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate cere curţii de apel competente să preia, în condiţiile legii, urmărirea penală iniţiată în alt stat membru al Uniunii Europene.

se încarcă...