Back

Parlamentul României

Legea nr. 23/2016 privind regimul deţinerii şi utilizării armamentului din dotare şi operaţiunile cu arme şi muniţii în sistemul administraţiei penitenciare

În vigoare de la 11.03.2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

Prezenta lege reglementează deţinerea, portul, folosirea armelor, dispozitivelor militare şi a muniţiilor aferente acestora, în sistemul administraţiei penitenciare.

Art. 2.

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate acesteia sunt autorizate să procure, să înstrăineze, să deţină şi să folosească arme letale, arme neletale, dispozitive militare, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru înarmarea personalului propriu, conform statelor de organizare, programelor de înzestrare şi responsabilităţilor pe care le au, potrivit reglementărilor specifice.

(2) Portul şi uzul armelor în sistemul administraţiei penitenciare se fac cu respectarea prevederilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3.

Armele, dispozitivele militare şi muniţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt destinate instruirii şi exercitării atribuţiilor de serviciu stabilite potrivit legii, având caracteristici tehnico-tactice care să permită realizarea obiectivelor stabilite, cu respectarea reglementărilor internaţionale, europene şi naţionale.

Art. 4.

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) act ostil - orice acţiune sau folosire a forţei îndreptată împotriva unităţilor din sistemul penitenciar ori a mijloacelor de transport aparţinând acestora, împotriva funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, a persoanelor private de libertate aflate în custodie sau a personalului celorlalte structuri cu care se execută misiuni în cooperare, care urmăreşte împiedicarea îndeplinirii misiunilor specifice;

b) armă - obiectul sau dispozitivul definit la art. 2 pct. I.1 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) armă letală - arma definită la art. 2 pct. II.2 din Legea nr. 295/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) armă neletală - arma definită la art. 2 pct. II.3 din Legea nr. 295/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

e) dispozitive militare - dispozitivul prevăzut la art. 3 lit. c) din Legea nr. 122/2011 privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României;

f) uz de armă - executarea tragerii cu o armă.

Art. 5.

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate pot efectua următoarele operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii:

a) achiziţionare;

b) transport;

c) depozitare;

d) înstrăinare;

e) reparare;

f) casare.

(2) Procedurile de efectuare a operaţiunilor prevăzute la alin. (1) şi normele specifice privind evidenţa, portul, folosirea şi controlul stării tehnice a armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor se reglementează prin ordin al ministrului justiţiei.

CAPITOLUL II Folosirea armelor, a muniţiei şi dispozitivelor militare

Art. 6.

Folosirea armelor, a muniţiei şi dispozitivelor militare pentru instruire de către funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este permisă doar în poligoanele special destinate, omologate şi autorizate în acest scop.

Art. 7.

(1) Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt dotaţi cu arme letale şi/sau arme neletale şi pot face uz de armă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în caz de legitimă apărare sau în stare de necesitate, în condiţiile legii.

(2) Nu au dreptul de a purta arme letale şi/sau arme neletale persoanele care nu au fost pregătite cu privire la uzul acestor arme.

Art. 8.

(1) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 7 alin. (1) se face în conformitate cu prevederile legale, în mod gradual şi proporţional, în raport de circumstanţe, după somaţia prealabilă, atunci când timpul permite, cu acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi pentru executarea dispoziţiilor funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, dacă nu s-au putut folosi alternative eficiente şi mai puţin vătămătoare.

(2) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 7 alin. (1) nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea unui act ostil sau neutralizarea agresorilor în acţiunile îndreptate împotriva funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, a personalului celorlalte structuri cu care se execută misiuni în cooperare şi a persoanelor private de libertate ori împotriva locurilor de deţinere sau a mijloacelor de transport aparţinând acestora.

(3) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 7 alin. (1) se face în baza unei pregătiri prealabile şi cu stabilirea controlului operaţiunilor desfăşurate.

(4) Pregătirile prealabile şi stabilirea controlului operaţiunilor desfăşurate, prevăzute la alin. (3), se reglementează prin ordin al ministrului justiţiei.

CAPITOLUL III Uzul de arme letale

Art. 9.

(1) Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, dotaţi cu arme letale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au dreptul de a face uz de armă, după ce s-a făcut somaţia legală, în următoarele situaţii:

a) împotriva celor care atacă locurile de deţinere ori perimetrele sau zonele păzite, vizibil delimitate;

b) împotriva celor care, prin actul săvârşit, pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, persoanelor private de libertate sau obiectivul păzit;

c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din locurile de deţinere, perimetrele sau zonele păzite, vizibil delimitate, clădiri sau sedii cu altă destinaţie decât cea de deţinere;

d) împotriva persoanelor care atacă orice imobil sau mijloc de transport din administrarea sau folosinţa unităţilor sistemului administraţiei penitenciare;

e) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere, dacă aceştia pun în pericol viaţa unei persoane sau nu pot fi opriţi prin alte mijloace;

f) în timpul acţiunilor de urmărire, descoperire şi capturare a persoanelor private de libertate evadate, dacă acestea pun în pericol viaţa unei persoane sau nu pot fi oprite prin alte mijloace;

g) împotriva persoanei sau grupurilor de persoane care încearcă să pătrundă fără drept şi prin violenţă în perimetrele, clădirile, construcţiile sau mijloacele de transport din administrarea sau utilizarea unităţilor sistemului administraţiei penitenciare;

