Back

Parlamentul României

Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase

În vigoare de la 21.04.2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1 Obiectul şi domeniul de aplicare

Art. 1.

(1) Prezenta lege reglementează măsuri pentru prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, precum şi pentru limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie pe întreg teritoriul naţional, într-o manieră consecventă şi eficace.

(2) Prevederile prezentei legi nu aduc atingere dispoziţiilor privind protecţia civilă, respectiv securitatea şi sănătatea în muncă.

Art. 2.

(1) Prevederile prezentei legi se aplică amplasamentelor definite la art. 3 pct. 1.

(2) Prezenta lege nu se aplică:

a) amplasamentelor, instalaţiilor sau zonelor de depozitare ale unităţilor militare;

b) pericolelor create de radiaţii ionizante provenite de la materiale radioactive;

c) transportului de substanţe periculoase şi depozitării temporare direct legate de transportul pe căi rutiere, căi ferate, căi de navigaţie fluvială interne, căi maritime sau aeriene, în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi, inclusiv încărcării, descărcării şi transportului la ori de la alte mijloace de transport pe docuri, pontoane sau staţii de triaj;

d) transportului de substanţe periculoase prin conducte, inclusiv staţii de pompare, în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi;

e) explorării şi exploatării minereurilor în mine şi cariere, inclusiv prin intermediul forajelor;

f) explorării şi exploatării offshore, astfel cum acest termen este definit la art. 2 pct. 2 din Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranţa operaţiunilor petroliere şi gaziere offshore şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, a minereurilor, inclusiv a hidrocarburilor;

g) depozitării gazelor în situri subterane aflate în largul mării, fiind incluse atât siturile de depozitare dedicate, cât şi siturile unde au loc explorarea şi exploatarea minereurilor, inclusiv a hidrocarburilor;

h) depozitelor de deşeuri, inclusiv depozitării subterane a deşeurilor.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. e) şi h), sunt incluse în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi:

a) depozitarea subterană pe întreg teritoriu, cu excepţia zonelor offshore, a gazului în straturi naturale, acvifere, cavităţi saline şi mine dezafectate; şi

b) operaţiunile de prelucrare chimică şi termică şi depozitarea aferentă acestor operaţiuni, care implică substanţe periculoase, precum şi instalaţiile funcţionale de eliminare a sterilului, inclusiv bazine de decantare sau baraje care conţin substanţe periculoase.

SECŢIUNEA a 2-a Definiţii

Art. 3.

Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. amplasament - întreaga zonă care se află sub controlul unui operator, unde sunt prezente substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii situate în această zonă, inclusiv în infrastructurile sau activităţile obişnuite ori conexe; amplasamentele sunt fie amplasamente de nivel inferior, fie amplasamente de nivel superior;

2. amplasament de nivel inferior - un amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 2 din partea 1 sau în coloana 2 din partea a 2-a din anexa nr. 1, dar mai mici decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea 1 sau în coloana 3 din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare stabilită în nota 4 din anexa nr. 1;

3. amplasament de nivel superior - un amplasament în care substanţele periculoase sunt prezente în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile prevăzute în coloana 3 din partea 1 ori în coloana 3 din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare stabilită în nota 4 din anexa nr. 1;

4. amplasament învecinat - un amplasament a cărui poziţionare în apropierea unui alt amplasament este de natură să sporească riscul sau consecinţele unui accident major;

5. amplasament nou:

a) un amplasament care intră în exploatare sau este construit de la data intrării în vigoare a prezentei legi; sau

b) un sit de exploatare care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior ori un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor sau activităţilor sale ce duc la o modificare a inventarului său de substanţe periculoase;

6. amplasament existent - un amplasament care până la data intrării în vigoare a prezentei legi se afla în domeniul de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, iar de la data intrării în vigoare a prezentei legi intră sub incidenţa prevederilor acesteia, fără a-şi modifica clasificarea de amplasament de nivel inferior sau de amplasament de nivel superior;