h) împotriva celor care atacă sau împiedică funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare să execute misiunile specifice;

i) în executarea intervenţiei realizate în scopul prevenirii, reducerii sau eliminării riscului de producere a unor atacuri teroriste asupra factorilor umani şi/sau materiali din sistemul penitenciar;

j) împotriva celor care atacă funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi/sau membrii celorlalte structuri din instituţiile sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, atunci când se execută misiuni în cooperare;

k) împotriva oricărui vehicul folosit de persoane care săvârşesc faptele prevăzute la lit. a)-j), precum şi împotriva conducătorului acestuia, care refuză să oprească, dacă acesta pune în pericol viaţa unei persoane sau nu poate fi oprit prin alte mijloace;

l) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, a persoanelor private de libertate ori integritatea bunurilor aparţinând sistemului penitenciar şi a căror acţiune nu poate fi împiedicată prin alte mijloace.

(2) Somaţia se face prin cuvântul: "Stai!". În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: "Stai, că trag!". Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcţie sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d) şi g) se face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: "Părăsiţi . . . . . . . . . ., vom folosi arme letale!".

(4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. k) se execută mai întâi un foc în plan vertical sau într-o altă direcţie sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală ori bunurile oricărei persoane, iar apoi se trage asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea vehiculului, în scopul imobilizării acestuia. În mod excepţional, în situaţia în care imobilizarea vehiculului nu s-a putut realiza, se poate executa foc împotriva conducătorului acestuia, dacă acesta pune în pericol, în mod iminent, viaţa unei persoane sau obiectivul păzit.

(5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. l) somaţia se face numai dacă animalul este însoţit şi se adresează însoţitorului acestuia.

Art. 10.

Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, dotaţi cu arme letale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au dreptul de a face uz de armă, fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta:

a) în caz de legitimă apărare;

b) în caz de stare de necesitate.

Art. 11.

(1) Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezenta lege, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.

(2) Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. (1), se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.

(3) Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care a făcut uz de armă este obligat, dacă pericolul nu mai subzistă, să acţioneze imediat, pentru a se acorda primul ajutor persoanei rănite. Când situaţia nu permite acest lucru, solicită personal specializat.

Art. 12.

Uzul de armă împotriva femeilor şi bătrânilor trebuie evitat, pe cât posibil.

Art. 13.

Se interzice uzul de armă letală:

a) împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină şi persoanelor cu semne vădite de invaliditate, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane;

b) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.

CAPITOLUL IV Uzul de arme neletale

Art. 14.

(1) Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, dotaţi cu arme neletale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au dreptul de a face uz de armă, după ce s-a făcut somaţia legală, în următoarele situaţii:

a) pentru restabilirea ordinii tulburate de comportamentul necorespunzător al persoanelor private de libertate, generator al unor incidente operaţionale sau critice, în locurile de deţinere şi în afara acestora;

b) în situaţiile prevăzute la art. 9 alin. (1);

c) împotriva persoanelor private de libertate, în cazul neexecutării dispoziţiilor legale ale funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, numai dacă există o temere legitimă că acţiunile persoanelor private de libertate pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) se face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: "Părăsiţi . . . . . . . . . ., vom folosi arme neletale!".

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), somaţia se face prin cuvântul: "Stai!". În caz de nesupunere se somează din nou, prin cuvintele: "Stai, că trag!". Dacă nici de această dată nu sunt executate dispoziţiile transmise, se face uz de armă, în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma.

Art. 15.

Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, dotaţi cu arme neletale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au dreptul de a face uz de armă, fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta:

a) în caz de legitimă apărare;

b) în caz de stare de necesitate.

Art. 16.

Uzul de armă neletală se execută evitându-se, pe cât posibil, tragerea în zona capului.

Art. 17.

Prevederile art. 11 alin. (2) şi (3), art. 12 şi art. 13 lit. a) se aplică în mod corespunzător în cazul uzului de armă neletală.

CAPITOLUL V Dispoziţii finale

Art. 18.

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate au obligaţia de a organiza, periodic, sesiuni de formare profesională, pentru toţi funcţionarii publici cu statut special, pentru dobândirea unui comportament reflex privind uzul de armă, în conformitate cu normele legale, precum şi cu privire la modul de reacţie în astfel de situaţii.

(2) Organizarea şi desfăşurarea sesiunilor de formare profesională prevăzute la alin. (1) se reglementează prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 19.

Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt autorizaţi ca, în situaţiile prevăzute la art. 9, 10, 14 şi 15, să reţină, să legitimeze şi să predea organelor în drept, de îndată, persoanele imobilizate, altele decât persoanele private de libertate, ca urmare a executării somaţiilor sau a uzului de armă.

Art. 20.

În cazuri temeinic justificate, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la propunerea motivată a directorului de unitate şi cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pot deţine asupra lor arme letale sau neletale aparţinând unităţii, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 21.

(1) Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care au făcut uz de armă sunt obligaţi să anunţe această situaţie, pe cale ierarhică, de îndată ce situaţia o permite. Imediat ce este posibil, informarea se va face şi în scris.

(2) Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, după caz, directorul unităţii subordonate ori înlocuitorul legal al acestora este obligat să anunţe de îndată procurorul competent.

(3) Folosirea armamentului din dotare în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau pentru îndeplinirea misiunilor specifice, în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea civilă pentru pagubele produse.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
se încarcă...