7. alt amplasament - un sit de exploatare care intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior ori un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior de la data intrării în vigoare a prezentei legi, din alte motive decât cele prevăzute la pct. 5;

8. accident major - un eveniment, cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie ce rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui amplasament care intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi şi care conduce la pericole grave, imediate sau întârziate, pentru sănătatea umană sau pentru mediu, în interiorul sau în exteriorul amplasamentului, şi care implică una ori mai multe substanţe periculoase;

9. amestec - o mixtură sau o soluţie compusă din două sau mai multe substanţe;

10. depozitare - prezenţa unei cantităţi de substanţe periculoase în scopul înmagazinării, depozitării în condiţii de siguranţă sau menţinerii în stoc;

11. efectul domino - rezultatul unei serii de evenimente, în cascadă, în care consecinţele unui accident ce are loc la o instalaţie, un sit de exploatare sau un amplasament sunt amplificate prin propagarea efectelor sale şi producerea unui alt accident la o altă instalaţie, alt sit de exploatare ori amplasament, din cauza distanţelor dintre amplasamente şi a proprietăţilor substanţelor prezente, şi care conduce în final la un accident major;

12. inspecţie - toate acţiunile, inclusiv vizite la faţa locului, verificări ale unor măsuri interne, sisteme, rapoarte şi documente de monitorizare, precum şi orice monitorizare necesară, efectuată de către sau în numele autorităţii competente, pentru a verifica şi a promova conformarea amplasamentelor cu cerinţele prezentei legi;

13. instalaţie - o unitate tehnică din cadrul unui amplasament, aflată la nivelul sau sub nivelul solului, în care sunt produse, utilizate, manipulate ori depozitate substanţe periculoase; aceasta cuprinde totalitatea echipamentelor, structurilor, sistemelor de conducte, utilajelor, instrumentelor, căilor ferate proprii de garare, docurilor, cheiurilor de descărcare care deservesc instalaţia, pontoanelor, depozitelor sau altor structuri similare, plutitoare ori de altă natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei respective;

14. operator - orice persoană fizică sau juridică care exploatează ori deţine controlul unui amplasament sau al unei instalaţii ori căreia, potrivit prevederilor legislaţiei naţionale, i-a fost delegată puterea de decizie economică sau de luare a deciziilor asupra funcţionării din punct de vedere tehnic şi al siguranţei amplasamentului ori instalaţiei;

15. pericol - proprietatea intrinsecă a unei substanţe periculoase sau a unei situaţii fizice, cu potenţial de a produce daune asupra sănătăţii umane ori asupra mediului;

16. prezenţa substanţelor periculoase - prezenţa efectivă sau anticipată a substanţelor periculoase pe amplasament ori a substanţelor periculoase despre care se poate prevedea că ar putea fi generate în timpul pierderii controlului asupra proceselor, inclusiv a activităţilor de depozitare, în oricare dintre instalaţiile aflate în cadrul amplasamentului, în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile relevante pentru încadrare prevăzute în anexa nr. 1;

17. public - orice persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de constituire a acesteia;

18. public interesat - publicul afectat sau posibil a fi afectat ori care are un interes în luarea unei decizii privind oricare dintre aspectele prevăzute la art. 15 alin. (1); în accepţiunea prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc toate cerinţele aplicabile în conformitate cu legislaţia naţională sunt considerate public interesat;

19. risc - probabilitatea ca un efect specific să se producă într-o anumită perioadă sau în anumite împrejurări;

20. risc rezidual - riscul rămas după aplicarea măsurilor de reducere a acestuia;

21. substanţă periculoasă - o substanţă sau un amestec care intră sub incidenţa părţii 1 ori care este prevăzută/prevăzut în partea a 2-a din anexa nr. 1, inclusiv sub formă de materie primă, produs, produs secundar, rezidual sau intermediar.

CAPITOLUL II Obligaţii şi responsabilităţi

SECŢIUNEA 1 Evaluarea pericolelor de accident major pentru o anumită substanţă periculoasă

Art. 4.

(1) În situaţia în care un operator consideră că o anumită substanţă periculoasă care intră sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute în anexa nr. 1 nu poate cauza, în practică, o emisie de materie sau energie care ar putea provoca un accident major, atât în condiţii normale, cât şi în condiţii anormale, acestea putând fi rezonabil prevăzute şi nu prezintă un pericol de accident major, notifică acest lucru autorităţilor competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a), transmiţând şi justificarea care stă la baza unei astfel de propuneri, inclusiv informaţiile prevăzute la alin. (4).

(2) Autorităţile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) realizează o verificare preliminară a informaţiilor din documentele primite potrivit prevederilor alin. (1) de la operator, din punctul de vedere al respectării dispoziţiilor alin. (4), şi transmit documentele către Secretariatul de risc al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

(3) Secretariatul de risc al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în colaborare cu celelalte autorităţi competente prevăzute la art. 6 alin. (1), în urma verificării finale a documentaţiei primite potrivit prevederilor alin. (2), notifică, prin Secretariatul de risc al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Comisia Europeană, cu informarea prealabilă a operatorului.

(4) În sensul prevederilor alin. (1)-(3), informaţiile necesare Comisiei Europene pentru evaluarea proprietăţilor substanţei periculoase în cauză, din care decurg riscuri pentru sănătate, riscuri fizice şi riscuri pentru mediu, includ:

a) o listă detaliată a proprietăţilor necesare pentru a evalua potenţialul substanţei periculoase de a provoca daune fizice, de sănătate sau asupra mediului;

b) proprietăţile fizice şi chimice, de exemplu: masa moleculară, presiunea vaporilor saturaţi, toxicitatea intrinsecă, punctul de fierbere, reactivitatea, vâscozitatea, solubilitatea şi alte proprietăţi relevante;

c) proprietăţile care prezintă riscuri fizice sau pentru sănătate, de exemplu: reactivitatea, inflamabilitatea, toxicitatea împreună cu alţi factori, precum şi modul în care substanţa periculoasă atacă organismul, raportul vătămări/decese, efectele pe termen lung şi alte proprietăţi relevante;

d) proprietăţile din care decurg riscuri pentru mediu, de exemplu: ecotoxicitatea, persistenţa, bioacumularea, potenţialul de propagare pe distanţe lungi în mediu şi alte proprietăţi relevante;

e) dacă este disponibilă, clasificarea la nivelul Uniunii Europene a substanţei sau amestecului potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006;

f) informaţii despre condiţiile de exploatare specifice substanţei, de exemplu: temperatura, presiunea şi alte condiţii relevante în care substanţa periculoasă poate fi stocată, utilizată şi/sau poate fi prezentă în cazul unor operaţiuni anormale previzibile sau al unui accident, precum incendiul.

SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile generale care revin operatorului

Art. 5.

(1) Potrivit prevederilor prezentei legi, operatorul are următoarele obligaţii:

a) să ia toate măsurile necesare, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, pentru a preveni accidentele majore şi pentru a limita consecinţele acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului;

b) de a dovedi autorităţilor competente prevăzute la art. 6, în orice moment, în special cu ocazia inspecţiilor prevăzute la art. 20 şi a controalelor prevăzute la art. 13 alin. (1), că a luat toate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanţe periculoase şi pentru limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.

(2) Operatorii au obligaţia să desemneze un responsabil pentru managementul securităţii la nivelul amplasamentului, în vederea asigurării aplicării prevederilor prezentei legi.

SECŢIUNEA a 3-a Autorităţi competente

Art. 6.

(1) Autorităţile competente desemnate la nivel central responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:

a) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRMMAP, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRANPM, şi Garda Naţională de Mediu, prin Comisariatul General, denumit în continuare GNMCG;

b) Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, reprezentat de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare IGSU.

(2) Autorităţile competente desemnate la nivel judeţean responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:

a) agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRAPM;

b) Comisariatul Municipiului Bucureşti, Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi comisariatele judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, denumite în continuare CJGNM;

c) Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare ISUJ.

(3) Autorităţile competente desemnate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) cooperează şi îşi coordonează activităţile în vederea aplicării prevederilor prezentei legi.

(4) Autorităţile competente la nivel central cooperează cu Comisia Europeană în cadrul activităţilor de sprijinire a punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, implicând, atunci când este necesar, părţile interesate.

(5) În scopul realizării prevederilor prezentei legi, autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) acceptă informaţii echivalente, care îndeplinesc oricare dintre dispoziţiile prezentei legi şi care sunt prezentate de operatori în conformitate cu obligaţiile ce le revin din alte acte normative relevante de la nivel european şi, respectiv, naţional. În astfel de cazuri, autorităţile competente asigură respectarea prevederilor prezentei legi.

SECŢIUNEA a 4-a Notificarea

Art. 7.

(1) Operatorul are obligaţia de a transmite SRAPM, pe suport hârtie, în 3 exemplare, şi în format electronic, o notificare care să cuprindă următoarele:

a) numele şi/sau denumirea comercială a operatorului şi adresa completă a amplasamentului în cauză;

b) sediul social al operatorului, inclusiv adresa completă a acestuia;

c) numele şi funcţia persoanei care răspunde de amplasament, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută la lit. a);

d) fişele cu date de securitate şi alte informaţii necesare, suficiente pentru a identifica substanţele periculoase şi categoria de substanţe implicate sau care ar putea fi prezente;

e) cantitatea şi forma fizică sub care se prezintă substanţa sau substanţele periculoase în cauză, precum şi capacităţile de stocare existente pe amplasament, exprimate în tone;

f) activitatea sau activitatea propusă a instalaţiei ori a zonelor de depozitare;

g) date despre imediata vecinătate a amplasamentului, factorii care ar putea provoca un accident major sau agrava consecinţele acestuia, inclusiv, dacă sunt disponibile, detalii privind amplasamentele vecine, siturile de exploatare, chiar dacă nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, zone şi dezvoltări care ar putea fi sursa unui accident major ori ar putea creşte riscul sau agrava consecinţele unui accident major şi al unor efecte domino.

(2) Notificarea sau actualizarea acesteia, după caz, se trimite SRAPM, în următoarele termene:

a) pentru amplasamentele noi, înainte de obţinerea autorizaţiei de construire sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor legislaţiei specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanţe periculoase, ca urmare a unor modificări ale instalaţiilor ori activităţilor sale;

b) în toate celelalte cazuri, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de la care se aplică amplasamentului în cauză.

(3) Procedura de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului afacerilor interne.

(4) În urma notificării primite de SRAPM, autorităţile competente la nivel judeţean efectuează împreună vizita pe respectivul amplasament şi stabilesc încadrarea acestuia, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

(5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care operatorul a trimis deja o notificare către SRAPM, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 804/2007, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informaţiile conţinute în notificare sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) şi au rămas neschimbate.

(6) Operatorul are obligaţia să actualizeze notificarea şi să o transmită SRAPM înainte de următoarele evenimente:

a) orice creştere ori scădere semnificativă a cantităţii sau orice schimbare semnificativă a naturii ori a formei fizice a substanţei periculoase prezente, după cum se indică în notificarea furnizată de operator potrivit prevederilor alin. (1), sau o modificare semnificativă a proceselor în care aceasta este utilizată;

b) modificarea unui amplasament sau a unei instalaţii care ar putea avea consecinţe semnificative în termeni de pericole de accident major;

c) închiderea definitivă a amplasamentului sau dezafectarea acestuia;

d) modificări ale informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c).

(7) În cazul în care evenimentele prevăzute la alin. (6) nu au loc, operatorul elaborează şi transmite o notificare actualizată o dată la 5 ani de la depunerea notificării prevăzute la alin. (1).

se încarcă...